![]() |
| Samali |
Este similar cu ravani (alt desert cu griș), cu excepția faptului că conține și mastic și de obicei, mai puține sau cjiar deloc ouă. În unele variante, se adaugă nucă de cocos rasă la ingrediente, iar în altele poate fi combinat cu înghețată.
Dar să continuăm cu legenda. Se spune că o femeie pe nume Samalia ( Numele Samalia își are originile în limbile semitice antice vorbite în Orientul Mijlociu. Se crede că a evoluat din rădăcina cuvântului „shama'a”, care înseamnă „a auzi” sau „a asculta” în arabă și ebraică. Această legătură sugerează că numele ar fi putut fi asociat inițial cu atenția sau ascultarea. Una dintre cele mai vechi mențiuni ale numelui Samalia se găsește în Talmudul babilonian, un text central al iudaismului rabinic. Aici, este menționat ca numele unei femei care a trăit în timpul amoraimilor, învățații evrei care au trăit în Babilonia și Palestina între secolele al III-lea și al VI-lea d.Hr.), soția unui cofetar armean, a greșit odată rețeta de revani : a pus dublu griș și a uitat ouăle. Ca să nu arunce aluatul, l-a turnat într-o tavă, l-a lăsat să se odihnească și l-a copt încet. Rezultatul a fost o prăjitură densă, moale și parfumată, care absoarbe siropul perfect — iar vecinii au început să o ceară mereu „ca pe a Samaliei”. Numele s-a păstrat: Samali (Σαμάλι).
De atunci, prăjitura s-a răspândit în toată Grecia, mai ales în nord și în insulele din Marea Egee.
Este desertul de vară prin excelență — se servește rece, cu un strop de apă de trandafiri sau o lingură de înghețată de vanilie alături.
În unele sate, Samali se coace și astăzi în tăvi de cupru, la cuptorul comun al satului, iar femeile o duc în ștergare brodate, ca ofrandă de hram sau la pomeniri.
În Salonic, Samali se vindea până prin anii ’70 la micile
tonete din port, împreună cu kataifi și galaktoboureko.
Cofetarii foloseau mastiha de Chios, o rășină rară cu aromă
de pin și smirnă, care dădea desertului o notă rece și curată, aproape
medicinală. O picătură de apă de trandafiri era adăugată la final, ca un omagiu
femeilor din casele de pe malul mării, care o foloseau în ritualurile de Paști
și de logodnă.
O altă legendă spune că
dulcele Samali din Salonic a fost servit pentru prima dată la o nuntă
mixtă — între o fată grecoaică și un tânăr turc
ca simbol al unirii gusturilor celor două lumi.
De atunci, a rămas „prăjitura împăcării”, oferită la
sărbători, la hramuri și chiar la pomeniri, pentru sufletele împăcate cu lumea.
Mai jos rețeta originală grecească de Samali, așa cum se face de generații în Macedonia și Salonic.
Ingrediente (pentru o tavă de 25x35 cm): I. Pentru prăjitură: 250 gr. griș grosier, 250 gr. griș fin, 200 gr. iaurt grecesc gras scurs (10%), 150 ml. lapte integral, 150 gr. zahăr, 1 pliculeț praf de copt, 1 linguriță esență de migdale amare (sau vanilie, dacă preferi mai blând), 100 gr. unt topit, migdale întregi decojite, pentru decor/ II. Pentru sirop: 500 ml. apă, 400 gr. zahăr, sucul de la 1/2 lămâie, coaja de la 1/2 lămâie bio, 1 lingură miere ( pentru aromă mai profundă)
Mod de preparare
Spor la treabă și poftă bună!





