![]() |
| Ψαρόσουπα-Psarosoúpa- Supă grecească de pește |
Iată rețeta clasică de ψαρόσουπα (psarosoúpa) – supă grecească de
pește, limpede, aromată, foarte elegantă.
Ingrediente (4–6 porții): 1–1,2 kg. pește alb (doradă, biban de mare, cod, chefal), 2 cartofi mari, o ceapă mare, 2 morcovi, o țelină mică (sau 1 tijă apio), o roșie ( tradițional uneori), 80–100 ml. ulei de măsline extravirgin, suc de la 1–2 lămâi (după gust), sare marină neiodată, piper, pătrunjel proaspăt.
Mod de preparare:
1. Baza (zeama)
2. Legumele
3. Peștele
4. Final (esența grecească): Oprește focul. Adaugă uleiul de măsline. Acrește cu suc de lămâie, treptat. Potrivește sarea și piperul. Presară pătrunjel tocat.
Trucuri grecești autentice:
- Nu se acrește cu oțet — doar lămâie.
- Uleiul de măsline se pune la final, nu la fiert.
- Supa trebuie să fie limpede, nu încărcată.
Servire:
- Peștele poate fi servit separat, cu lămâie și ulei de măsline.
- Supa, în bol, fierbinte.
- Pâine albă sau prăjită.
Variante cunoscute
- Psarosoupa avgolemono – cu ou + lămâie
- Psarosoupa cu orez – mai consistentă
- Psarosoupa de insulă – foarte simplă, doar pește + cartofi
Iată cele mai cunoscute variante de ψαρόσουπα (psarosoupa), explicate clar
– de la taverna simplă până la stil restaurant.
A. Psarosoupa clasică (de tavernă): Cea mai răspândită în Grecia/Pește: doradă, biban de mare, chefal/Legume: cartofi, morcov, ceapă/Acrire: lămâie/ Grăsime: ulei de măsline= Supă limpede= Gust curat, ușor= Se servește cu peștele separat
B. Psarosoupa Avgolemono: tradițională, foarte apreciată/ Varianta „cremoasă”, dar fără smântână/ În plus: 1–2 ouă, mai mult suc de lămâie/ Zeama se leagă cu ou + lămâie/ Textură catifelată/ Gust fin, elegant/ Atenție: oul se temperează, nu se fierbe direct! Nu mai fierbe după ce pui oul!
C. Psarosoupa cu orez: Populară pe insule/ În plus: 2–3 linguri orez/ Mai sățioasă/ Ideală ca fel principal/ Orezul se fierbe în zeamă
D. Psarosoupa de post / minimalistă: Foarte veche, pescărească/Ingrediente: pește+ ceapă+ cartof+ lămâie+ ulei de măsline/ Fără morcov- Fără roșii- Extrem de curată la gust
E. Psarosoupa de restaurant: Stil modern, rafinat/Tehnică: fond clar din capete/ zeamă strecurată foarte bine/ ulei de măsline adăugat la servire/ plating separat/ Gust intens- Aspect elegant- Porții precise./Diferențe-cheie: Zeamă dublu strecurată/ Fără morcov (doar ceapă + țelină)/ Peștele gătit separat/ Uleiul de măsline doar la servire.Tehnică:1. Fond clar din capete + legume – 45 minute. 2. Strecoară fin. 3. Fierbe cartofii separat în fond. 4. Peștele se poșează 3–4 min. 5. În farfurie: zeamă+ cartofi+ pește+ ulei + lămâie= Gust extrem de curat, elegant.
Cum alegi varianta potrivită:?
- Ușoară, zilnică → clasică
- Rafinată → avgolemono
- Consistentă → cu orez
- Tradițional pur → minimalistă
- Ocazie specială → restaurant
REGULI DE AUR (valabile la toate):
- Lămâia la final
- Uleiul nu se fierbe
- Peștele nu se amestecă
- Supa trebuie să fie limpede
Ce pești sunt ideali:?
- Doradă
- Biban de mare
- Cod (cap + file)
- Chefal
Iată și ψαρόσουπα – varianta de INSULĂ, cea mai veche și
mai simplă formă, exact cum o fac pescarii greci pe coastă.
- Foarte puține ingrediente
- Gust pur de pește și mare
- Fără „încărcături”
Ingrediente (4 porții): 1–1,2 kg pește alb proaspăt (doradă, biban de mare, chefal sau cod), 2 cartofi (opțional, dar tradițional pe multe insule), o ceapă mică, 60–80 ml ulei de măsline extravirgin, suc de la o lămâie, sare marină neiodată, apă/ Fără morcov- Fără roșii- Fără verdețuri.
Preparare pas cu pas:
1. Zeama: Fierbe capul și oasele de pește cu ceapa întreagă în 2–2,5 l. apă. Spumează. Fierbe 30–40 minute la foc mic. Strecoară.
2. Cartofii: Adaugă cartofii tăiați bucăți mari. Fierbe 15 minute.
3. Peștele: Adaugă bucățile de pește. Fierbe 5–6 minute**, fără amestecare.
4. Final (esența insulelor): Oprește focul. Adaugă: uleiul de măsline+ sucul de lămâie+ Potrivește sarea. Atât. Nu mai adaugi nimic.
5. Servire tradițională: Supa într-un bol simplu. Peștele separat, cu: ulei de măsline+ lămâie+ sare grunjoasă+ Pâine albă
6. Secret de pescar grec: „Dacă ai nevoie de condimente, peștele n-a fost bun.”
7. Caracter: Foarte limpede- Foarte ușoară- Extrem de elegantă prin simplitate/ Super alegere.
Acum hai să facem Ψαρόσουπα exact cum se face pe barcă, în Grecia.
Fără teorie, fără fițe. Doar ce au pescarii la îndemână.
- Rețeta „zero lux”
- Gătită imediat după pescuit
- Gust pur de mare
Ce ai pe barcă:
Peștele prins chiar atunci (doradă mică, chefal, biban
de mare, scorfan)
- Apă de mare + puțină apă dulce (dacă există)
- O ceapă (dacă e )
- 1–2 cartofi (opțional)
- Sare grunjoasă
- O lămâie
- Ulei de măsline (un strop, dacă există)
Cum se face – pas cu pas:
2. Zeama: Capetele și peștii mici se pun primii. Apă mai mult dulce decât sărată/ (prea multă apă de mare → prea sărat). Ceapa întreagă, dacă există. Fierbe 20–30 minute. Spumează cu ce ai (lingură, capac).
3. Cartofii (dacă sunt): Se pun bucăți mari. Fierb 10–15 minute.
4. Peștele bun: Bucățile mari intră ultimele. Fierb 5 minute**, nu mai mult. Nu se amestecă — doar scuturi oala.
5. Finalul: Oprești focul. Stai 1 minut. Adaugi: suc de lămâie+ puțin ulei de măsline (dacă există)+ Potrivești sarea. Gata. Se mănâncă imediat.
6. Cum se mănâncă pe barcă?: Din același vas/ Cu pâine ruptă cu mâna/ Peștele separat sau direct în supă/ Nimeni nu se grăbește
7. Reguli nescrise:️ Nu se aruncă nimic/️ Nu se complică nimic/Dacă supa e bună → taci și mănânci.
Acum dacă vrei mai rafinat, mai urban, mai „mediteranean cultivat”, nu ton de caiet de rețete din gospodărie. Iată rescrierea, cu eleganță și subtext gastronomic: Psarosoupá – supa grecească de pește, în registru clasic.
- Psarosoupá nu este o „ciorbă”, ci o supă limpede de concentrare, construită pe ideea grecească de esență: puține ingrediente, tratate cu respect, fără artificii.
- Baza este peștele foarte proaspăt, de preferat de mare, ale cărui capete și oase sunt folosite pentru a obține o zeamă clară, discret dulceagă. Fierberea este lentă, aproape contemplativă; orice clocot agresiv ar tulbura atât lichidul, cât și ideea preparatului.
- Legumele — ceapă, morcov, cartof — nu au rol principal, ci funcție de fundal: rotunjesc gustul, adaugă structură, dar nu se impun. Supa nu trebuie să „spună o poveste”, ci să lase marea să vorbească.
- Uleiul de măsline se adaugă la final, crud, nu ca grăsime de gătit, ci ca accent aromatic. Lămâia nu se fierbe niciodată: apare abia în farfurie, unde fiecare își reglează aciditatea după propriul palat. Astfel, supa rămâne deschisă, nu definitiv închisă de bucătar.
- Varianta cu avgolemono:
- În varianta cu avgolemono, psarosoupá capătă o dimensiune aproape clasicistă: oul și lămâia emulsionează zeama, transformând limpezimea într-o textură catifelată, fără a-i lua transparența gustului.
- Este o tehnică de rafinament, nu de abundență. Supa nu se îngroașă, nu se încarcă — doar se îmblânzește, devenind mai introspectivă, mai potrivită pentru anotimp rece sau masă de seară.
Diferența față de kakavia
- Dacă kakavia este supa pescarului, directă, sărată de mare și foc, psarosoupá este supa casei grecești: echilibrată, domesticită, dar nu banală.
- Kakavia caută intensitatea; psarosoupá caută armonia.
Adaptare pentru pește de Dunăre
- Cu pește de apă dulce, psarosoupá cere și mai multă disciplină: fierbere scurtă, lămâie discretă, fără emulsii. Scopul nu este mascarea gustului, ci curățarea lui.
Concluzie
- Psarosoupá nu e despre „gust puternic”, ci despre gust corect.
- Nu impresionează prin volum, ci prin claritate.
- Nu e rustică, ci sobră.
- Nu e săracă — e esențializată.
