Σαμάλι-Samali prăjitura tradițională grecească cu griș și iaurt

Samali 

Se spune că Samali a apărut în Salonic, pe vremea Imperiului Otoman, când orașul era un amestec viu de greci, evrei și turci. Dar tot istoria ne spune că desertul își are originea în Siria și a ajuns până în Smyrna -Izmir, unde era vândut în tarabe și magazine în aer liber, de acolo ajungând și șa Salonic.

Este similar cu ravani (alt desert cu griș), cu excepția faptului că conține și mastic și  de obicei, mai puține sau cjiar deloc ouă. În unele variante, se adaugă nucă de cocos rasă la ingrediente, iar în altele poate fi combinat cu înghețată.

Dar să continuăm cu legenda. Se spune  că o femeie pe nume Samalia ( Numele Samalia își are originile în limbile semitice antice vorbite în Orientul Mijlociu. Se crede că a evoluat din rădăcina cuvântului „shama'a”, care înseamnă „a auzi” sau „a asculta” în arabă și ebraică. Această legătură sugerează că numele ar fi putut fi asociat inițial cu atenția sau ascultarea. Una dintre cele mai vechi mențiuni ale numelui Samalia se găsește în Talmudul babilonian, un text central al iudaismului rabinic. Aici, este menționat ca numele unei femei care a trăit în timpul amoraimilor, învățații evrei care au trăit în Babilonia și Palestina între secolele al III-lea și al VI-lea d.Hr.), soția unui cofetar armean, a greșit odată rețeta de revani : a pus dublu griș și a uitat ouăle. Ca să nu arunce aluatul, l-a turnat într-o tavă, l-a lăsat să se odihnească și l-a copt încet. Rezultatul a fost o prăjitură densă, moale și parfumată, care absoarbe siropul perfect — iar vecinii au început să o ceară mereu „ca pe a Samaliei”. Numele s-a păstrat: Samali (Σαμάλι).

De atunci, prăjitura s-a răspândit în toată Grecia, mai ales în nord și în insulele din Marea Egee.

Este desertul de vară prin excelență — se servește rece, cu un strop de apă de trandafiri sau o lingură de înghețată de vanilie alături.

În unele sate, Samali se coace și astăzi în tăvi de cupru, la cuptorul comun al satului, iar femeile o duc în ștergare brodate, ca ofrandă de hram sau la pomeniri.

În Salonic, Samali se vindea până prin anii ’70 la micile tonete din port, împreună cu kataifi și galaktoboureko.

Cofetarii foloseau mastiha de Chios, o rășină rară cu aromă de pin și smirnă, care dădea desertului o notă rece și curată, aproape medicinală. O picătură de apă de trandafiri era adăugată la final, ca un omagiu femeilor din casele de pe malul mării, care o foloseau în ritualurile de Paști și de logodnă.

 

O altă legendă spune că  dulcele Samali din Salonic a fost servit pentru prima dată la o nuntă mixtă — între o fată grecoaică și un tânăr turc  ca simbol al unirii gusturilor celor două lumi.

De atunci, a rămas „prăjitura împăcării”, oferită la sărbători, la hramuri și chiar la pomeniri, pentru sufletele împăcate cu lumea.

Mai jos rețeta originală grecească de Samali, așa cum se face de generații în Macedonia și Salonic.

 Ingrediente (pentru o tavă de 25x35 cm): I. Pentru prăjitură: 250 gr. griș grosier, 250 gr. griș fin, 200 gr. iaurt grecesc gras scurs (10%), 150 ml. lapte integral, 150 gr. zahăr, 1 pliculeț praf de copt, 1 linguriță esență de migdale amare (sau vanilie, dacă preferi mai blând), 100 gr. unt topit, migdale întregi decojite, pentru decor/ II. Pentru sirop: 500 ml. apă, 400 gr. zahăr, sucul de la 1/2 lămâie, coaja de la 1/2 lămâie bio, 1 lingură miere ( pentru aromă mai profundă)

 

Mod de preparare: A. Pregătește siropul: Pune într-o cratiță zahărul, apa și coaja de lămâie. Fierbe 7–8 minute. Adaugă sucul de lămâie, mai lasă 1 minut, apoi ia de pe foc. Când e cald, adaugă mierea. Lasă-l să se răcească complet. B. Pregătește compoziția de Samali: Într-un bol mare, amestecă cele două tipuri de griș, zahărul și praful de copt. Într-un alt vas, amestecă iaurtul, laptele, esența și untul topit. Toarnă lichidul peste ingredientele uscate și omogenizează bine. Lasă amestecul să stea 20 de minute, ca grișul să se umfle. C. Coacerea: Unge tava cu unt și toarnă compoziția. Nivelează și, cu un cuțit uns cu unt, marchează romburi sau pătrate. Așază câte o migdală în mijlocul fiecărui romb. Coace la 180°C, aproximativ 40–45 de minute, până devine auriu. D. Siroparea: Când prăjitura este fierbinte, toarnă peste ea siropul rece (în 2–3 reprize). Las-o să se odihnească și să absoarbă siropul complet. Se taie în formă de diamant, iar în centrul suprafeței superioare se plasează o migdală.

Spor la treabă și poftă bună!