Obiceiuri si traditii de Crăciun- Καλά Χριστούγεννα! Kalá Christoúgenna ! Crăciun fericit!

Pentru multi, este ... Cel mai minunat moment al anului!

În Grecia, Pastele este socotită  a fi cea mai importantă sărbătoare, dar de-a lungul anilor si sarbatoarea  Crăciunului si-a castigat un loc printre cele mai importante sarbatori ca în cele mai multe țări predominant creștine.

Hai să aruncăm o privire la unele dintre cele mai interesante fapte despre această sarbătoare!

În primul rând, să aruncăm o privire la data ... Hristos a fost într-adevăr născut pe 25 decembrie în anul 0 ...?

Potrivit istoricilor ... Nu! Ei spun că Hristos nu ar fi putut fi născut atunci ... Că el a fost născut probabil în secolul al 6-lea sau al 7-lea înainte de Hristos. ! Este chiar posibil acest lucru? Cum ar fi putut fi născut pe Hristos .. Înainte de Hristos ??

"Greșeala de" a fost făcută de calugarul roman Dionisie Exiguul a determinat, în conformitate cu informațiile pe care le avea la momentul respectiv .. secolul 4 d.Hr., că anul in care s-a născut Hristos a fost anul 754 de la clădirea de la Roma, în loc de anul 747 ca ar fi trebuit să fie.

Dionisie Exiguul sau Dionisie „cel Mic”  călugăr originar din Scythia Mică (Dobrogea de astăzi)  a trăit în secolele V-VI. Cea mai mare parte a vieţii sale a petrecut-o la Roma, unde a fost stareţul unei mănăstiri. A rămas în istorie ca un renumit traducător de opere teologice din greacă în latină.

Totuşi, opera cu rezonanţă istorică a sfântului Dionisie este introducerea calendarului creştin, împărţind istoria în două perioade – „înainte de Hristos” şi „după Hristos”. În acel timp, în uz era calendarul roman care număra anii începând cu data întemeierii Romei. Urmând calculelor făcute, Dionisie Exiguul a ajuns la concluzia că anul 753 de la întemeierea Romei era anul în care s-a născut Hristos, adică anul 1 al erei creştine. Calcule ulterioare au arătat că Dionisie se înşelase, iar anul în care s-a născut Hristos ar varia – după diferite păreri - între anii 6-3 î.Hr., cel mai probabil anul 2 î.Hr. Cu alte cuvinte, Hristos s-a născut „înainte de Hristos”!

Oricum, această eroare nu mai are o atât de mare importanţă, iar calculul anilor după „era creştină”, „anii mântuirii”, „anii Domnului” – inventat de un călugăr născut pe teritoriul ţării noastre! - s-a impus în toată lumea. Aşadar, anul 2016 este, de fapt, „anul mântuirii 2016”.

Faptul că a fost o "greșeală", a fost dovedită prin diverse evenimente care ar trebui să coincidă cu datele istorice, care sunt menționate în evanghelii. De exemplu, Hristos a fost născut în timpul in care Augustus a fost împăratul Romei. Acest lucru a fost de la 27 la 14 B.C A.D, în același timp in care Irod era regele Iudeii, dar el a murit în 4 î.Hr.

De asemenea, celebrul consens a fost a avut loc 12-6 î.H. Steaua din Betleem, ca incident astronomic din viața reală, a avut loc în 7 î.Hr.

Toate acestea sunt dovezi care arată că Hristos a fost născut de fapt înainte ca el sa se fi născut oficial!  Este,  foarte puțin probabil ca data nașterii lui să fie 25 decembrie, deoarece nu ar fi momentul potrivit al anului pentru a efectua un recensământ, ceea ce ar însemna că o astfel de multitudine de oameni ar trebui să se deplaseze într-o astfel vreme rece ..

De asemenea, este important de remarcat faptul că zilele de naștere nu au fost celebrate în zilele acelea ... ceea ce înseamnă că data nașterii nu a fost o ocazie foarte importantă ... Chiar și până de curând, zile de naștere nu au fost considerate a fi o astfel de sărbătoare personală importantă în Grecia ... Zilele de nume,  au fost într-adevăr importante zile de sarbatoare.

Isus însuși a cerut discipolilor săi să-și amintească data morții sale, și nu data nasterii sale. Așa că ziua de naștere a lui Isus nu a făcut parte din viața bisericii până la 336 A. D. Nici nu a fost sărbătorită pană atunci ...

Hai să aruncăm o privire la alți factori importanți. Imaginați-vă o nouă religie care se răspândește în întreaga lume și încearcă să se stabilească. Ea trebuie să intre în conflict cu credințe și tradiții deja existente ... este inevitabil ca ea să nu intre în conflict cu o lume deja existentă.

În acele zile se sărbătorea întoarcerea soarelui, deoarece in aceste zile de iarnă zilele încep să crească .

Aceste zile de la solstițiul de iarnă au fost foarte importante și s-au dat diferite nume pentru festivitățile care au avut loc ... Mitra, Saturnaliile, Brumalia.

Crăciunul a venit pe urmele acestor festivaluri și tradiții asa zis păgane avand loc să zicem si poate pentru că  Hristos este aducătorul soarelui și luminii. Acestă suprapunere de sărbători a fost realizată inteligent fără a fi nevoie să se facă presiuni prea mari asupra oamenilor. S-a schimbat pur și simplu numele și festivitățile au rămas.

Traditia bradului de Crăciun provine din Egiptul Antic dar si din China, unde se decora Pomul Vieții, care simbolizează viața veșnică.

In timpul Imperiului Roman, oamenii decorau casele cu coroane și ramuri din copaci. Așa cum mulți oameni încă mai fac azi.

Tradiția de decorare a copacilor din zona țărilor scandinave s-a dus în Germania, sub aspectul mai modern al bradului de Crăciun, cu toate ornamentele și ghirlandele care au  apărut intre timp. Primii care au dat tonul au fost cei din familia regală iar încet obiceiul si-a făcut drum pe tot globul.In Grecia obiceiul traditional cu barca de Craciun- Karavaki care impreuna cu Kalanda faceau parte din traditia de secole a fost inlocuit treptat de catre familia Regala cu pomul de Craciun. Dar traditia Kravaki insa sa mai pastreaza in unele insule deoarece Grecia  este o națiune de marinari, unde oamenii marii sunt adesea departe de vatră și casă pentru perioade lungi . Cu mult timp în urmă, femeile din insulele grecești, în timpul lunilor intunecate de iarnă uitandu-se la  mările feroce, furtunoase și periculoase, isi petrecea zilele lor gandindu-se la tați, soți și fii, la lupta lor  cu valurile, rugându-se pentru întoarcerea lor în condiții de siguranță. Privind  navele care se întorc în port, femeile se grăbesc apoi cu bucurie acasă pentru a sărbători, prin decorarea unei mici bărci de lemn, ca un bun venit pentru navigatorii obosiți. Barcile erau aranjate pe podea,pe lângă foc, cu prova lor îndreptată spre interior,  simbolizeazand călătoria spre casă.

Dar există si alte multe traditii de Crăciun pe care poate le voi dezvolta in altă postare.

Până atunci, sper că o să aveți o vreme minunată în timpul sărbătorilor  ...pe care sper să le petreceti  cu familia, prietenii sau cei dragi !

Καλά Χριστούγεννα! Kalá Christoúgenna !

 

Crăciun fericit!

Migratia greceasca din anii 1922 si gastronomia-Reteta de Galaktobouriko - Γαλακτοβουρικό

În Grecia, refugierea populației elene din Turcia este considerată ca o parte a evenimentelor cunoscute sub numele de „Catastrofa din Asia Mică” (în limba greacă: Μικρασιατική καταστροφή sau η Μεγάλη Τραγωδία „Marea tragedie”).

Dintr-un document otoman din 1914 care prezintă cifrele oficiale ale recensământului din acel an reiese ca numărul total al cetățenilor era de 20.975.345, dintre care cei de etnie elenă  reprezentau 1.792.206 persoane.

„Convenția cu privire la schimbul populațiilor elenă și turcă” a fost semnată la Lausanne, Elveția, pe 30 ianuarie 1923, de guvernele celor două țări. Punerea ei în aplicație a privit aproximativ 2 milioane de oameni, care și-au pierdut de jure cetățenia cu care se născuseră și au fost transformați cu forța în refugiați.

Schimburile de populație dintre Grecia și Turcia din 1923 au fost bazate pe identitatea religioasă a cetățenilor Regatului Greciei și Republicii Turcia și a avut ca subiecte cetățenii ortodocși greci ai Turciei, respectiv cetățenii musulmani ai Greciei. A fost primul schimb forțat de populație pe scară mare a secolului al XX-lea, prima expulzare în masă reciprocă a secolului.

În momentul în care convenția a intrat în vigoare, cea mai mare parte a populației ortodoxe elene antebelice din regiunea egeeană a Turciei se refugiase deja în zonele încă sub controlul Greciei, îndeosebi în Tracia Răsăriteană, dar pe care Grecia trebuia să le evacueze. De aceea, schimbul a privit în principal grecii din centrul sau sudul Anatoliei și din Pont, adică aproximativ 190.000 de persoane.

Convenția a ratificat în acest fel un fapt deja împlinit : din cei aproximativ 1.300.000 de greci implicați pe hârtie în acest schimb, doar 150.000 au fost transferați în mod pașnic, deoarece majoritatea grecilor își părăsiseră în fugă locuințele odată cu retragerea armatelor grecești, după înfrângerile repetate din războiul greco-turc. De fapt, emigrarea forțată a populației grecești, aflată deja într-un stadiu avansat, a fost transformată într-un schimb de populație sprijinit de garanțiile comunității internaționale.

Strămutări importante ale populației apăruseră deja după încheierea Războaielor Balcanice, Primului Război Mondial și a Războiului de Independență al Turciei. Acestea au inclus schimburi de populație și expulzări a aproximativ 500.000 de turci din Grecia și a aproximativ 1.500.000 de greci din Asia Mică, Anatolia și Tracia Răsăriteană din Turcia.

Convenția a afectat următoarele grupuri de populație : aproape întreaga populație creștină ortodoxă (care aveau ca limbă maternă limba greacă sau limba turcă) din Asia Mică, inclusiv minoritatea vorbitoare de turcă dar de religie creștin-ortodoxă din Anatolia centrală (Caramanlizi), regiunea Ionia (Smyrna, Aivalîk), regiunea Pontului (Trapezunda, Sampsunta), Prusa (Bursa), regiunea Bitinia (Nicomedia, Nicomedia), Halchidon (azi Kadıköy), Tracia Răsăriteană și alte regiuni au fost ori măcelăriți, ori expulzați din teritoriul turc. Este vorba de aproximativ o jumătate de milion, care s-au adăugat cei aproximativ un milion de greci, care fuseseră deja alungați de militarii turci mai înainte de semnarea tratatului. Aproximativ 500.000 de musulmani au fost expulzați din Grecia, în special turci, dar și alți musulmani: Albanezi geamizi, Dănmei (evrei trecuți la islam, ziși și Avdeți), Meglenoromâni, Pomaci (bulgari musulmani) și Țigani musulmani. 

Turcii și alți musulmani din Tracia Apuseană au fost execeptați de la acest transfer, precum și grecii din Istanbul și insulele Mării Egee Imbros (Gökçeada) și Tenedos (Bozcaada). Datorită măsurilor discriminatorii luate în Turcia împotriva grecilor, așa cum a fost legea din 1932 care împiedica cetățenii turci de religie ortodoxă să practice o serie de 30 de meserii, de la cea de croitor și tâmplar, până la cele de medic sau jurist [9], comunitatea elenă din Istanbul a trecut printr-un proces de declin, demonstrat de statisticile demografice. 

Compoziția etnică a populației insulei Creta s-a modificat deasemenea în mod semnificativ. Turcii și grecii musulmani din Creta au emigrat în principal în Anatolia, dar și în Siria, Liban sau Egipt. În schimb, greci din Asia Mică, în principal cei din Smirna, au emigrat în Creta, aducând cu ei dialectele, obiceiurile și bucătăria specifice.

  

Totuși deportările forțate au ridicat uriașe probleme sociale, politice și de drept. Există de exemplu în Turcia o serie de localități părăsite de când locuitorii lor au fost expulzați, care nu au mai fost repopulate, așa cum este cazul satului Carmilissos (azi Kayaköy - citește Caiachioi), în timp ce în Grecia dimpotrivă, sute de mii de oameni ruinați și sortiți sărăciei s-au îngrămădit în suburbiile marilor orașe, multe familii emigrând definitiv spre Statele-Unite, Canada sau Australia pentru a scăpa de mizerie. Și pe planul cultural au fost mari pierderi, patrimoniul istoric, cultural sau religios al creștinilor din Turcia fiind în mare parte distrus, cum este de exemplu cazul faimoasei Mânăstiri Sumela din Pont (unde se găseau printre altele și icoane, hrisoave și evenghelii din Țările Române, donate de domnii acestora).

Dar aceasta migratie a adus si multe lucruri bune in gastronomia Greciei. Un exemplu este aceasta reteta de Galaktobouriko -

Γαλακτοβουρικό. Acest super desert grecesc copt în cuptor  a fost transportat în valiza  imigranților greci care au fugit în Grecia din toată Asia Mică (Constantinopol, Smyrna, Pontul etc.), în jurul anului 1922 fiind putem spune o combinatie de delicatesă franceză imbinata cu delicatețea unui sirop din Orientul Mijlociu . Nu este  cel mai simplu desert de făcut, dar eu cred că merită tot efortul. 

καλή τύχη! Mult noroc!

 Sursa wikipedia

Ingrediente:

• Pentru cremă:

2,8 litri de lapte proaspăt (sau 12 cești), 3 căni cu zahăr, 1 ½ cească cu griș-semolina fin, 6 ouă, 3 linguri de unt (nesărat), 2 batoane de vanilie (sau capsule cu pulbere de vanilie), 1 pachet de foi de placinta tip Fillo(fara grasimi), unt topit .

• Pentru sirop:

3 ½ căni cu zahăr, 2 ½ căni cu apă, coaja de la 1 lămaie, 1 linguriță cu suc de lămâie

Mod de preparare:

Într-o oală mare, se fierbe laptele. Apoi se adaugă grișul și se amestecă bine cu o lingura de lemn pană cand este bine integrat în lapte. Se ia de pe foc. Intr-un vas se bat ouăle cu zahărul si apoi se adaugă vanilia. Cand amestecul de lapte si griș nu mai este fierbinte, se toarnă încet peste ouă prin amestecarea în mod continuu. Nu se opreste amestecarea pentru a preveni coacerea ouălelor. Apoi se adaugă untul si se amestecă din nou. Atunci când este gata, se pune deoparte. Deschideți pachetul cu foi. Ungeti cu unt bine suprafața vasului de coacere și începeti prin plasarea a jumătate din foi. Asigurați-vă că ungeti cu  unt topit fiecare foaie înainte de a o pune pe  celălaltă. De exemplu dacă pachetul are  10 foi, puneți 5  la partea de jos după care turnati crema peste. Deasupra cremei asezati una cate una restul de foi. Ultima foaie se unge si ea pe deasupra cu unt dar se presară si cu câteva picături de apă. Cu ajutorul unui cuțit ascuțit, taiati ușor la suprafață Galaktoboureko dvs. pentru a lăsa să se gătească in adancime. Se coace într-un cuptor preîncălzit la 180 ° C timp de 45 de minute sau pană este gata. Puteți verifica dacă este gata Galaktoboureko prin atingerea cu un cutit a cremei pentru a vedea daca aceasta este gata. În cazul în care cuțitul este  acoperit cu cremă, mai gatiti pentru incă 10-20 de minute. Apoi, încercați din nou până când cuțitul iese curat. Cand este gata scoateti din cuptor.

• Si acum să vedem cum facem siropul:

Puneti toate ingredientele într-un vas și  fierbeti timp de 8 minute. Atunci când este gata, se toarnă siropul peste Galaktoboureko caldut încetul cu încetul. Crema va absorbi  repid siropul fierbinte lasand loc pentru cat mai mult. Mergeți mai departe și goliți tot  siropul pană cand desertul va fi scăldat în sirop. 

*Un Galaktoboureko  tradițional adevărat, este întotdeauna "scăldat" în siropul său.  

Se lasă deoparte să se răcească Galaktoboureko  și apoi se taie în bucăți și se servește.

Spor la treabă!

Politiki Salata-(Πολίτικη σαλάτα)

Toată lumea vrea să mănance in Grecia salată Grecească (de fapt numită salată tărănească-Horiatiki Salata- Χωριάτικη σαλάτα, dar in meniul grecesc mai gasim si alte salate. Astăzi voi da reteta mea de Politiki Salata-(Πολίτικη σαλάτα). Să trecem la treabă.

 

Ingrediente:

 

4 căni cu varză albă tocata,1/2 ceasca cu morcov ras,1/2 cană cu ardei roșu tăiat în felii subțiri,1/2 tulpină de țelină taiată cuburi,1 linguriță de zahăr,1 linguriță. de sare marină neiodată fină,1/4 cană de oțet de vin, aproximativ 1/4 cească ulei de măsline  extra-virgin,sare de mare neiodată pentru gust si piper negru măcinat, gust, fulgi de ardei iute (boukovo) de gust,

Mod de preparare: 

Se pune varza, morcovul, ardeiul si telina  pregatite in prealabil cum am spus intr-un bol de salată cu zahăr, sare și oțet de vin si se amestecă. Se lasă să se usuce si să se intarească timp de  15 minute (sau un pic mai mult). Adaugăm  zahărul, sarea și oțetul și  lasăm la odihnă pentru  ca legumele din această salată să se întărească. După aproximativ 15-20 de minute  scurgem legumele in pumni printr-o sită pentru a elimina excesul de lichid ( inclusiv de sare și zahăr) după care le punem la loc în bolul de salată. În continuare stropim cu ulei de măsline extra-virgin si amestecăm. (Putem adăuga si  niște fulgi de ardei iute-boukovo, dacă dorim niște iuteală). Asezonăm cu sare, un pic otet de vin, piper numai dacă mai este nevoie si  amestecăm din nou. 

Se serveste imediat.

 

Spor la treaba si Pofta buna!