☀️🏆 Papagheorghiu Dezvăluie Rețeta Italiană pe care o Vei Găti în Fiecare Săptămână: Fusilli cu Ton, Capere și Sos de Roșii! 🍝 🐟

🍝 Fusilli cu ton, capere și sos de roșii✨ Papagheorghiu Pariază pe Simplitate: Paste Italiene cu Ton și Capere care Au Gust de Vacanță!

Ingrediente (4 porții):

1. 400 gr. paste fusilli

2. 2 linguri ulei de măsline extravirgin
3. 2 căței de usturoi
4. un ardei iute proaspăt (după gust)
5. 400 g pulpă de roșii
6. 200 gr. roșii cherry, tăiate în jumătăți
7. 3 lingurițe capere, clătite dacă sunt în saramură
8. 160–200 gr. ton în ulei, scurs
9. 2-3 linguri pătrunjel verde, tocat
10. Sare, după gust

Mod de preparare:

1. Încinge uleiul de măsline într-o tigaie încăpătoare și călește ușor cățeii de usturoi zdrobiți împreună cu ardeiul iute tocat, până când își eliberează aroma, fără să se ardă.

2. Adaugă pulpa de roșii și roșiile cherry. Lasă sosul să fiarbă la foc mediu timp de aproximativ 5 minute.

3. Încorporează caperele și continuă fierberea încă 5 minute, astfel încât aromele să se combine armonios. La final, adaugă jumătate din pătrunjelul tocat.

4. Între timp, fierbe pastele în apă cu sare, respectând timpul indicat pe ambalaj, dar scoate-le cu 1-2 minute înainte, astfel încât să rămână al dente.

5. Transferă pastele direct în tigaia cu sosul, adaugă tonul mărunțit și amestecă energic timp de 1-2 minute, până când sosul îmbracă perfect fiecare fusilli.

6. Presară restul de pătrunjel proaspăt și servește imediat, alături de un pahar de vin alb sec, dacă dorești.

Poftă bună!

• O rețetă simplă, rapidă și plină de savoare mediteraneană, în care dulceața roșiilor, gustul intens al caperelor și aroma tonului se îmbină perfect într-o farfurie de paste irezistibilă.

Buon appetito! 

• Ce preparat minunat și plin de savoare ai gătit! Fusillii cu roșii, ton și capere sunt un clasic absolut al bucătăriei mediteraneene, iar modul în care l-ai pregătit arată că știi exact ce faci în bucătărie. 🧑‍🍳 

Sunt două trucuri de maestru care fac toată diferența aici:

1. Tonul adăugat la sfârșit, la mantecare: Este secretul perfect pentru ca peștele să nu se usuce și să nu se zdrobească de tot în sos, rămânând suculent și aromat.

2. Dubla infuzie de pătrunjel: Cel pus în timpul gătirii își lasă aroma în sos, iar cel proaspăt, presărat la final, aduce acea notă vibrantă și fresh de care are nevoie un preparat cu pește.

Pastele terminate direct în sos (mantecate) și lăsate foarte al dente vor absorbi toată bunătatea de roșii, usturoi și ardei iute. O adevărată poezie în farfurie!

Să ai o masă minunată și un weekend excelent! Poftă bună! Spor!🍝🐟✨

🏆 BORȘUL DIN DELTĂ – gustul care nu se mai face „după rețetă”, ci după viață 🐟🔥

Degeaba îi spune lumea „borș“, pentru că prea rar pescarii Deltei Dunării și cazacii pescari, cum îi numea Sadoveanu, fie ei lipoveni bărboși sau haholi ucraineni, fac și mai ales pun în ciorbă zeamă fermentată de tărâțe de grâu. Dar așa a rămas din vechime, borș.

Deci borș îi spunem și noi!

Dar sunt mai multe borșuri în Deltă: vreo trei cu adevărat pescărești, făcute de bărbați rămași să-nnopteze pe grind înghețat și pustiu numai cu ce au pescuit, și cel făcut de „hazeaică“ acasă, unde, chiar și iarna, găsești de toate și din belșug.

Dacă peștele a apucat să ajungă pe lângă casa omului, atunci simplitatea genială a rețetei primordiale trece într-un fel de baroc al vegetalelor.

• O dată cu ceapa dintâi se pun la fiert un morcov, două roșii, o țelină, un ardei gras, trei cartofi, o căpățână de usturoi, toate tăiate cât mai mărunt, să fiarbă repede și să intre în inima ciorbei

• După ce ale pământului s-au muiat și risipit (citește rătăcit!) prin ceaun se adaugă ale apei, toate speciile de pește de apă dulce „câte se există“ (secretul e același: o parte apă, două părți pește din toate soiurile)

• După zece minute de la primul clocot, se adaugă verdețuri, dar nu tocate, cum se obișnuiește, ci tulpini întregi de țelină, pătrunjel, mărar și leuștean

• După alte douăzeci de minute, când peștele a fiert, lucrarea e gata

Minunea parfumată și rafinată ca o obsesie bizantină se oferă la fel: carnea pe tăvi, la-nceput, cu un sos iute-acrișor, zeama la sfârșit, să umple golurile rămase.

Sosul poate fi același din inima bălții: ciorbă și oțet. Dar, pentru că stăpâna casei are timp și bucurie de a-și desfăta mesenii, ea îl poate îmbogăți cu vreo zece căței mari de usturoi (socotind că în blid nu-ncape mai mult de o juma’ de litru de zeamă) și ceva mărar tocat.

Aici intră în discuție și vinurile albe ale Dobrogei, zglobii și glumețe tare – e vorba de Aligote-ul de Niculițel și Riesling-ul de Oltina, Sauvignon-ul de Cernavodă, care se au cu peștele ca iodlerele cu munții.

🌊 Gustul Deltei nu se explică. Se trăiește.

Radu Anton Roman - Bucate, vinuri și obiceiuri românești (Paideia, 1998)

Sursa foto: Arhiva de Imagine MȚR - Colecția Berman | Din viața pescarilor (B-5640)