Beef Cheeks served Bourguignon Style-Obrăjori de vită în stil Bourguignon

Preluată 
micheldumas.com/en/braised-beef-cheeks-with-red-wine/

Obrăjori de vită în stil Bourguignon chiar este o mâncare serioasă, la care trebuie răbdare și foc mic. Preparat fraged, profund, cu sos bogat de vin roșu — practic este un Boeuf Bourguignon dus la nivelul următor.

 

 Ingrediente (4 porții):

Pentru carne:

 

1,2–1,5 kg obrăjori de vită, curățați de membrane

Sare, piper negru proaspăt

2 linguri ulei + 1 lingură unt

Pentru sos:

 

150 g bacon afumat (cuburi)

2 cepe mari (tocare grosieră)

 2 morcovi mari (feliați)

2 linguri pastă de tomate

2 linguri făină

750 ml vin roșu sec (Burgundy sau Pinot Noir)

400 ml supă de vită

2 foi de dafin

2–3 crenguțe cimbru

2 căței usturoi, zdrobiți

 Garnitură clasică:

 

250 g ciuperci champignon sau baby

200 g cepe mici (pearl onions / arpagic)

Unt pentru sotat

 

 Mod de preparare

 1️⃣ Rumenește carnea

 

Uscă bine obrăjorii, asezonează cu sare și piper.

Într-o oală grea (fontă), rumenește-i pe toate părțile, la foc mediu-mare.

Scoate carnea și păstreaz-o deoparte.

 

Important: nu înghesui carnea — rumenirea = gust.

 

2️⃣ Baza Bourguignon

 

În aceeași oală, adaugă baconul → lasă-l să-și lase grăsimea.

Adaugă ceapa și morcovii, călește 5–7 minute.

Pune usturoiul + pasta de tomate → 1 minut.

Presară făina și amestecă bine (roux rapid).

 

3️⃣ Vinul (moment-cheie 🍷)

 

Toarnă vinul treptat, amestecând continuu.

Lasă să fiarbă 5 minute, să se evapore alcoolul.

Adaugă supa, dafinul și cimbrul.

4️⃣ Gătire lentă

 

Pune obrăjorii înapoi în oală.

Lichidul trebuie să-i acopere aproape complet.

Acoperă și gătește:

3–3½ ore la cuptor (160°C)

sau

  3 ore pe aragaz, foc foarte mic

 

Carnea e gata când se taie cu lingura.

 

5️⃣ Garnitura

 

Sotează cepele mici în unt până se caramelizează ușor.

Adaugă ciupercile, rumenește-le separat.

Încorporează-le în sos în ultimele 20 minute.

Servire

 

Cu piure de cartofi, cartofi gratinați sau tagliatelle

Presară pătrunjel proaspăt

Vin roșu sec, evident

 

Sfaturi de bucătar

 

A doua zi este și mai bun.

Dacă sosul e prea subțire, redu-l 10–15 min fără capac.

Pentru extra rafinament: un cub mic de unt rece la final (monté au beurre).

 

Perfect  Hai să-l ducem full fine-dining*, ca într-un bistro Michelin din Burgundia.

 

BEEF CHEEKS BOURGUIGNON – FINE DINING VERSION**

Concept

 

Textură: extrem de fragedă

Sos: ucios, concentrat, mătăsos

Gust: profund, elegant, fără greutate inutilă

 

Ingrediente (4 porții rafinate)

Carne

 

1 kg obrăjori de vită, curățați impecabil

Sare fină, piper proaspăt

1 lingură ulei de struguri

Sos (mai concentrat decât clasicul)

 

100 g lardons / bacon slab

1 ceapă mare, brunoise

1 morcov, brunoise

1 lingură pastă de tomate

1 lingură făină

500 ml vin roșu Burgundy / Pinot Noir

300 ml fond brun de vită

1 foaie dafin

1 crenguță cimbru

1 cățel usturoi

20 g unt rece (final)

 Garnitură fină

 

Baby morcovi glasați

Ciuperci sotate în unt

Piure fin de cartofi sau țelină

 

Tehnică Fine Dining

 

 1️⃣ Rumenire precisă

 

Obrăjorii se rumenesc rapid, foarte bine, în puțin ulei.

Se scot și se lasă să se odihnească.

 

Scop: reacția Maillard, nu gătirea.

 

 2️⃣ Baza de aromă

 

Baconul se topește lent.

Ceapa + morcovul se gătesc până devin translucide.

Pasta de tomate → 1 minut (concentrare).

Făina → doar cât să lege sosul.

 

 3️⃣ Vinul (esențial)

 

Vinul se adaugă în 2 tranșe.

Se reduce la jumătate.

Abia apoi se adaugă fondul + aromele.

Sosul trebuie să aibă **corp, nu aciditate crudă**.

 

 4️⃣ Gătire lentă, controlată

 

Carnea se reintroduce.

 Cuptor: 150–160°C, acoperit, 3 ore.

La final: carnea se scoate separat.

 5️⃣ Sos de restaurant

 

Sosul se strecoară.

Se reduce până devine napant (îmbracă lingura).

Se montează cu unt rece.

Se ajustează fin cu sare.

 

Aici se face diferența de restaurant.

Plating elegant

 

Piure fin, tras cu spatula.

Obrăjor tăiat curat sau lăsat întreg.

Sos turnat circular.

Garnitură minimalistă.

Microplante sau pătrunjel foarte fin.

 

PAIRING VIN – PERFECT MATCH**

Ideal absolut

 Pinot Noir – Burgundy (Village sau Premier Cru)

 

De ce:

 

Aciditate fină → taie grăsimea

Tanini moi → nu domină carnea

Note de pământ, cireșe, ciuperci → oglindesc sosul

 

Alternative excelente

 

Beaujolais Cru (Morgon, Moulin-à-Vent)

  → fruct + structură elegantă

Côtes du Rhône (Grenache dominant)

  → mai cald, mai rotund

Barbera d’Alba**

  → aciditate superbă, foarte food-friendly

 

 ❌ De evitat

 

Cabernet Sauvignon tânăr (tanini agresivi)

Vinuri baricate excesiv

Vinuri foarte dulci sau foarte alcoolice

 

Regula de aur

 

Gătește cu vin bun, servește un vin și mai bun.

Ideal: același stil, nu neapărat aceeași sticlă.

Perfect. Mergem mai departe full Michelin — minimal, elegant, nimic în plus.

Gândește-te: „mai puțin, dar impecabil”.

 

MICHELIN-STYLE PLATING – BEEF CHEEKS BOURGUIGNON**

 

Concept vizual

Mult spațiu negativ

Porție mică, perfect finisată

Sos ca lacul: lucios, precis

Contrast de texturi, nu de cantitate

 

 Elementele din farfurie (1 porție)

 

1. Obrăjorul de vită

   – tăiat curat într-un cilindru sau lăsat compact

   – margini perfecte, fără fibre desfăcute

 

2. Piure ultra-fin (cartof sau țelină)

   – trecut prin sită

   – montat cu unt, fără cocoloașe

 

3. Sos Bourguignon redus

   – consistență nappe

   – culoare adâncă, fără particule

 

4. Garnitură minimală

   – 2 baby morcovi glasați

   – 3–4 ciuperci mici rumenite

 

5. Accent final

   – microplante

   – sau praf fin de ciuperci uscate

 

Plating pas cu pas (ca la restaurant)

 1️⃣ Farfuria

 

Albă, largă, perfect curată

 Ușor încălzită (foarte important)

 

 2️⃣ Piureul (baza)

 

Pune o lingură în centru

Trage cu spatula într-o formă ovală

Nicio urmă pe margini

Piureul e „pânza”

 

3️⃣ Carnea

 

Așază obrăjorul ușor decalat peste piure

Dacă e tăiat: secțiunea trebuie să fie netedă

Carnea NU se îneacă în sos

 

4️⃣ Sosul (momentul critic)

 

Cu o lingură mică sau pipetă:

 

 2–3 linguri

 Turnat în jur, nu peste tot

Sosul trebuie să curgă natural

 

Sosul trebuie să pară „controlat”, nu turnat.

 

5️⃣ Garnitura

 

Morcovii: paralel sau în unghi

Ciupercile: grupate, nu împrăștiate

Niciodată simetrie rigidă

 

 6️⃣ Final touch

 

2–3 microplante

Sau câteva cristale de sare Maldon

Șterge marginea farfuriei cu șervețel cald

 

 Reguli Michelin (esențiale)

 

✔️ Maximum 5 elemente

✔️ Un singur punct de interes

✔️ Sosul nu acoperă carnea

✔️ Tot ce e în farfurie trebuie să aibă sens

 

❌ Nu ierburi tocate aruncate

❌ Nu piure în cantitate mare

❌ Nu farfurie încărcată

 

 Variante de prezentare

 

Modern

 

Piure subțire, tras lung

Sos în puncte mici

Carne glazurată, lucioasă

 

 Rustic-chic

 

 Piure mai texturat

Sos generos, dar precis

Garnitură naturală

 

Ultimul detaliu

 

Farfuria trebuie să arate atât de bine încât ospătarul să facă pauză o secundă înainte să o lase pe masă.

 

 

Vichyssoise — supă franțuzească cremoasă de praz și cartofi

Vichyssoise —
 supă franțuzească cremoasă de praz și cartofi

VICHYSSOISE – Creamy French Leek & Potato Soup-Iată mai jos rețeta clasică de Vichyssoise — supă franțuzească cremoasă de praz și cartofi, fină și elegantă. Vichyssoise este o supă cremă fină, clasică franțuzească, preparată din praz, cartofi, ceapă, supă de pui și smântână, servită de regulă rece. Inventată în anii 1910 de bucătarul Louis Diat la Ritz-Carlton din New York, supa se remarcă prin textura matasoasă, culoarea deschisă și garnitura de arpagic (chives) tocat mărunt.

Ingrediente (4 porții): 3–4 fire de praz (doar partea albă + puțin verde deschis), 2–3 cartofi medii (făinoși), 2 linguri unt, 750 ml.supă de legume (sau apă), 200 ml. smântână lichidă pentru gătit (30–35%), sare, piper alb, nucșoară, arpagica sau ceapă verde- pentru servire.

Mod de preparare:

1. Pregătire: Spală bine prazul (are mult nisip). Taie-l rondele subțiri.   Curăță cartofii și taie-i cuburi mici. 

2. Călire (fără rumenire): Într-o oală, topește untul la foc mic.   Adaugă prazul + un praf de sare și călește 10–12 minute, până devine foarte moale, fără să se coloreze. 

3. Fierbere: Adaugă cartofii și supa. Fierbe 15–20 minute, până cartofii sunt complet fragezi. 

4. Mixare:  Pasează supa cu blenderul până devine perfect fină. 

5. Finalizare: Adaugă smântâna, piper alb și puțină nucșoară (dacă folosești). Potrivește de sare. 

6. Răcire (esențial): Lasă supa să se răcească complet, apoi ține-o la frigider minimum 2 ore.

 Cum se servește:

1. Rece, clasic (așa e Vichyssoise)
2. Presărată cu arpagic tocat fin și cu crutoane
3. Opțional: un strop de ulei de măsline sau câteva picături de smântână

Sfaturi „à la française”:

1. Nu folosi ceapă: doar praz.
2. Nu prăji — gustul trebuie să fie delicat, catifelat.
3. Dacă e prea groasă după răcire, subțiază cu puțină supă rece sau lapte.
4. Se poate mânca și caldă, dar atunci se numește mai degrabă soupe poireaux–pommes de terre.

Spor la treabă și poftă bună!

Tocit ca la stână (variantă tradițională) dar și despre Jintiță și Balmoș și treburi ciobănești

Bucatele pregătite la stână de ciobani sunt nu doar sănătoase, ci şi o adevărată atracţie pentru turiştii astăzi. Ciobanii de azi gătesc şi acum la stâne după reţete folosite de strămoşii lor, în urmă cu sute de ani. Cele mai cunoscute mâncăruri preparate la stână sunt Tocitul, Balmoşul, Jintiţa, Sloiul de oaie şi Bulzul.Toate  e ”musai”  să fie pregătite în ceaun pe foc de lemne.

Hai la început la tocit ca la stână, așa cum se face pe munte: simplu, gras, sățios și cu gust de fum și lapte bun.

Iată tocit ca la stână – varianta tradițională, așa cum se făcea pe munte, simplu și sățios:

Ingrediente (2–3 porții): 300–400 gr. brânză de burduf (sau brânză de stână mai veche), 2–3 linguri smântână grasă (opțional, dar foarte des folosită),  o lingură unt sau untură sau  bucăți de slană tăiate mărunt, 1 lingură mălai (opțional, pentru consistență), apă fierbinte, după nevoie.

Mod de preparare: 

Se pune untul-untura sau slană la început.

1. Brânza se fărâmițează grosier într-un ceaun sau tigaie de fontă.

2. Se pune pe foc mic și se începe tocitul (amestecat continuu) cu o lingură de lemn.

3. Dacă brânza e foarte tare sau sărată, se adaugă puțină apă fierbinte, treptat.

4. Se pune smântâna  pentru gust și legare.

5. Opțional, se presară puțin mălai, amestecând energic, până devine cremos.

6. Se gătește 5–10 minute, până rezultă o pastă groasă, lucioasă, ușor elastică.

Cum se servește:

1. Cu mămăligă fierbinte
2. Alături de slănină, ceapă roșie sau cârnați
3. La stână se mânca direct din ceaun

Hai să mergem mai departe și să le luăm pe toate, ca la stână, una după alta — fiecare cu mica ei personalitate.

1. Tocit ca la stână – varianta clasică (doar brânză)/ Asta e baza tuturor.

Ingrediente: 300–400 gr. brânză de burduf / brânză veche de stână, apă fierbinte (puțin), 1–2 linguri smântână (opțional).

Mod de preparare: 

1. Brânza se tocește la foc mic, amestecând continuu.
2. Se adaugă apă, puțin câte puțin, până se înmoaie.
3. La final, smântâna (dacă se folosește).
4. Textura: cremoasă, ușor elastică.
5.  Servire: mămăligă + ceapă + slană.

 2. Tocit cu ou (varianta ciobănească)/ Foarte răspândită la stână, mai ales dimineața.

Ingrediente: 300 gr. brânză de burduf, 1–2 ouă, o lingură smântână, apă fierbinte.

Mod de preparare: 

    1. Brânza se tocește ca la varianta clasică.

    2. Când e topită și legată, se sparg ouăle direct în ceaun.

    3. Se amestecă rapid până se încorporează complet.

    4. Se ia imediat de pe foc.

•     Iese mai moale, mai hrănitor.
•     Perfect cu mămăligă vârtoasă.

3. Tocit cu caș + burduf(foarte echilibrat)/ Preferata multora – mai puțin sărată.

Ingrediente: 200 gr. caș proaspăt, 150–200 gr. brânză de burduf, o lingură smântână, o lingură unt (opțional).

Mod de preparare: 

1. Se pune întâi cașul la foc mic.
2. Când începe să se topească, se adaugă burduful.
3. Se tocește până se leagă frumos.
4. Smântâna și untul la final.

• Gust rotund, nu agresiv.
• Excelent pentru cei care nu vor foarte sărat.

4. Tocit cu mălai (mai sățios)/ Clasic în Apuseni.

Ingrediente: 300 gr. brânză de stână, o lingură mălai, apă fierbinte, o lingură smântână.

Mod de preparare:

1. Brânza se tocește normal.
2. Se presară mălaiul „în ploaie”.
3. Se amestecă energic să nu facă cocoloașe.
4. Se mai lasă 2–3 minute pe foc mic.

• Seamănă ușor cu balmoșul, dar mai dens.

5. Variante pe zone:

• Mărginimea Sibiului:
• Multă brânză de burduf
• Smântână obligatoriu
• Fără ou, fără mălai
• Apuseni:
• Se adaugă mălai
• Mai multă apă
• Textură mai groasă
• Maramureș:
• Uneori cu untură
• Se servește cu slănină afumată
• Gust mai intens

 Sfaturi de cioban adevărat:

1. Foc mic, altfel se taie brânza.
2. Lingură de lemn, nu metal.
3. Nu se condimentează — brânza e tot gustul.
4. Se mănâncăcald, direct din ceaun

 

Diferențe Tocit vs Jintiță vs. Balmoș.Super întrebare — sunt „rude”, dar nu sunt același lucru. Uite-le clar, pe înțeles, ca la stână.

I. TOCIT:

1. Cel mai simplu și mai sărat
2. Ce este:

• Brânză de stână topită și amestecată (tocită) la foc mic.

    3. Ingrediente de bază: 

• Brânză de burduf / brânză veche
• Apă (uneori smântână)

    4. Cum se face:

• Brânza se pune direct pe foc
• Se amestecă continuu până devine pastă

    5. Textură:

• Cremoasă, ușor elastică

     6. Gust:

• Sărat, intens

    7.Se mănâncă:

• Cu mămăligă, ceapă, slănină

    8. Nu are mălai** (în varianta clasică)

II. BALMOȘ:

Se face după ce se separă brânza sau caşul de laptele de oaie se pune zerul care provine din separarea laptelui într-un ceaun împreună cu brânză, nu foarte sărată, unt, smântână şi o lingură de sare. Se lasă pe foc mic până când începe să se ridice spuma laptelui deasupra. Apoi se pune mălai în ploaie (n.r. se presară mălai), amestecând repede cu telul să nu apară cocoloaşe. După ce se îngroaşă puţin, se lasă să fiarbă ca şi mămăliga, amestecând rar, aproximativ 15 minute, după care se amestecă continuu cu telul încâ 3 minute până când capătă un aspect mai unsuros. Se serveşte fierbinte, simplu sau cu iaurt.

1. Cel mai sățios și cel mai „bogat
2. Ce este:
• Mămăligă fiartă în lapte/smântână, cu multă brânză.
3. Ingrediente de bază:

• Lapte (sau lapte + smântână)
• Mălai
• Caș / brânză de stână
• Unt (uneori)

     4. Cum se face:

• Mălaiul fierbe în lapte, nu în apă
• Brânza se adaugă pe parcurs

    5. Textură:

• Foarte cremoasă, groasă

    6.Gust:

• Dulceag, gras, echilibrat

    7. Se mănâncă:

• Ca fel principal, singur

    8. Mălaiul e ingredient principal

 

III. JINTIȚĂ:

Jintiţa - Se prepară din zerul care rămâne după ce se face brânza, se fierbe zerul într-un vas de aramă la foc mic amestecând din când în când să nu se prindă şi să nu se afume. Când iese deasupra o compoziţie ca o smântână, groasă de 1 centimetru, aceasta se ia cu o sită mare şi se pune într-un alt vas. Se poate consuma caldă sau rece. Caldă este dulce, iar după 3-4 zile se acreşte şi se poate servi ca un iaurt.

1. Cel mai fin și mai rar
2. Ce este:
• Lichidul gras rămas după ce se bate smântâna pentru unt.
3. Ingrediente de bază:
• Zer gras / jintiță naturală
4. Cum se obține:
• Nu se gătește propriu-zis/E un produs secundar al untului
5. Textură:
• Lichid-cremos
6. Gust:
• Ușor acrișor, foarte delicat
7. Se mănâncă:
• Rece, cu mămăligă caldă
8. Nu are mălai, nu are brânză topită**

 

Comparativ rapid

 

| Preparat    | Are brânză | Are mălai | Se gătește | Rol           |

| ----------- | ---------- | --------- | ---------- | ------------- |

| **Tocit**   | ✔️         | ❌         | Da         | Sos/însoțitor |

| **Balmoș**  | ✔️         | ✔️        | Da         | Fel principal |

| **Jintiță** | ❌          | ❌         | Nu         | Însoțitor     |

 

 Pe scurt, ca la stână:

1. Tocit = brânză topită
2. Balmoș = mămăligă cu lapte și brânză
3. Jintiță = zer gras de la unt

Hai să vedem acum exact în ordinea stânii, cu explicația „de ce”, nu din carte.

Ordinea preparatelor la stână (logică de cioban):

I. JINTIȚA – apare prima

1. De ce prima?
• Pentru că nu e gătită. E un produs secundar.
2. Cum apare:
•  Se mulge oaia → laptele se lasă la prins
3. Smântâna se adună/Smântâna se bate → iese unt=Ce rămâne = jintița/ Deci jintița nu se „face”, ci rezultă natural.
4. Se mănâncă rece, imediat, cu mămăligă caldă.
5. Este cel mai vechi produs – din vremurile când oamenii doar mulgeau și prelucrau minim laptele.

II. TOCITUL – al doilea

1. De ce apare după? 
• Pentru că folosește brânza care nu se mai poate vinde**: prea veche, prea tare, prea sărată.
2. Logica stânii: 
• Nimic nu se aruncăBrânza veche se topește → devine iar mâncabilă
3. Tocitul e o soluție de supraviețuire, nu un moft.
4. Se face rapid, pe foc mic, când ciobanii se întorc flămânzi.
5. Mai vechi decât balmoșul, pentru că nu cere lapte mult sau ingrediente „bogate”.

III. BALMOȘUL – apare ultimul

1. De ce ultimul?
• Pentru că e „luxul” stânii.
2. Ce cere: 
• Mult lapte/Smântână/Brânză bună/Mălai
3. Se face când:
•  Sunt multe oi E lapte din belșug/ E sărbătoare sau duminică 
4. Cel mai tânăr preparat, apărut când viața la stână s-a stabilizat.

Ordinea istorică (pe scurt): 

1. Jintiță – preistoric

2. Tocit – vechi, pragmatic

3. Balmoș – „bogăție”

 

Cum se mâncau împreună (scenariu real)

1. Dimineața: jintiță + mămăligă
2. La prânz: tocit + mămăligă
3. Seara / sărbătoare: balmoș

 

Dar hai să facem acum și variante mai bogate. Cum ar fi :

• Sloiul de oaie - carnea de oaie se tranşează în bucăţi potrivite, se alege seul (grăsimea) de oaie, se taie mărunt şi se topeşte în ceaun. Când s-a încins bine se pune carnea în seu şi se fierbe la foc mic până când se desface carnea de pe os şi seul ”se limpezeşte”. Când e aproape gata se adaugă sare după gust - sarea nu se pune mai repede ca să nu se întărească carnea. Se lasă să se răcească până când se încheagă. Se păstrează şi se taie din el când doriţi să consumaţi din nou. O puteți găsi și sub denumirea de  tocan de oaie-nu tocăniță. Rețetă celebră la ciobani astăzi produs tradițional atestat. .

Să încercăm mai jos rețeta.

Ingrediente (4–6 porții): (rețeta de stână se prepară din minimum o jumătate de oaie, tocata mărunt, pusa la fiert în seul ei, topit în prealabil), Noi vom folosi doar 1 kg. carne de oaie sau berbecuț (ideal pulpă + ceva coaste sau CU OS, deoarece oaia nu merge în cârjă; iar osul îi dă savoare), 2–3 cepe mari, 3–4 linguri untură (sau seu de oaie, dacă vrei autentic),  200 ml. apă ( la stână apă de izvor )

Mod de preparare:  Carnea se taie bucăți mari, zdravene. Nu se spală excesiv – doar se șterge. Într-un ceaun sau cratiță groasă, topești untura. Pui carnea și o rumenești încet, la foc mic, până prinde crustă aurie și lasă grăsime. Adaugi ceapa tăiată solzi mari. Presari sare și (dacă folosești) boia. Torni apa/zeama, acoperi parțial și lași să fiarbă molcom 1,5–2 ore. Amesteci rar. Când carnea e fragedă și sosul gros, mai lași descoperit 10–15 minute să se „lege”. Gustul final trebuie să fie dulceag de ceapă, gras și intens de carne.

Cum se mănâncă la stână?

•  cu mămăligă vârtoasă
•  cu brânză de burduf sau urdă
•  uneori cu lapte acru / jintiță
•  la final, un păhărel de țuică

 Variante autentice: 

1. Tocit de berbec – mai tare la început, fierbe mai mult.
2. Cu zer în loc de apă – foarte stânesc.
3. A doua zi, prăjit în tigaie cu mămăligă rece (deliciu).

 

Și acum alteTREI, una câte una, ca la munte, fără fițe.

A. Tocit mocănesc – Mărginimea Sibiului/ (cel mai sobru și „curat”)

Ingrediente: 1 kg. carne de oaie tânără (pulpă + coastă), 2 cepe mari, 3 linguri untură, 200 ml. zer sau apă, sare grunjoasă.

Mod de preparare: 

1.     Untura în ceaun.
2.     Carnea rumenită încet, până „cântă”.
3.     Ceapa mare, solzi.
4.     Sare.
5.     Zerul → capac → foc mic 1,5–2 h.
6.     Final fără capac, să se lege.Fără usturoi, fără boia.
7.     Gustul vine doar din carne și ceapă.
8.     Se mănâncă cu mămăligă și urdă.

B. Tocit ciobănesc – Apuseni/ (mai aromat, puțin mai „de casă”)

Ingrediente: 1 kg. carne de oaie / berbecuț, 3 cepe, 3–4 linguri untură, 1 căpățână mică usturoi,1 linguriță boia dulce, cimbru uscat, sare, 250 ml. apă sau zeamă

Mod de preparare: 

1. Rumenire carnea.
2. Ceapa + sare.
3. Boia + cimbru.
4. Zeama → fierbere lentă 2 h.
5. La final, usturoiul zdrobit, 5 minute.
6. Se servește cu mămăligă moale
7. Merge cu brânză frământată
8. Gust mai „rotund”, mai bogat.

C. Tocit aromânesc (păstoresc)/ (cel mai puternic și condimentat)

Ingrediente: 1 kg. carne de berbec, 2 cepe, 4 linguri seu / untură, 4–5 căței usturoi, 1 linguriță boia iute,  piper negru dacă este, o  frunză de dafin, sare, 200 ml. apă.

Mod de preparare:

1. Rumenire zdravănă.
2. Ceapa.
3. Sare + boia + piper.
4. Apă → fierbere lentă 2–2,5 h.
5. La final usturoi + dafin, 5 min.
6. Mai gras, mai intens
7. Se mănâncă cu mămăligă groasă
8. Uneori cu ardei copți sau murături

Regula de aur la stână: Dacă nu e gras și nu-ți lipește mămăliga de dinți, nu e tocit.

Acum hai la cea mai veche formă de tocit, aia arhaică, de stână veche, înainte de „bucătărie”, rețetă născută din nevoie și nomadism, nu din rafinament. Forma cea mai veche cunoscută)

Context istoric (pe scurt): 

1. Apare înainte de ceapă, boia, usturoi în zona carpatică.
2. Legată de păstoritul transhumant.
3. Se gătea în ceaun de fier, la foc deschis, pe munte.
4. Scopul: să sature, să țină la drum, să se conserve.

Ingrediente (minimul absolut): 1 kg. carne de oaie sau berbec (cu os, grăsime multă), 3–4 linguri seu de oaie (obligatoriu),  sare grunjoasă,  apă sau zer (puțin)/ Fără ceapă/ Fără usturoi/ Fără condimente/ Fără verdețuri.

Mod de preparare (exact ca la foc): 

1. Seul se topește în ceaun.
2. Carnea se pune rece, bucăți mari.
3. Se rumenește lent, fără grabă.
4. Se presară sare.
5. Se adaugă foarte puțină apă/zer, doar cât să nu se prindă.
6. Se acoperă parțial și se lasă 2–3 ore, foc mic.
7. La final, se lasă descoperit până rămâne doar carne + grăsime.
8. Sosul NU e sos – e grăsime legată cu gelatină.
9. Cum se mânca:
•  Cu mămăligă vârtoasă, ruptă cu mâna
• Cu brânză crudă sau nimic
• Mâncat direct din ceaun
•  Se putea reîncălzi zile la rând
10. De ce e „tocit”? 

• Verbul vechi „a toci” =   a frământa, a sfărâma încet, a face moale prin timp și foc/ Nu se „fierbea”, se tocea încet.
• Ce a apărut mai târziu? 
• Ceapa → sedentarizare
• Boia → sec. XVIII
•  Usturoi → influență balcanică
•  Condimente → comerț

 Verdict:

1. Asta nu e mâncare de restaurant.
2. E hrană de supraviețuire.
3. Dacă îl faci corect: 

• miroase a foc
• e greu
• te satură o zi întreagă

 

Mămăliga NU exista în forma veche. Porumbul ajunge în Europa după 1492. În spațiul românesc, mămăliga din porumb se generalizează abia sec. XVII–XVIII.  Deci tocitul arhaic NU se mânca cu mămăligă. 

Atunci cu ce se mânca tocitul vechi?:

1. Turte din cereale vechi. Cea mai probabilă variantă: mei (foarte răspândit), orz, grâu spelta / alac/ Se făceau turte coapte pe piatră sau pe plită, fără dospire.
2. Terciuri (înainte de pâine): Foarte vechi:  terci de mei sau orz  fiert în apă sau zer,  mâncat cu lingura, lângă carne= Exact funcția mămăligii, dar mult mai veche.
3. Brânză + lapte acru. La stână:  urdă,  brânză proaspătă,  jintiță,  lapte acru.
4. Grăsimea din tocit se „rupea” cu lactate.
5. Uneori… nimic=În contexte de drum:   carnea se mânca goală,   cu mâna,  apoi apă sau lapte.
6. Deci forma corectă, arhaică=    tocit + turtă de mei / terci / brânză, NU mămăligă.Mămăliga intră mai târziu și înlocuiește terciurile vechi, fiind mai ieftină și mai productivă.

Mic rezumat istoric:

• tocit → pre-porumb= terciuri → antichitate–medieval/ mămăligă → modern timpuriu/ asocierea tocit + mămăligă = reinterpretare târzie

Spor la citit!