luni, 8 noiembrie 2021

Joël Robuchon și cel mai bun piure de cartofi care are stele Michelin


Joël Robuchon  7 aprilie 1945 – 6 august 2018 a fost un bucătar francez (sursa wikipedia). A fost numit „Bucătarul secolului” de către ghidul Gault Millau în 1989 și a fost premiat cu Meilleur Ouvrier de France (cel mai bun lucrător al Franței) în bucătărie în 1976. A publicat mai multe cărți de bucate, a prezidat comitetul pentru Larousse Gastronomique și a găzduit emisiuni de televiziune culinare în Franța. A lucrat în restaurante dinn Bangkok, Bordeaux, Hong Kong, Las Vegas, Londra, Macao, Monaco, Montreal, Paris, Shanghai, Singapore, Taipei, Tokyo și New York. Restaurantele sale au fost apreciate, iar în 2016 a obținut prin ele, 32 de stele ale Ghidului Michelin, cele mai multe pe care un bucătar le-a deținut vreodată.
Cu toate cî luase în considerare pentru scurt timp o carieră clericală, în 1960, la vârsta de 15 ani, a devenit ucenic bucătar la hotelul Relais de Poitiers, începând ca patiser. După ce a împlinit 21 de ani, a intrat în ucenicia „Compagnon du Tour de France”, permițându-i astfel să călătorească în toată țara, ți să învețe o varietate de tehnici regionale. La vârsta de 29 de ani, Robuchon a fost numit bucătar șef la Hôtel Concorde La Fayette, unde a condus 90 de bucătari. În timp ce lucra ca bucătar executiv și manager de alimente și băuturi la hotelul Nikko din Paris, a câștigat două stele Michelin. În 1981 și-a deschis propriul restaurant, Jamin, care deține distincția rară de a primi trei stele Michelin în primii trei ani de existență. În 1984, Jamin a fost numit „Cel mai bun restaurant din lume” de către International Herald Tribune. Între 1987 și 1990, a devenit un obișnuit al emisiunilor culinare de la televiziunea franceză. În 1989, prestigiosul ghid de restaurante Gault Millau l-a numit pe Robuchon „Bucătarul secolului”. A fost mentor pentru mulți bucătari celebri, inclusiv Gordon Ramsay, Eric Ripert și Michael Caines. În 1995, văzându-și mulți dintre colegii săi murind de stres și atacuri de cord, Robuchon s-a pensionat la vârsta de 50 de ani. Ulterior, a făcut o revenire, deschizând mai multe restaurante care îi poartă numele în întreaga lume. A găzduit Cuisinez comme un grand chef pe TF1 din 1996 până în 1999; în 2000, a găzduit Bon appétit bien sûr pe France 3.
A creat preparate speciale precum plăcinta cu trufe sau cremă de conopidă şi caviar, însă a rămas celebru pentru piureul său de cartofi. Deci să revenim la piureul nostru a cărui rețetă i-o datorăm acestui bucătar celebru. Cei care au gustat din piureul lui  Robuchon au spus că nu există cale de întoarcere la ceea ce ştiau până atunci.Se spune că Joel Roubuchon folosea cantităţi fixe  după cum se va vedea și mai jos în rețetă.Pproporţia de unt folosită este foarte mare, dar, cu toate acestea, preparatul nu este greu, ci extrem de savuros. 


Ingrediente: 1 kg. cartofi galbeni pentru fiert, 250 gr. unt  tăiat cubuleţe, 250 ml. lapte, sare şi piper, după gust.

Mod de preparare: Spălați bine cartofii după care-i fierbeți în coajă, în apă cu sare. Când s-au fiert perfect, îi scurgeți de apă, îi lăsați să se răcească, după care le scoateți coaja. Într-un ibric sau o crăticioară antiaderentă, puneți puțină apă după care turnați laptele şi  încălziți uşor. Pasați/zdrobiți între timp cartofii printr-o sită fină sau cu un zdrobitor  pentru cartofi. Îi puneți apoi într-o cratiţă antiaderentă, la foc mediu, amestecând continuu, timp de maxim 5 minute pentru a îndepărta excesul de lichid in cartofi. Dați apoi focul mic şi începeți să adăugați peste cartofi cubuleţe de unt, amestecând constant. Secretul acestui piure este tehnica de amestecare constantă, pentru  aerarea preparatului. După ce tot untul e încorporat, turnați puțin câte puțin laptele călduţ şi amestecați energic în sens invers acelor de cdeasornic, cu un tel  sau cu mixerul vertical până ce terminați laptele. Asezonați cu sare şi piper, după gust. La sfârșit înainte de consumare treceți din nou piureul printr-o sită foarte fină, pentru îndepărtarea oricăror cocoloaşe.

 

Spor la treabă și poftă bună!

Anghilă în sos tomat


Anghila este o categorie de pești care cuprinde aproximativ 800 de specii și subspecii. Au o formă asemanatoare cu a șarpelui și trăiesc în ape dulci dar și în diferite mări.
Poate ajunge la o lungime de 1,5m și o greutate de 6 kg dar cel mai des sunt vazute exemplare cu dimensiuni între 50-100 cm. și greutate de până în 1-2 kg. Cele mai multe specii de anghile trăiesc în mările calde tropicale și subtropicale, în apele cu adâncimi diferite și printre recifele de corali. Anghilele din apele dulci migrează în mare numai în timpul reproducției. Numai speciile, țiparul european (Anguilla anguilla) și anghila americană (Anguilla rostrata) trăiesc în regiunile cu climă temperată din Europa sau America de Nord. În România Anghila este destul rar întalnită, dar o întâlnim în Dunăre și în Marea Neagră și întâmlîtor în apele Mureșului, Oltului, Someșulului Mare, Prutului sau în  Argeș și chiar în unele lacuri ce se alimentează din râurile mai mari. Anghilele au specificitatea că pot rezista destul de mult în afara apei dar în condiții de umiditate bună. Ele ies  din apă pentru a putea trece anumite obstacole în drumul lor spre alte ape.Într-un studiu studiată din anii '20 al lui Johannes Schmidt s-a arătat ca anghilele se reproduc numai în Marea Sargaselor în apropierea Golfului Mexic între Antile si Bermude, de unde își încep călatoria puii de anghilă către râurile Europei, într-o călătorie de până la 3 ani. Din păcate însă traseul lung pe care îl parcurg de la naștere și până la reproducere au dus la scăderea puternică a numarului de anghile. Anghila naște pui vii ajungând la vârsta reproductiei probabil în jurul a 10-15 de ani. În acest moment începe călătoria în sens invers către zona de reproducere din Marea Sargaselor, unde are loc depunerea ouălelor  la sfârșitul iernii. După depunere și asigurarea astfel a unei noi  generații, anghilele femele mor. Din oăle depuse, se dezvoltă leptocefalii, peștișori mici, în formă de frunză de salcie. Încetul cu încetul, acești peștișori își schimbă forma de frunze, scurtându-si corpul și devin transparenți. În acest timp, ei migerează spre țărmurile europene pentru  nouă generație din râuri.

După atâta știință iată și rețeta mai jos.

Ingrediente: o anghilă mai măricică cam de 1 kg., 1/2 kg. ceapă albă, 200 ml. vin alb sec, 200 ml. apă, 500 ml. suc de roșii- sau vreo 500 gr. roșii chery proaspete, 1 legătură patrunjel tocat, ceva mentă, busuioc și rozmarin, sare marină neiodată și piper verde proaspăt măcinat,  1 lingură pesmet, ceva ulei de măsline extravirgin.

Mod de preparare
: Ceapa tăiată peștișori se înăbușe în ulei de măsline cât să devină translucidă. Se stinge apoi cu vin. Se condimentează cu sare și piper, lasând-o să mai  fiarbă în acest amestec un pic. În acest timp tăiați peștele în bucăți, pe care le adăugați în acest sos. Când peștele este   pătruns, iar ceapa pare făcută adăugați sucul de roșii diluat cu apă sau puneți  roșiile proaspete. Adăugați pătrunjelul măruțit, menta măruțită, busuiocul și rozmarinul la fel și la urmă pesmetul. Acoperiți și lăsați să fiarbă la foc mic circa 20-30 minute.
Scoateți când este gata peștele pe un platou și  turnați pe deasupra sosul. Mai presărați puțin pătrunjel sau ceapă verde pentru aspect.

Spor la treabă și poftă bună!