duminică, 26 decembrie 2010

Originea Craciunului

După unii cercetători, cuvântul "Craciun" este un cuvant de provenienta straina  la români, preluat din limba veche a slavilor şi era numele zeului Craciun, un zeu sărbătorit la finele anului, un zeu care era considerat că are putere asupra vieţii şi a mortii (ca zeul Odin la scandinavi si germani), de unde şi numele - "craciunul" dupa numele zeului slav Craciun ca şi "Saturnalia" după numele zeului latin Saturn.

In mitologia persana, exista un zeu, pe nume Mitra, care s-ar fi născut pe 25 decembrie. Mitra era zeul soarelui invincibil, zeul luminii dintre cer şi pământ, proslavit în acea vreme de un cult roman cu mare influenţă. Naşterea lui simboliza sfârşitul nopţii lungi şi reînceperea dominaţiei soarelui. In timpul sarbatorilor solistiţiului de iarna erau permise homosexualitatea si desfraul necontrolat. In anul 270 d.Ch. imparatul roman Aurelian a oficializat sărbătoarea, pentru a oferi cadouri în perioada 17-24 decembrie, iar în ziua de 25 decembrie se sărbătorea naşterea zeului soarelui.



Din motive politice,  ierarhia creștina a considerat copierea sarbătorilor si a riturilor pagane ca fiind solutia raspandirii accelerate a cultului lor în mase, mase care pe atunci erau puternic atașate vechilor sărbători și practici rituale pagane

Factorul pentru care primii creștini au ales datele de 25 decembrie sau 6 ianuarie ca moment al nașterii Fiului lui Dumnezeu a fost deci că la aceste date, în lumea romană, germanică și orientală se celebrau diverse date de naștere ale zeilor păgâni. Naşterea Domnului Isus Christos, Fiul lui Dumnezeu - ca om - deşi a fost un mare eveniment şi prilej de bucurie, nu este declarată în Biblie ca sărbătoare a Domnului şi ca atare nu a fost sărbătorită de primii creştini. Abia in secolul III (după anul 200) în răsărit (Byzantion, Antiochia, Alexandria - Egipt) a început să se sărbătorească în 6 ianuarie!!!

În apus, la Roma, din 336, se sărbătoreşte naşterea Domnului Isus în ziua de 25 decembrie, când a înlocuit sarbatoarea pagana a solistitiului de iarna "saturnalia" (nasterea soarelui) si a zeului persan Mitra (care era legat tot de cultul soarelui). În 377 la Antiochia, apoi în 379 la Constantinopol s-a trecut la a sărbătorii naşterea lui Isus, ca prunc, la 25 decembrie, dată generalizată la toată creştinătatea! Craciunul a inceput deci sa fie serbat de catre creștini pe 25 decembrie, după cel puțin trei secole de la începerea misiunii de evanghelizare a apostolilor. Inițial, sărbătoarea nașterii lui Hristos era ținută pe 6 ianuarie.

In secolul al IV-lea, biserica din Roma a introdus aceste traditii paganesti in asa-zisul creştinism oficial, gandindu-se că astfel va atrage catt mai muţi pagani înspre biserica. Atunci a fost oficializata ziua de 25 decembrie ca zi a naşterii lui Isus Christos .Asa s-a impus ca in timpul "saturnaliei", care corespundea cu "craciunul" să fie sarbatorita "naşterea lui Fiului lui Dumnezeu"in loc de sarbatoarea zeilor Saturn, Mitra şi Craciun, deşi evidenţa Scripturală arată clar că Pruncul Sfânt s-a născut candva toamna, cand pastorii din Iudeea erau inca pe camp, caci chiar si în Iudeea, pe 25 Decembrie pastorii nu stau pe câmp noaptea , temperatura zilei fiind undeva între 4 şi 13 grade, uneori noaptea ajungând chiar şi sub minus, uneori fiind ploi reci şi zapada ("In tinutul acela erau niste pastori, care stăteau afara în camp, şi faceau de straja noaptea imprejurul turmei." Luca 2:8 )

De ce "Tradita pagana" a fost atat de puternic inradăcinata pe la noi, ca nici macar nu au schimbat denumirea sarbatorii pagane, ci au lăsat-o să fie denumită tot "Crăciunul", după numele zeului căruia era dedicata, nu stiu sa va raspund? Cand lumea pagana a fost crestinata cu forta, multi  nu s-au putut rupe total de indragitele lor credinte şi practici pagane (imbuibare, betie, dezmat, etc.) perpetuand o formă a cultului lor pagan "imbracat" cum s-ar spune în straie "creştine". Insa greseala si mai mare a fost că aceasta "imbrăcare" a fost oficializata.Insa chiar si asa tot un neadevăr ssrbătoresc, fiindca adevarul este clar. De ce să fortam lucrurile de dragul sarbatorilor suprapuse pe mituri şi ritualuri pagane???

Yalangi (sarmalute in foi de vita in stil cipriot)

Ingrediente:

40 foi vita proaspete (se pot tine si la congelator oparite si invelite in staniol) sau de la saramura (in acest caz trebuie tinute un pic la apa rece), 1/2 cana cu orez cu bobul lung, 1 legatura patrunjel si una de marar taiate fin,1/4 ceasca menta taiata fin,5-6 fire ceapa verde, 1/2 ceasca ulei de masline extravirgin, zeama de la 2 lamai medii ca dimensiune ( ca sa fie mai usor la stors roluitile cu mana pe masa de lucru) ,1/2 lingurita scortisoara macinata, 2 lingurite sirop de rodii, 1/2 ceasca stafide, 3 linguri seminte de pin ,sare si piper dupa gust.



Mod de preparare:

Tineti  cam 1 minut frunzele de vita in apa clocotita (mai mult pe cele proaspete). Inabusiti in tigaia incinsa cu ulei de masline ceapa taiata marunt dupa care puneti celelalte ierburi,orezul,semintele de pin ,stafidele si amestecati continuu, adaugati putina apa cat sa ia orezul sa inceapa sa se umfle. Cand este gata adaugati scortisoara, siropul de rodii, sare si piper si mai amestecati f. putin si luati de pe foc. Intindeti cate o frunza de vita ( taiati-i codita) si umpleti-o cu amestecul facut (cam o lingurita,dar nu foarte mult deoarece orezul se va umfla), rasuciti marginile iar la capete introduceti marginile inauntru sulului. Captusiti pe fund oala in care le veti fierbe cu foi de vita si asezati frumos in rinduri sarmalutele facute. Peste ultimul rand asezati tot foi de vita. Puneti zeama de lamaie si adaugati apa cat sa acopere, puneti o farfurie deasupra ca sa le tina presate si firbeti-le la foc micut pentru 45-60 minute (atentie la foc cand dau in clocot micsorati-l ca sa nu se sparga sarmalutele). Se servesc reci alaturi de alte meze-orektika (aperitive).

Kali orexi. Pofta Buna!