Λεμονάτο στήθος κοτόπουλου μπουκίτσες και ρύζι με κουρκουμά-Lemonáto stíthos kotópoulou boukítses kai rýzi me kourkoumá-Bucăți de piept de pui cu lămâie și orez cu turmeric

Λεμονάτο στήθος κοτόπουλου μπουκίτσες και ρύζι με κουρκουμά-
Lemonáto stíthos kotópoulou boukítses kai rýzi me kourkoumá-
Bucăți de piept de pui cu lămâie și orez cu turmeric

Ingrediente (2–3 porții): I. Pentru pui: 500 gr. piept de pui-tăiat-cubulețe, sucul de la 1–2 lămâi, coajă rasă de lămâie bio, 2 căței de usturoi-tocați, 3 linguri ulei de măsline, 1 linguriță oregano sau cimbru, sare marină neiodată și piper-după gust, ½ linguriță boia dulce (opțional)/ II. Pentru orez: 1 cană orez (basmati sau cu bob lung), 2 căni apă sau supă de pui, sare marină neiodată după gust, 1 linguriță turmeric, 1 lingură ulei de măsline.

Mod de preparare:

 

A. Pieptul de pui: 

    1. Încălzește uleiul într-o tigaie mare. 

    2. Adaugă bucățile de pui și rumenește-le la foc mediu-mare. 

    3. Adaugă usturoiul și amestecă 30 de secunde. 

    4. Condimentează cu sare, piper, oregano și boia. 

    5. Toarnă sucul de lămâie și adaugă coaja rasă. 

    6. Redu focul și lasă să fiarbă ușor 5–7 minute, până se leagă sosul.

B. Orezul cu turmeric: 

    1. Spală bine orezul. 

    2. Pune apa (sau supa), uleiul, sarea și turmericul la fiert. 

    3. Când începe să clocotească, adaugă orezul. 

    4. Redu focul, acoperă și fierbe 10–12 minute, până absoarbe lichidul. 

    5. Lasă acoperit 5 minute, apoi afânează cu furculița.

C. Servire: 

1. Servește pieptul de pui cu lămâie alături de orezul cu turmeric.
2. Se potrivește foarte bine cu salată verde, legume la abur* sau iaurt.

 

Iată și varianta de "Piept de pui cu lămâie, orez și turmeric la cuptor" în continuare:

Ingrediente (2–3 porții): I. Pentru pui: 500 gr. piept de pui-tăiat cuburi, sucul de la 1–2 lămâi, coajă rasă de lămâie bio, 3 linguri ulei de măsline, 3 căței de usturoi-tocați, 1 linguriță oregano sau cimbru, sare marină neiodată și piper-după gust, ½ linguriță boia dulce/ II. Pentru orez: 1 cană orez (basmati sau cu bob lung), 2 căni supă de pui fierbinte (sau apă), 1 linguriță turmeric, 1 lingură ulei de măsline, sare marină neiodată după gust.

Mod de preparare:

A. Pregătirea puiului:

1. Încălzește cuptorul la 180°C.
2. Amestecă puiul cu uleiul, usturoiul, sucul de lămâie, coaja, condimentele, sarea și piperul.
3. Lasă la marinat 15–30 de minute (opțional, dar recomandat).

B. Asamblarea:

1. Spală orezul și pune-l într-un vas termorezistent. 
2. Adaugă turmericul, uleiul și sarea peste orez. 
3. Toarnă supa fierbinte și amestecă. 
4. Așează bucățile de pui deasupra, împreună cu toată marinada.

C. Coacerea:

1. Acoperă vasul cu folie de aluminiu sau capac. 
2. Coace 30 de minute la 180°C. 
3. Îndepărtează folia și mai lasă 10–15 minute, până puiul se rumenește ușor. 
4. Dacă este nevoie, stropește cu puțin suc din tavă.

 

Sfaturi utile

• Pentru un gust mai intens, adaugă felii subțiri de lămâie deasupra. 
• Poți pune și legume (morcov, dovlecel, ardei). 
• Pentru un rezultat mai fraged, nu tăia puiul foarte mic.

 

 Iată și o variantă de "Piept de pui cu lămâie, orez, turmeric și iaurt la cuptor", foarte fragedă și aromată:

Ingrediente (2–3 porții): I. Pentru pui: 500 gr. piept de pui-tăiat bucăți potrivite, 200 gr. iaurt grecesc (10% sau 5%), sucul de la 1 lămâie, coajă rasă de lămâie bio, 3 căței de usturoi-tocați, 3 linguri ulei de măsline, 1 linguriță oregano sau cimbru, sare marină neiodată și piper-după gust, ½ linguriță boia dulce/ II. Pentru orez: 1 cană orez (basmati sau cu bob lung), 2 căni supă de pui fierbinte (sau apă), 1 linguriță turmeric, 1 lingură ulei de măsline, sare marină neiodată după gust.

Mod de preparare:

 

A. Marinarea puiului: 

1. Amestecă iaurtul cu sucul de lămâie, coaja, usturoiul, uleiul, condimentele, sarea și piperul. 

2. Adaugă puiul și amestecă bine. 

3. Acoperă și lasă la marinat minim 30 de minute (ideal 2–4 ore).

B. Pregătirea orezului: 

1. Spală bine orezul. 

2. Pune-l într-un vas termorezistent. 

3. Adaugă turmericul, uleiul, sarea și supa fierbinte. 

4. Amestecă ușor.

C. Coacerea:

1. Încălzește cuptorul la 180°C. 

2. Așază puiul cu tot cu marinadă peste orez. 

3. Acoperă vasul cu folie sau capac. 

4. Coace 35 de minute. 

5. Descoperă și mai lasă10–15 minute, până se rumenește ușor.

Sfaturi utile:

1. Dacă vrei sos mai cremos, adaugă 2–3 linguri de smântână în marinadă.
2. Merge foarte bine cu salată verde sau castraveți cu iaurt.
3. Pentru aromă grecească, poți adăuga puțin mărar sau mentă.

 Spor la treabă și poftă bună!

 

Carne de vânat cu dovleac spaghetti

Iată o rețetă completă și elegantă de carne de vânat cu dovleac spaghetti, potrivită atât pentru mistreț / cerb / căprior, cât și pentru bucătărie de casă sau masă festivă.Este o variantă echilibrată, rustic-fină.

 

Tip de carne recomandat: cerb / căprior – ideal/ mistreț tânăr – foarte bun, dar necesită marinare mai lungă.

 

Ingrediente (4 porții): I. Pentru carne: 800 gr. carne de vânat (pulpa, spată sau ceafă), 2 cepe mari, 4 căței usturoi, 2 foi de dafin, 6 boabe ienibahar, 8 boabe piper, 1 crenguță rozmarin sau cimbru, 300 ml vin roșu sec, 2 linguri ulei (sau untură de rață), sare, piper/ II. Pentru dovleacul spaghetti: 1 dovleac spaghetti (1,2–1,5 kg), 1 lingură unt, 1 lingură ulei de măsline, sare, piper, (opțional dar recomandat) puțin nucșoară/ III.  Opțional, pentru sos: 1 linguriță pastă de roșii, 1 linguriță dulceață de merișoare sau coacăze, 1 cub mic de unt rece (la final).

Mod de preparare: 

    1. Marinarea (esențială).Taie carnea în bucăți mari. Pune într-un vas cu: vinul, ceapa feliată, usturoiul zdrobit, condimentele. Acoperă și ține: 24 h. (cerb / căprior)/ 36 h (mistreț). Scoate carnea, șterge-o bine (nu arunca marinada). 

    2. Gătirea cărnii. Încinge uleiul într-o cratiță groasă. Rumenește carnea pe toate părțile. Adaugă ceapa din marinadă, călește ușor. Stinge cu marinada strecurată. Adaugă dafinul, rozmarinul. Acoperă și fierbe încet: 1,5–2 h (cerb)/ 2–2,5 h (mistreț). Carnea trebuie să fie fragedă, dar întreagă. 

    3. Dovleacul spaghetti. Taie dovleacul în două, scoate semințele. Unge cu ulei, presară sare și piper. Coace la 190°C., 40–45 min. Cu o furculiță, răzuie miezul → „spaghete”. Amestecă cu untul, puțină nucșoară.

    4. Finalizarea sosului. Scoate carnea. Redu sosul la foc mare. Adaugă pasta de roșii și dulceața. Potrivește de sare. Oprește focul, încorporează cubul de unt. 

    5. Servire. Pe farfurie: pat de dovleac spaghetti+deasupra bucăți de carne+sos redus+ Garnitură potrivită: sfeclă coaptă/ varză roșie cu mere/ salată de andive.

Note de gust: Dulceața dovleacului îmblânzește vânatul./ Vinul roșu și ienibaharul dau profunzime./ Preparat toamnă–iarnă, foarte echilibrat.

Iată varianta grecească de carne de vânat cu dovleac spaghetti, construită pe logica bucătăriei grecești de munte (Epirus – Macedonia – Tesalia), cu note de stifado și kleftiko.

 

Κυνήγι με κολοκύθα σπαγγέτι- Kynígi me kolokýtha spangéti-(Carne de vânat cu dovleac spaghetti – stil grecesc)

 

Spiritul rețetei: mai aromatică decât varianta ardelenească/ echilibru dulce–acru–cald/ condimente „calde”, nu iuți/ sos legat natural, nu făinos

 

Ingrediente (4 porții): I. Carne: 800 gr. carne de cerb / căprior / mistreț, 4 cepe roșii mici sau șalote, 4 căței usturoi, 2 foi de dafin, 1 baton mic de scorțișoară, 3–4 cuișoare, 6 boabe ienibahar, 1 crenguță cimbru sau oregano, 300 ml. vin roșu sec, 2 linguri ulei de măsline, sare, piper/ II. Sos (specific grecesc): 2 linguri pastă de roșii, 1 lingură miere de pin sau de cimbru, 1 lingură oțet de vin roșu, puțină coajă de portocală bio (tradițional)/ III. Dovleac spaghetti: 1 dovleac spaghetti, 2 linguri ulei de măsline, sare, puțină κανέλα (scorțișoară) sau nucșoară,

Mod de preparare:

1. Marinarea (important în stil grecesc): Carnea se marinează 24–36 h. în: vin+ceapă+ usturoi+ scorțișoară, cuișoare, ienibahar, dafin.

Marinada dă aroma de stifado.

2. Gătirea cărnii: Scurge carnea, șterge-o bine. Rumenește în ulei de măsline. Adaugă ceapa din marinadă. Stinge cu marinada strecurată. Adaugă pasta de roșii. Fierbe foarte lent: 1,5–2 h. (cerb) până când carnea se rupe cu furculița. 

3. Finalizarea sosului (tipic grecească): Adaugă: mierea+ oțetul+ coaja de portocală. Mai fierbe 10 minute fără capac. 

Sosul trebuie să fie catifelat, aromat, ușor dulceag.

4. Dovleacul spaghetti: Taie, curăță semințele. Coace la 190°C., 40–45 minute. Desfă miezul cu furculița. Amestecă cu ulei de măsline, sare, un strop de scorțișoară.

5. Servire (stil elen): pat de dovleac spaghetti+ carne de vânat+ sos din belșug-deasupra: oregano uscat+ puțină feta maturată (opțional, nu tradițional strict).

6. Se mănâncă cu: pâine rustică/ vin roșu sec (Agiorgitiko / Xinomavro). 

Profil de gust: aromat, cald/ dulce discret/ profund/ foarte „de iarnă”

Notă culturală: În Grecia, vânatul: nu se gătește niciodată iute/ se „îmblânzește” cu mirodenii dulci/ se mănâncă încet, în familie

 

Iată  încă o variantă, așa cum se gătește în Creta.

VARIANTA CRETANĂ- Κυνήγι κρητικό με κολοκύθα σπαγγέτι- (Carne de vânat cu dovleac spaghetti – stil cretan)

 

Caracter cretan: fără sos greu/ ulei de măsline mult/ ierburi sălbatice/ gust sec, curat, mediteranean/ fără scorțișoară, fără cuișoare.

 

Ingrediente (4 porții): I. Carne: 800 gr. carne de cerb / capră sălbatică / mistreț, 4 linguri ulei de măsline extravirgin, 3 căței usturoi, 1 frunză de dafin, 1 crenguță cimbru sălbatic (obligatoriu), 250 ml. vin alb sec, sare grunjoasă, piper/ II. Dovleac spaghetti: 1 dovleac spaghetti, ulei de măsline, sare, puțin oregano cretan.

Mod de preparare:

1. Marinare (scurtă)/vin alb+usturoi+ cimbru= –8 ore (nu mai mult)

2. Gătire/ Rumenește carnea în ulei de măsline. Adaugă usturoiul și dafinul. Stinge cu vin. Fierbe lent, capac pus: 1,5–2 h. Nu se face sos gros – lichidul trebuie să fie clar și aromat.

3. Dovleacul/ copt simplu, amestecat cu ulei de măsline și oregano

4. Servire/ dovleac spaghetti jos+carne deasupra+ zeamă limpede+ lămâie stoarsă la masă (foarte cretan)=Gust: aspru, cinstit, sălbatic.

Concluzie: Varianta Cretană = bucătărie a libertății și a pământului

 

Spor la treabă și poftă bună!

Foi cu lapte ca la Buzău și Cecea din Bățanii

„Foi cu lapte ca la Buzău” este un desert vechi, foarte simplu, de post (în varianta tradițională) sau de dulce, cunoscut prin foile subțiri coapte pe plită și înmuiate în lapte fierbinte îndulcit.

Ingrediente (4–6 porții): I. Pentru foi: 500 gr. făină albă, ~300 ml. apă călduță, 1 linguriță sare, (opțional) 1 lingură ulei – în unele sate se punea, în altele nu. II. Pentru lapte: 1–1,2 l. lapte, 4–6 linguri zahăr (după gust), 1 plic zahăr vanilat sau 1 baton de vanilie, (opțional) coajă de lămâie bio.

Mod de preparare: 1. Aluatul: Cerne făina într-un lighean. Adaugă sarea și apa treptat. Frământă un aluat tare, elastic, mai vârtos decât cel de pâine. Acoperă și lasă-l să se odihnească 30 de minute. Odihna e esențială – altfel foile nu se întind subțire. 2. Întinderea foilor: Împarte aluatul în bile cât o nucă mare. Presară făină și întinde fiecare bilă foarte subțire, aproape transparentă. Foile trebuie să fie cam de mărimea unei farfurii. 3. Coacerea: Încinge bine o plită de fontă, tigaie groasă sau tablă. Coace foile fără ulei, câte 20–30 secunde pe fiecare parte. Trebuie să rămână deschise la culoare, cu pete mici maronii. Așază-le una peste alta și acoperă-le cu un prosop, să nu se usuce excesiv. 4. Laptele: Fierbe laptele cu zahărul și vanilia. Când clocotește, ia-l de pe foc. 5. Asamblare (stil Buzău): Rupe foile în bucăți mari sau fâșii. Pune-le într-un castron adânc. Toarnă peste ele lapte fierbinte. Acoperă 2–3 minute, să se înmoaie. Se mănâncă cald, cu lingura.

Variante vechi din zona Buzău

1. De post – cu lapte de migdale sau doar apă îndulcită (în perioadele de post aspru)
2. Cu zahăr ars – laptele se îndulcește cu caramel
3. Cu scorțișoară presărată deasupra
4. La cuptor – foile rupte se pun într-o tavă, laptele peste ele, apoi 10 minute la cuptor

 

Gust & textură: Foi moi, ușor elastice/ Lapte dulce, aromat/ Desert foarte sățios, „de oameni muncitori”, cum se spunea în satele buzoiene

 

Iată varianta „din bătrâni”(varianta veche buzoiană (sec. XIX – început de XX)  a preparatului Foi cu lapte, așa cum se făcea în satele din județul Buzău (zona de deal și subcarpatică), înainte de zahăr industrial și aragaz.

Principiu:fără zahăr/ fără ulei/ fără cuptor/ doar făină + apă + foc + lapte/ 

Ingrediente: I. Pentru foi: făină albă de grâu (cernută o singură dată), apă, un praf de sare/ (cantitățile nu se măsurau; „cât cere aluatul”). II. Pentru servire: lapte dulce de vacă sau de oaie, proaspăt muls, miere (opțional, nu în toate casele).

Mod de preparare: 1. Aluatul: Făina se pune într-un covată. Se adaugă apă puțin câte puțin și sarea. Se frământă un aluat tare, mai vârtos decât cel de pâine. Se acoperă cu ștergar și se lasă „să se liniștească” un ceas. Bătrânii spuneau: „aluatul grăbit se rupe, nu se-ntinde”. 2. Întinderea: Aluatul se rupe în bucăți mici. Se întind cu sucitorul foi foarte subțiri, aproape cât hârtia. Nu se ungeau cu nimic. 3. Coacerea: Se coceau pe: plită de fontă sau tablă pusă pe pirostrii. Fără ulei. Doar câteva clipe pe fiecare parte. Foile rămâneau albe, cu pete arămii. Se adunau una peste alta și se acopereau cu ștergar. 4. Laptele: Laptele se fierbea simplu, fără zahăr. Uneori se spuma ușor, dar nu se lua spuma. Nu se aromatiza. 5. Cum se mânca (ritualul): Foile se rupeau cu mâna în bucăți mari. Se puneau într-un castron de lut. Se turna lapte clocotit peste ele. Se acoperea 1–2 minute. Cine voia dulce: își punea o lingură de miere în blid, nu în lapte. Se mânca seara, după muncă, cald, cu lingura de lemn, din același castron, uneori.

 

Variante arhaice (confirmate local)

• cu lapte acru (în zilele de vară)
• cu zer (în familii cu oi)
• cu apă îndulcită cu miere – în post aspru
• fără îndulcire deloc (copiii se obișnuiau cu gustul)

 

Context: Mâncare: de seară, pentru copii, de post, extrem de sățioasă, mai veche decât clătita.

Concluzie: Foi cu lapte ca la Buzău, în varianta din bătrâni, este: o mâncare de tranziție între pâine și terci, născută din lipsă, dar păstrată din gust și memorie.

Diferența dintre foile cu lapte (ca la Buzău) și clătite (explicată „din bătrâni”, nu modern):

1. Diferența de origine:

• Foile cu lapte: mâncare arhaică, țărănească, mai veche decât clătita/ apare înainte de răspândirea oului și a laptelui în aluat/ legată de lipsă și post.
• Clătita: preparat mai târziu, cu influențe urbane și boierești/ apare odată cu: ouăle în exces, tigăile unse, zahărul

 

2. Diferența de aluat:️ Foile se întind, clătitele se toarnă.

3. Diferența de tehnică: 

• Foi cu lapte/aluat frământat/ foi întinse foarte subțire/ coapte uscate, pe plită/ rupte cu mâna
• Clătite/ aluat bătut/ turnate în tigaie/ prăjite ușor/ rulate sau umplute

4. Diferența de rol: 

• Foile cu lapte/ mâncare principală/ ține de foame/ se mănâncă cu lingura/ pentru seară sau post
• Clătitele/ desert/ „răsfăț”/ se mănâncă cu mâna/ pentru sărbătoare

5. Diferența de gust și textură:

Foi cu lapte/ gust neutru/ elastic, moale după înmuiere/ laptele e elementul dulce.

Clătite/ gust dulce din aluat/fragede/ umplutura dă aroma

6. Diferența culturală (foarte important)/

• Foile cu lapte/ se mănâncă din același blid/ fără porții/ fără decor/ „mâncare de casă”
• Clătitele/ porționate/ individuale/ prezentare contează

 

Concluzie scurtă: Foile cu lapte NU sunt clătite primitive. Sunt o altă ramură: mai veche, mai simplă, mai funcțională.

Alt preparat vechi este "Cecea din Bățanii (Bățanii Mari / Bățanii Mici, jud. Covasna)". Este un preparat tradițional foarte vechi, țărănesc, extrem de simplu, aflat la granița dintre mâncare și desert. Este cunoscut și ca „cecea cu lapte” sau „cecea fiartă”.

 

• Ce este, pe scurt: Cecea = un terci gros din făină fiartă, ruptă în apă clocotită, apoi îndulcită și mâncată cu lapte sau untură, după epocă și post. Este mâncarea „de supraviețuire” a zonei, foarte răspândită în sud-estul Transilvaniei.

 

Rețeta tradițională din Bățanii

Ingrediente: 1 l. apă, 4–5 linguri făină albă (uneori mălai fin), 1 praf de sare, lapte dulce – pentru servire, zahăr sau miere (după obiceiul casei).

Mod de preparare: Apa se pune la fiert cu sarea. Când clocotește, făina se presară treptat, „în ploaie”. Nu se amestecă continuu ca la griș – se lasă să facă cocoloașe mari. Se rupe cu lingura de lemn în bucăți neregulate. Se mai fierbe 5–10 minute, până devine un terci gros.

 

Cum se mănâncă (specific Bățani)?:

• cu lapte rece sau cald, turnat peste cecea fierbinte
• cu miere (variantă foarte veche)
• cu zahăr (mai recent)
• în vremuri grele: cu untură topită (variantă sărată)

 

Variante locale:

1. Cecea de post – doar cu apă și zahăr
2. Cecea cu mălai – gust mai rustic
3. Cecea arsă – lăsată puțin să prindă crustă pe fundul ceaunului
4. Cecea „tăiată” – lăsată să se răcească și tăiată felii

 

Context cultural:Se făcea dimineața devreme sau seara. Mâncare pentru copii, bătrâni și oameni la muncă. Extrem de sățioasă și ieftină. Comparabilă cu: „terciul” din Oltenia/ „zamă de făină” din Maramure/„păsatul” săracilor.

Originea „cecei” (Bățanii – SE Transilvaniei): Cecea este unul dintre cele mai vechi preparate alimentare din spațiul carpatic, iar originea ei trebuie înțeleasă pe trei niveluri: lingvistic, istoric și cultural.

1. Originea cuvântului „cecea” (lingvistic)/ Ipoteza principală (acceptată de etnologi): Provine dintr-un fond traco-dacic / pre-roman, legat de ideea de: pastă/terci/ mâncare moale, ruptă. Forme înrudite: ceac, ceacă – vas mic, recipient pentru lichide/ ciuc, ciuci – bucăți mici, rupte/ ceacăn – a sfărâma. Toate trimit la textura ruptă, neregulată a preparatului.

2. Paralele regionale foarte vechi: Cecea NU este un împrumut modern, ci o mâncare arhaică comună:

Bățanii=cecea

Oltenia=terci

Maramureș=zamă de făină

Moldova=hălmuie-preparat tradițional moldovenesc, simplu și vechi, făcut din făină de porumb, specific mai ales zonelor rurale. / posmag

Balcani= Pachía (παχιά)-Grecia, Kaša (каша)-Bulgaria

Toate sunt făină + apă + foc.

 

3. Originea istorică (ce se mânca înainte de pâine)

 

Foarte important: Cecea este mai veche decât pâinea. Înainte ca: cuptoarele să fie răspândite, grâul să fie copt sub formă de pâine, oamenii: fierbeau făina în apă, rupeau cocoloașele, mâncau imediat. Exact asta este cecea.

4. De ce apare la Bățanii (Covasna)?: Zona Bățani: vechi culoar de trecere dac și apoi roman, agricultură săracă, climă aspră, acces ușor la cereale, greu la carne. Cecea devine hrană identitară, nu rețetă de ocazie.

5. De ce a supraviețuit până azi:? foarte ieftină/ se face în 10–15 minute/ nu necesită cuptor/ potrivită pentru post/ ușor de digerat/ În multe familii din Bățanii, cecea: era prima mâncare a copilului, era mâncarea bătrânilor, se făcea în zile de foamete./ Concluzie: Cecea este: un preparat preistoric/ cu nume de substrat dacic/supraviețuitor al epocii în care oamenii fierbeau hrana, nu o coceau/una dintre cele mai arhaice mâncăruri din România.

Spor!