Se afișează postările cu eticheta Aperitive. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Aperitive. Afișați toate postările

duminică, 15 noiembrie 2026

Un gust de Epir vechi: Salată de portocale cu ceapă, măsline și oregano-Μια γεύση από την παλιά Ήπειρο: Σαλάτα πορτοκαλιού με κρεμμύδι, ελιές και ρίγανη



În această rețetă este  vorba de gustul ăla de Epir vechi — mâncare simplă, țărănească, din aia pe care o făceau bunicile cu ce aveau în casă și tot ieșea o minune.

Salată de portocale din Epirul vechi. Un gust de Epir vechi ❤️ Genul ăla de mâncare simplă, rustică, din bucătăria grecească de acasă, unde dintr-o mână de ingrediente iese ceva delicios. Fără fițe, fără sosuri complicate.


Ingrediente:

  1. 3 portocale mari, dulci-acrișoare, bine coapte
  2. 1 ceapă roșie mică, tăiată felii subțiri, subțiri
  3. O mână bună de măsline Kalamata, fără sâmburi
  4. 1 linguriță de oregano uscat, de la munte dacă ai
  5. Ulei de măsline extravirgin, grecesc, din ăla bun
  6. Sare de mare, un praf


Și atât. Serios. Aici e tot secretul.


Cum se face:

1. Portocalele.

  • Curăță portocalele de coajă și de pielița albă, cu cuțitul, ca la carte. 
  • Taie-le felii rotunde, nici prea groase, nici prea subțiri. Pune-le frumos într-un platou, una lângă alta, ca niște sori mici.

2. Ceapa.

  • Taie ceapa roșie fâșii subțiri de tot, aproape transparente. Pune-o peste portocale. Las-o un pic să se împrietenească cu sucul lor, că se mai îmblânzește din iuțeală.

3. Măslinele și oregano.

  • Aruncă deasupra măslinele Kalamata, presară oregano-ul din belșug și un praf de sare de mare.

4. Uleiul.

  • Stropește totul generos cu ulei de măsline bun. Nu te zgârci aici, că el e dressingul!


Secretele lui Papagheorghiu:


  1. Fără oțet, fără lămâie, fără dressing complicat.
  2. Dulceața și acrișoara naturală a portocalelor își fac singure treaba. Ceapa le dă iuțeală, măslinele le dau sare și caracter, oregano-ul le dă parfum de Epir, iar uleiul de măsline le leagă pe toate într-o poveste.
  3. Las-o 10 minute să stea, să se cunoască gusturile între ele, și mănânc-o cu pâine bună, să întingi în zeama aia dulce-sărată care rămâne în farfurie.
  4. E o rețetă de împărtășit, de povestit — genul ăla de mâncare care te duce cu gândul la mâncărurile tradiționale din Epir, la mesele simple de la țară, unde nu-ți trebuia mult ca să fii fericit.


Poftă bună, din Epirul vechi!

sâmbătă, 14 noiembrie 2026

Oeufs en Meurette — clasic & de post



Oeufs en meurette — ouă poșate în sos de vin roșu, clasicul din Burgundia. E ca un bourguignon, dar cu ou în loc de vită: sos mătăsos, ciuperci, bacon și ceapă, ou cu gălbenuș curgător pe pâine prăjită.
Rețeta clasică, pentru 2 porții, combină varianta tradițională cu bacon și ciuperci, așa cum o arată și bucătarii pe social media.


Ingrediente:

Sos meurette:

  1. 500 ml. vin roșu sec, ideal Pinot Noir / Burgundy
  2. 100 gr. bacon / pancetta / kaiser, tăiat cubulețe
  3. 150 gr. ciuperci champignon, feliate
  4. 2 șalote, tocate mărunt
  5. 1 cățel de usturoi
  6. 1 lingură unt + 1 lingură făină, pentru îngroșat
  7. 200 ml. supă de vită sau de pui
  8. 1 frunză de dafin, 1 crenguță de cimbru
  9. 1 linguriță oțet de vin roșu
  10. sare, piper

Pentru servit:

  1. 4 ouă foarte proaspete
  2. 2 felii groase de pâine de țară / baghetă
  3. unt pentru prăjit pâinea
  4. pătrunjel tocat


Cum se face:

1. Sosul

  • Călește baconul în unt până devine crocant, scoate-l deoparte.
  •  În aceeași tigaie călește șalota și ciupercile 5-6 minute, apoi adaugă usturoiul.
  • Stinge cu vinul roșu și lasă să fiarbă la foc mediu până scade la jumătate. Adaugă supa, dafinul și cimbrul și mai lasă 15-20 de minute, până sosul se leagă ușor. Rețetele clasice insistă pe reducerea lentă a vinului, ca să dispară aciditatea.
  • La final, îngroașă cu untul frecat cu făină, amestecând bine, potrivește de sare, piper și oțet. Pune baconul înapoi în sos.

2. Ouăle poșate

  • Fierbe apă cu 1 lingură de oțet într-o oală largă. Când apa doar clocotește ușor, sparge fiecare ou într-un bol mic și lasă-l ușor în apă. Poșează 3 minute pentru gălbenuș moale, curgător. Scoate-le cu spumiera pe hârtie absorbantă.


Truc din varianta rapidă: poți poșa oul direct în vinul fierbinte, 1 minut, apoi îl scoți — oul se colorează ușor mov și prinde aromă de vin.

3. Montarea

  • Prăjește pâinea în unt până e aurie. 
  • Pune felia pe farfurie, deasupra oul poșat, apoi toarnă generos sosul fierbinte cu ciuperci și bacon peste el. 
  • Presară pătrunjel.


Secrete ca să iasă ca la bistro

  1. Vinul: nu trebuie să fie scump, dar să fie sec și băubil. Pinot Noir e cel mai autentic pentru Burgundia.
  2. Nu grăbi sosul: reducerea e tot gustul. Dacă e prea acru, o linguriță de zahăr îl echilibrează.
  3. Ouăle: cu cât sunt mai proaspete, cu atât își țin mai bine forma la poșat.

Servire: imediat, cât sosul e fierbinte și gălbenușul curge în sos.


Acum îți și dau varianta fără porc, dar tot cu sos bogat — practic aceeași rețetă, doar că baconul e înlocuit cu mai multe ciuperci și puțină afumătură vegetală.


Oeufs en meurette fără porc — 2 porții


Ingrediente sos:

  1. 500 ml. vin roșu sec, Pinot Noir ideal
  2. 250 g ciuperci champignon + 100 g ciuperci pleurotus, rupte fâșii — pleurotus dau textura aia cărnoasă, ca baconul
  3. 2 șalote tocate
  4. 1 cățel usturoi
  5. 1 lingură unt + 1 lingură făină
  6. 200 ml. supă de legume sau de ciuperci
  7. 1 frunză dafin, cimbru
  8. 1 linguriță oțet de vin roșu
  9. 1 linguriță sos de soia — aici e trucul, dă umami ca la bacon
  10. sare, piper, un praf de boia afumată, opțional

Servit:

  1. 4 ouă
  2. 2 felii pâine de țară
  3. pătrunjel


Cum se face:

1. Călește ciupercile în unt la foc mare, fără să le înghesui, până se rumenesc bine, 7-8 minute. Scoate-le deoparte.

2. În aceeași tigaie, călește șalota 3-4 minute, adaugă usturoiul, boiaua afumată și sosul de soia. Stinge cu vinul și lasă să scadă la jumătate.

3. Adaugă supa, dafinul, cimbrul, lasă 15 minute la foc mic. Leagă sosul cu untul frecat cu făină, pune ciupercile înapoi, potrivește de sare, piper și oțet.

4. Poșează ouăle 3 minute în apă cu oțet, prăjește pâinea în unt.

5. Montează: pâine, ou, sos din belșug, pătrunjel.


Care e diferența de gust?  

  1. Varianta 1: gălbenuș curgător care se amestecă cu sosul, mai bogată, mai apropiată de original. 
  2.  Varianta 2: mai ușoară, sosul e vedeta, iar tofu-ul absoarbe tot sosul și cu Kala Namak chiar păcălește nasul.


duminică, 8 noiembrie 2026

Kopanisti, brânza iute din Mykonos care te arde și te face să mai ceri o linguriță.Kopanisti vs Tirokafteri – Nu sunt tot aia!-Κοπανιστή, το πικάντικο τυρί από τη Μύκονο που σε καίει και σε κάνει να ζητήσεις ακόμα μια κουταλιά. Κοπανιστή vs Τυροκαυτερή – Δεν είναι το ίδιο!



Așa cum îmi place mie să spun, rețetele bune nu au nevoie de multe ingrediente, au nevoie de suflet și de o poveste bună în spate.

Astăzi vă spun povestea Kopanisti, brânza iute și obraznică din Mykonos, care te trezește mai bine decât o cafea grecească.

Povestea

Era o vară în Mykonos, din alea în care vântul, meltemi, îți ia pălăria de pe cap și ți-o duce tocmai în port. Mă așezasem la o tavernă mică, cu masă de lemn și față de masă în carouri alb-albastre. M-a întrebat grecul, cu zâmbetul pe buze:

        „Vrei ceva să-ți deschidă pofta de mâncare?”

Și mi-a adus o farfurioară mică, cu o pastă rozalie, cu ulei de măsline deasupra și cu o lipie caldă alături. Am gustat o linguriță și... m-a lovit! Iute, sărată, acrișoară, cremoasă. Am tușit puțin, am râs, și am mai luat o linguriță. Și încă una.

        „Ce-i asta?” l-am întrebat.

            „Kopanisti, Papagheorghiu. Brânza noastră care mușcă!”

Așa am învățat eu că în Mykonos, brânza nu stă cuminte în frigider. Ea fermentează, se acrește frumos, se iuțește și devine Kopanisti. E ca o femeie grecoaică frumoasă: dulce la început, dar dacă o superi, te arde!

Acasă, la mine în bucătărie, am făcut-o în varianta de casă, fără să aștept luni de zile fermentarea. Și vă spun eu, iese la fel de bună, de-ți lingi degetele.


Ce îți trebuie, Pentru un castron bun, pentru 4 persoane flămânde:


  1. 300 gr. brânză feta bună, din cea ținută în saramură
  2. 100 gr. brânză de capră moale sau cremă de brânză
  3. 100 gr. iaurt grecesc gras, nu din cel 0%
  4. 1 ardei capia roșu, copt pe flacără sau în cuptor, curățat de pieliță
  5. 2 linguri ulei de măsline extravirgin
  6. 1 linguriță fulgi de chilli / boia iute / bukovo sau 3 linguri ardei iuți murați 
  7. 1/2 linguriță piper negru proaspăt măcinat, mai mult, că așa trebuie
  8. 1 linguriță oregano uscat+1 linguriță frunze de mentă
  9. 1 linguriță oțet de vin alb sau 2 linguri suc proaspăt de lămâi
  10. 3 căței mici de usturoi, opțional
  11. Sare, doar dacă mai trebuie, că feta e deja sărată



Cum o facem, ca la carte:

1. Pregătim brânza

  • Scurgem bine feta de saramură, o tamponăm cu un șervet. O rupem bucăți într-un castron mare. Adăugăm brânza de capră și iaurtul.

2. Zdrobim, nu mixăm prea mult

  • Aici e secretul, dragii mei. Kopanisti adevărată nu e o cremă fină ca de cofetărie. O zdrobim cu furculița, cu putere, 3-4 minute, până devine o pastă groasă, cu mici bucățele. Dacă o faci la robot, o lași doar 10 secunde, să rămână textură. Vrem să simți brânza, nu să o faci piure de bebe.

3. Punem focul

  • Tocăm mărunt ardeiul copt. Îl punem peste brânză, împreună cu fulgii de chilli/ardeii iuți, piperul negru, oregano, menta și oțetul. Turnăm uleiul de măsline, puțin câte puțin, și amestecăm.

Gustăm. Trebuie să te înțepe puțin limba. Dacă nu te înțeapă, mai pui chilli. Dacă te arde prea tare, mai pui o lingură de iaurt. Tu ești stăpânul iuțelii în casa ta!

4. O lăsăm să se împrietenească

  • Acoperim castronul cu folie și îl punem la frigider cel puțin 2 ore, cel mai bine peste noapte. A doua zi, Kopanisti e alta: aromele s-au căsătorit, iuțeala s-a așezat, brânza s-a mai acrit frumos.


Kopanisti vs Tirokafteri - să nu le mai încurcăm, dragii mei!

  1. Aici greșesc mulți, și tavernele, și turiștii, și uneori chiar și grecii grăbiți. În meniu scrie Kopanisti, ți se aduce Tirokafteri. Sau invers. Și tu zici: „A, e tot aia!” Nu e tot aia!
  2. Deși tirokafteri și kopanisti sunt adesea confundate sau folosite ca sinonime în meniurile tavernelor, uneori împreună cu htipiti sau ktipiti, ele sunt două preparate grecești distincte ca origine, mod de preparare și gust.


Eu vă spun pe românește, ca Papagheorghiu, care-i diferența:

Pe scurt, ca să țineți minte:

  1. Tirokafteri te arde de la ardei. 
  2. Kopanisti te arde de la fermentație.
  • Tirokafteri e blândă, dulceagă, cremoasă, e prietena tuturor.
  • Kopanisti e acrișoară, piperată, cu caracter, e brânza care te lovește și te face să mai ceri o linguriță, deși te-a ars.


Rețeta mea de mai sus e o însă Kopanisti de casă, un  compromis bun. Are și ardei copt, ca Tirokafteri, dar are și iuțeala, aciditatea și caracterul de Kopanisti. Dacă o lași 2-3 zile la frigider, se apropie și mai mult de cea adevărată din Mykonos.

Cu ce o servim?

La mine în casă merge cel mai bine cu:

  1. Lipie caldă, pită grecească, unsă cu puțin ulei și pusă 1 minut pe grătar
  2. Roșii coapte, castraveți și măsline negre
  3. Lângă o bere rece, o retsina rece sau un ouzo, dacă ești curajos
  4. Sau, cum făcea grecul meu din Mykonos, ca meze, înainte de peștele la grătar


Secretele lui Papagheorghiu

  1. Nu folosi feta uscată, din pachet. Cea din saramură e mai cremoasă și mai acrișoară, exact cum ne trebuie.
  2. Piperul e sufletul. Kopanisti înseamnă, în grecește, „cea care te lovește”. Fără piper și chilli din belșug, e doar o brânză frecată.
  3. Nu o face în ziua în care o servești. Las-o o noapte la frigider, că a doua zi e de două ori mai bună.
  4. Dacă vrei varianta originală, din Mykonos, lasă amestecul 2-3 zile la frigider, într-un borcan închis, și gustă în fiecare zi. Se acrește, se iuțește, devine adevărată Kopanisti.

  • Dacă în tavernă ți se aduce ceva dulce, roz și fin, să știi că ai primit Tirokafteri, nu Kopanisti. E bună și ea, dar nu te lăsa păcălit. Cere Kopanisti adevărată și vezi diferența!


Asta e tot, dragii mei. O brânză care mușcă, o poveste din Mykonos și o lipie caldă. Ce-ți mai trebuie?

Faceți-o și voi și spuneți-mi cum v-a ieșit. V-a ars limba sau ați mai cerut o porție?

Dar să vă povestesc despre kopanisti!

Kopanisti este o brânză picantă cu un gust picant, intens, asemănător cu Roquefort și Munster-Géromé, dar și distinctă, deoarece nu are o formă anume și este tartinabilă, având un bronz caracteristic și, uneori, o culoare roz pal care se închide pe măsură ce se maturează. Cea mai faimoasă dintre aceste brânzeturi este Kopanisti din insula Mykonos , urmată de cea din insulele Tinos, Andros, Syros și Kythnos. Se găsește și în Astypalaea și Chios. Brânza este considerată un lux, deoarece este nevoie de 100 de kilograme de lapte pentru a produce doar 8 kilograme de brânză.

CUM SE PREPARĂ

  • Se folosește un amestec de lapte de vacă, capră și oaie , cantitățile fiind ajustate în funcție de tipul de brânză: untoasă, acră, moale sau dulce. Coagulul și zerul sunt separate, iar coagulul este lăsat să se scurgă în cârpe. După ce sunt frământate cu sare, se lasă din nou să se scurgă. Apoi sunt agățate într-un mediu umed până când se formează o peliculă subțire de mucegai la suprafață. Brânza este frământată din nou pentru a distribui uniform mucegaiul în brânză, în timpul procesului de maturare. Acest proces se repetă de 3-4 ori.
  • Acest proces, care durează de obicei 30-40 de zile, este responsabil pentru gustul intens al brânzei. Se spune că și clima Cicladelor joacă un rol, laptele produs în aprilie și mai fiind considerat cel mai bun pentru fabricarea acestei brânzeturi. Este produsă în loturi mici în Ciclade, dar și prin intermediul industriilor artizanale.
  • Atunci când este preparată acasă, în Mykonos, insularii nu pornesc întotdeauna de la lapte. Uneori, ca bază se folosește o brânză moale, Tyrovolia , la care se adaugă puțină brânză veche de Kopanisti – „mama”, care transformă rapid brânza de bază în Kopanisti. Cea mai bună brânză, potrivit veteranilor, este cea care a fost expusă la puțin soare, deoarece accelerează fermentația și întărește aroma.

Kopanisti este un partener ideal pentru Raki sau Ouzo , precum și pentru vinuri spumante dulci .

 

Poftă bună! Al vostru, Papagheorghiu

miercuri, 4 noiembrie 2026

Coșulețe aurii cu spanac și feta. Aperitivul care te scoate din încurcătură.



Coșulețe din foietaj cu spanac și feta. Aperitiv de 30 de minute care arată de 300 de lei.


Dacă vrei să dai gata musafirii fără să stai o zi în bucătărie, ăsta e trucul. Foietaj auriu, crocant, și înăuntru cremă sărată de feta cu spanac. Merge și la petrecere, și la o bere seara.


Ce-ți trebuie pentru 12 bucăți:


320 g aluat foietaj, decongelat dacă e din congelator, tăiat în 12 pătrățele

150 g spanac congelat, decongelat și stors bine de tot, să nu fie apă în el

180 g feta sfărâmată

100 g cremă de brânză, moale

2 fire de ceapă verde, tăiate subțire

1 cățel de usturoi, tocat mărunt

1 lingură de mărar proaspăt tocat, sau o linguriță de mărar uscat

1/4 linguriță piper negru

un vârf de nucșoară

2 ouă - unul pentru umplutură, unul pentru uns


Opțional deasupra: susan, parmezan ras sau fulgi de chilli dacă vrei să piște.


Cum le faci:


Spanacul. Decongelezi și-l storci în prosop. Ăsta e secretul. Dacă-l lași ud, se înmoaie foietajul. Stoarce-l 2-3 minute fără milă.


Crema. Într-un bol amesteci crema de brânză cu feta până devine o pastă. Arunci înăuntru spanacul, ceapa verde, usturoiul, mărarul, piperul și nucșoara. Amesteci.


Oul. Bați un ou și-l încorporezi în compoziție. Așa se leagă.


Coșulețele. Încingi cuptorul la 200°C. Tai foietajul în 12 pătrate de vreo 7-8 cm. Le presezi ușor în tava de brioșe, să facă coșuleț, cu marginile un pic peste tavă.


Umplutura. Pui cam 2 linguri în fiecare coșuleț.


Unsul. Bați al doilea ou și ungi marginile de foietaj. Iese auriu și lucios.


Coacerea. 25-30 de minute, până se umflă frumos și devine auriu. Umplutura trebuie să fie închegată.


Se pot face și cu 4 ore înainte și le bagi la cuptor când vin oamenii. Dacă folosești spanac proaspăt, folosește 300 g, îl călești 3-4 minute cu un pic de unt și apoi îl storci.


Merg perfect cu o salată grecească sau cu un pahar de Sauvignon Blanc rece. Sau cu apă minerală cu lămâie, dacă ești la regim.


Poftă bună.

luni, 2 noiembrie 2026

Croûte aux Champignons - pâine prăjită cu ciuperci și Comté topit



Croûte aux Champignons - adică pâine prăjită, ciuperci și brânză cât să uiți de dietă


Era o dimineață de luni, din aia mohorâtă de noiembrie. Ploua mărunt, pisica se uita la mine de parcă îi datoram chirie, iar în frigider aveam fix: niște ciuperci care trăgeau să moară, o bucată de pâine de țară de acum două zile și o bucată de Comté pe care o păstram de parcă era aur.

Și mi-am zis: dacă francezii au inventat croûte aux champignons ca să nu arunce pâinea veche, cine sunt eu să mă pun cu ei?

Rețeta asta nu e de fițe. E țărănească, e de bistro, e de iarnă. Pâine prăjită care scârțâie sub cuțit, ciuperci prăjite până se fac maro și miros a pădure, smântână, vin alb și brânză topită care se întinde ață. 10 minute de muncă, 3 minute sub grill și te crezi la Lyon, nu la Ilfov.


Ingrediente pentru 4 oameni flămânzi sau 2 foarte flămânzi:

  1. 4 felii groase de pâine de țară, cu maia dacă ai
  2. 450 gr. ciuperci mixte - hribi, gălbiori, champignon, ce găsești - feliate
  3. 2 linguri de unt bun, nu margarină
  4. 1 șalotă mică și 1 cățel de usturoi, tocate mărunt
  5. 60 ml. vin alb sec
  6. 120 ml. smântână lichidă pentru gătit
  7. 100 gr. Comté ras - merge și Gruyère, dacă nu, un cașcaval maturat
  8. 1 linguriță de sare, 1/2 linguriță piper proaspăt măcinat
  9. Pătrunjel tocat, mult

Cum se face:

1. Pâinea. 

  • Dă drumul la grill-ul cuptorului. Prăjește feliile de pâine pe ambele părți până sunt aurii și crocante. Le vrei tari, să țină ciupercile.

2. Ciupercile. 

  • Într-o tigaie mare, topește untul. Când sfârâie, aruncă toate ciupercile. Foc mare, fără să le înghesui. 8 minute, nu le mai învârti din 5 în 5 secunde. Lasă-le să se rumenească. Acolo e tot gustul.

3. Parfumul. 

  • Adaugă șalota și usturoiul, mai ții un minut, cât să miroasă a bine. Stinge cu vinul alb. Lasă-l să bolborosească și să dispară aproape tot.

4. Smântâna. 

  • Toarnă smântâna, sare, piper. Amestecă ușor și las-o 2 minute să se îngroașe, să devină o chestie cremoasă care îmbracă ciupercile.

5. Montarea. 

  • Pune ciupercile cu sos cu tot peste pâinea prăjită. Fii generos, să curgă pe margini. Acoperă totul cu brânza rasă.

6. Finalul. 

  • Bagă la cuptor, sub grill, 3 minute. Exact cât să se topească brânza și să facă bule aurii. Scoate, presară pătrunjel și mănâncă imediat, cu mâna, dacă te vede cineva sau nu.

Merge cu un pahar din vinul alb rămas. Și cu liniște.


Poftă mare!

Al vostru,

Papagheorghiu

vineri, 30 octombrie 2026

Turnuleț de Gorgonzola cu Smochine și Miere - Πύργος Γκοργκοντζόλα με Σύκα και Μέλι - με θυμαρίσιο μέλι




Un aperitiv boieresc de să te lingi pe degete.TURNULEȚ DE GORGONZOLA CU SMOCHINE ȘI MIERE ♥ Povestea, ca la Papagheorghiu♥


Vă spun drept, sunt combinații care par făcute una pentru alta de Dumnezeu. Ca roșia cu busuiocul, ca mielul cu rozmarinul. Așa e și gorgonzola cu smochina.

Rețeta asta am inventat-o într-o seară, când aveam musafiri pe nepusă masă. Aveam în frigider o bucată de gorgonzola dolce, cremoasă, și un pumn de smochine de la piață, coapte de se crăpau de dulci. Le-am pus pe un cracker, am picurat miere deasupra... și s-a făcut liniște la masă. Genul ăla de liniște când toată lumea închide ochii și zice "mmm".

De atunci o fac mereu. Nu are foc, nu are coacere, se face în 15 minute, dar arată ca de la restaurant de 5 stele. E aperitivul perfect când vrei să impresionezi fără să stai toată ziua în bucătărie.

INGREDIENTE - pentru 2-4 persoane:

  1. 85 gr. gorgonzola dolce (cea cremoasă, nu iute), la temperatura camerei
  2. 2 linguri smântână lichidă pentru frișcă
  3. 60 gr. cremă de brânză, bătută spumă (secretul meu pentru finețe)
  4. 2 smochine proaspete, bine coapte + încă 2 pentru decor
  5. o linguriță miere de flori (pentru smochine)
  6. o lingură miere iute (hot honey) - sau miere normală cu un praf de fulgi de chili
  7. Cimbru proaspăt, câteva fire
  8. Piper negru proaspăt măcinat

Pentru servire: crackers artizanali, felii de baghetă prăjită sau pâine cu semințe.

MOD DE PREPARARE:

1. Într-un bol mic, strivește gorgonzola cu furculița împreună cu smântâna lichidă. Vrem să fie cremoasă, dar să-i rămână textura rustică. Nu o face pastă de tot.
2. Taie smochinele în sferturi și amestecă-le ușor cu mierea normală și câteva frunzulițe de cimbru. Lasă-le 5 minute să se împrietenească.
3. Ia un inel mic de bucătărie sau o formă rotundă (merge și un pahar tăiat). Așază în straturi, ca un turnuleț:
Jumătate din gorgonzola, apoi amestecul de smochine cu miere, apoi crema de brânză bătută, apoi restul de gorgonzola. Apasă ușor cu lingura.
4. Răstoarnă cu grijă turnulețul pe o plăcuță de piatră. Decorează deasupra cu felii de smochine proaspete, presară cimbru și toarnă deasupra mierea iute, să curgă încet pe margini. E spectacolul casei!

SECRETELE LUI PAPAGHEORGHIU

  1. Gorgonzola trebuie să fie dolce, nu picantă, altfel acoperă smochina.
  2. Smochinele să fie coapte bine, moi dar nu terci. Dacă nu găsești proaspete, înmoaie smochine uscate 10 minute în apă caldă.
  3. Nu asambla cu mai mult de 2-3 ore înainte. Smochinele și mierea se pun la final, ca să rămână proaspete și să nu se înmoaie brânza.
  4. Vrei crocant? Pune între straturi nuci prăjite tocate - nuci românești sau pecan.

Se servește cu un pahar de Prosecco rece sau Sauvignon Blanc. E sărat, e dulce, e iute, e cremos - e tot ce iubește sufletul!

Poftă bună, cu dragoste din bucătăria noastră!

Papagheorghiu - tradiție din 1958

Vrei să continui cu imaginea?

marți, 27 octombrie 2026

Tsiros Uscat în VâChefal uscat în vânt: Cum au făcut tsiro-ul care a rezistat toată iarna-Αποξηραμένος κέφαλος στον άνεμο: Πώς έφτιαχναν τον τσίρο που κρατούσε όλο τον χειμώνα

 


Țâr uscat - Tsiros Xeros / Τσίρος Ξηρός. Gustarea care se sugea până se înmuia.

Pe vremuri, în băcăniile din Brăila, Galați sau Salonic, nu găseai chipsuri. Găseai șiraguri de pești argintii, tari ca lemnul, atârnați pe sfoară. Îi cumpărai cu câțiva lei bucata. Nu-i mâncai, îi sugeai. Stăteai pe bancă, cu un țâr în colțul gurii, și-l sugeai o oră până se înmuia și începea să lase sare și fum. Era meze, era țigară, era timp omorât.

Mai jos  e rețeta originală.

Ce pește iei:

  • Ideal: chefal mic gri - kefalaki 15-20 cm, colias mic, stavrid mic, obleți mari sau caras mic de baltă. 
  • Peștele trebuie să fie slab, nu gras. 
  • Grasul râncezește. 
  • În Moldova merge perfect oblețul și carasul.

Ingrediente - pentru 2 kg pește proaspăt:

  1. 2 kg. pește mic, întreg, cu intestine scoase dar cu cap
  2. 600 gr. sare grunjoasă de mare, neiodată - 30% din greutatea peștelui
  3. 50 ml. oțet de vin alb - opțional, al vechilor greci, ca să țină muștele la distanță
  4. sfoară de cânepă și un cui la grindă, la aer

Cum se făcea în interbelic - pas cu pas:

1. Sarea - 24 de ore

  • Speli peștele, îi scoți intestinele cu o tăietură mică la burtă, lași capul și solzii.
  • Îl pui în lighean, torni oțetul, apoi îngropi fiecare pește în sare. 
  • Strat de sare, strat de pește, strat de sare.
  • Deasupra pui o greutate - o piatră curată. 
  • Lași 24 de ore la răcoare.
  • Peștele lasă toată apa și se întărește.

2. Spălarea și înșirarea

  • Scoți peștele din sare, îl clătești 10 secunde în apă rece, doar să cadă sarea mare. 
  • Nu-l lași la desărat. 
  • Îl înșiri prin ochi cu acul mare, pe sfoară, la 3 cm. distanță unul de altul.
  • Coada în jos.

3. Uscarea la vânt - unde se face magia

  • Aici e tot secretul. 
  • Îi atârni afară, la loc umbrit, aerisit, cu curent.
  • Nu la soare direct - soarele îi arde și îi face amari. Ideal: pod deschis, cerdac, balcon la nord. 
  • Vânt și umbră, 7-10 zile. 
  • În primele 2 zile pui un tifon deasupra, să nu facă muscă.

 



Când e gata, peștele e tare, ușor translucid, se îndoaie dar nu se rupe, și miroase a mare și a sare. Dacă-l bați de masă, sună a lemn.

Cum se mânca - ritualul:

Nu-l prăjeai. Îl luai în palmă, îi rupeai coada, îi dădeai un ciocan mic de lemn pe spate ca să se desfacă fibrele, și-l puneai în gură. Îl sugeai. Sarea te făcea să bei o dușcă de raki sau vin. După 20-30 de minute începea să se desfacă în fâșii mici, ca o carne uscată. Abia atunci rupeai câte o fâșiuță și o mestecai.

Bătrânii din Salonic ziceau: „tsirosul nu se mănâncă, se bea cu el”.


Sfatul lui Papagheorghiu:

  1. Nu-l face din pește mare și gras.
  2. Și nu te grăbi cu uscarea la soare. 
  3. Tsirosul adevărat se face la vânt de nord, lent. 
  4. Dacă vrei varianta rapidă de apartament: după sărare, 12 ore în frigider pe grătar, apoi 24 de ore în cuptor cu ventilator la 40°C., cu ușa întredeschisă. Nu e același, dar aduce aminte.

Ține 6 luni într-un sac de pânză, atârnat.


Nu e șaorma, e Arayes. Pita crocantă cu carne și foc. Burgerul libanez care se face în 10 minute pe grill

 


Arayes.

 Pita care sfârâie. 

Libanezii le zic arayes, israelienii le zic la fel. Înseamnă „mirese” în arabă. De ce? Pentru că pita îmbrățișează carnea ca o mireasă pe mire. Eu le zic pite leneșe care fac toată treaba la grill.


Am mâncat prima oară arayes într-o dugheană din Jaffa, la 2 noaptea, cu tahini curgând pe mânecă. De atunci le fac acasă. E cea mai simplă șmecherie cu carne tocată pe care o poți face și nu dai greș niciodată.

Povestea, pe scurt

Arayes vine din Liban și Siria, din bucătăria de stradă. Nu e kebab, nu e burger în pită. E carne crudă, condimentată bine, îndesată în pită și apoi friptă până pita devine crocantă afară și carnea rămâne suculentă înăuntru. Focul face toată magia. În Beirut le fac pe mangal, în Tel Aviv le fac pe plită. Eu le fac cum apuc, important e să sfârâie.

Secretul nu e carnea. Secretul e ce pui în carne: ceapă multă, pătrunjel mult, și grăsime. Fără grăsime iese talpă.

Ce-ți trebuie - pentru 4 pite mari / 8 mici:

Pentru umplutură:

  1. 500 gr. carne tocată amestec - 70% vită, 30% miel sau porc cu grăsime. Dacă ai doar vită, adaugă 2 linguri de ulei de măsline
  2. o ceapă mare albă, tocată foarte mărunt
  3. 3 căței de usturoi pisați
  4. o legătură zdravănă de pătrunjel, tocat
  5. 10 frunze de mentă proaspătă, tocate - asta le dă aer libanez
  6. 1 linguriță chimion măcinat
  7. 1 linguriță boia dulce afumată
  8. 1/2 linguriță scorțișoară - nu te speria, atât trebuie
  9. 1/2 linguriță piper negru
  10. o linguriță sare
  11. 2 linguri ulei de măsline
  12. o lingură pastă de ardei iute sau harissa, dacă vrei foc

Pentru pite:

  1. 4 pite mari libaneze, groase, care se desfac buzunar - nu lipii subțiri
  2. ulei de măsline pentru uns

Pentru sos - musai:

  1. 200 gr. iaurt grecesc gras
  2. 2 linguri tahini
  3. zeamă de la o lămâie
  4. un cățel de usturoi
  5. sare

Cum se face:

1. Carnea:

  • Amesteci toate. Ceapa, usturoiul, pătrunjelul, menta, condimentele, uleiul. Frămânți cu mâna 2 minute, nu mai mult. Lași 20 de minute la frigider, să se cunoască între ele. Gustă compoziția crudă? Da, pune pe limbă un vârf, să vezi dacă mai vrea sare. Așa fac măcelarii din Tripoli.

2. Umplutul:

  • Desfaci pita pe jumătate, ca un buzunar, nu o rupi de tot. 
  • Ungi interiorul cu puțin ulei de măsline. 
  • Îndesi carne crudă - strat subțire, de un deget, uniform. 
  • Dacă pui prea multă, nu se face înăuntru. 
  • Apasă bine cu degetele, să se lipească de pită.

3. Friptul:

  • Aici nu te grăbești. 
  • Ungi pitele pe afară cu ulei. 
  • Le pui pe grill încins, pe tigaie de fontă sau pe plită. 4-5 minute pe fiecare parte, foc mediu. 
  • Presezi ușor cu o spatulă.
  • Când pita e rumenă și crocantă și auzi sfârâitul, e gata.
  • Dacă ai termometru, 75°C. în mijloc.
  • Varianta cuptor: 220°C, 12-15 minute, le întorci la jumătate.

4. Sosul:

  • Amesteci iaurtul cu tahini, lămâie, usturoi și sare.
  • Trebuie să fie curgător, ca o smântână groasă. 
  • Dacă e prea gros, mai pui apă rece.

Cum se mănâncă, pe bune

  • Le tai în triunghiuri, ca pe pizza.
  • Le înmoi în sosul de iaurt cu tahini. 
  • Pui deasupra sumac, pătrunjel și ceapă roșie murată rapid în lămâie și sare.
  • Merge cu salată de roșii cu castraveți, cu murături și cu o bere rece. 
  • Sau cu arak, dacă vrei să fii libanez până la capăt.


Sfatul lui Papagheorghiu: Două greșeli pe care le fac toți. Una: pită subțire de kebab - se rupe și curge tot. Vrei pită groasă, pufoasă. Doua: carne slabă. Arayes fără grăsime e de post. Dacă folosești vită slabă, pune neapărat miel sau măcar ulei.

Fă-le o dată și nu mai faci burgeri toată vara. Poftă mare.

luni, 26 octombrie 2026

Forșmak a la Odesa. Două rețete dintr-un singur castron.

 


FORȘMAK A LA ODESA. Două rețete dintr-o singură poveste.


Am învățat forșmakul nu într-un restaurant, ci într-o bucătărie mică din Moldavanka, cartierul evreiesc din Odesa. O masă de lemn, o bunică în halat înflorat și un castron de metal.

Mi-a zis atunci: „Forșmakul nu e pateu. Dacă-l faci fin, n-ai înțeles nimic. Trebuie să muști și să nu știi dacă e măr, ceapă sau hering. Așa e viața.”

La Odesa fiecare familie are rețeta ei și fiecare jură că a ei e cea originală. Eu le-am păstrat pe două. Amândouă sunt corecte. Una e de sărbătoare, una e de zi cu zi.

Ce nu facem niciodată: nu punem maioneză, nu folosim blenderul și nu cumpărăm file de hering în ulei. Forșmakul adevărat se toacă, nu se mixează.

VARIANTA I - CEA BOIEREASCĂ. Cu unt și pâine.

Asta e rețeta de Șabat. Fină, bogată, se topește în gură.

Ingrediente:

  1. 2 heringi sărați, grași, întregi
  2. 2 ouă fierte tari
  3. un măr verde, acrișor
  4. o ceapă albă mică
  5. 2 felii de franzelă veche, fără coajă, înmuiată în lapte
  6. 100 gr. unt bun, moale
  7. o linguriță zahăr, 
  8. o linguriță oțet de mere, piper negru mult


Cum se face:

  • Tocăm prin mașina de carne o singură dată heringul, ouăle, mărul, ceapa și pâinea bine stoarsă. 
  • Apoi jumătate din compoziție o mai trecem o dată prin mașină. 
  • Așa obținem textura perfectă - jumătate cremă, jumătate cu bucățele.
  • Amestecăm cu furculița cu untul moale, zahărul și oțetul. 
  • Lăsăm 2 ore la frigider.


VARIANTA A II-A - CEA DE ZI CU ZI. Cu cartof.

Asta e rețeta săracă din port. Când nu era unt destul, bunica punea cartof. Ține 3 zile la frigider, nu se separă și e mai cremoasă.

Ce schimbăm:

  1. Scoatem pâinea și 100 gr. de unt. 
  2. Punem în loc 1 cartof mediu fiert în coajă cu o zi înainte și răcit complet + 30 gr. unt + 1 lingură de ulei de floarea soarelui nerafinat, din acela cu miros.

Cum se face:

  • Cartoful trebuie să fie rece de la frigider, altfel face forșmakul cleios. 
  • Tocăm o singură dată heringul, ouăle, mărul, ceapa și cartoful.
  • Amestecăm cu untul și cu uleiul. Uleiul ăla nerafinat e tot șmecheria, îi dă miros de semințe prăjite, cum mirosea în curțile din Odesa.

Cum le servim:

  1. Pe pâine neagră prăjită, cu ceapă verde tocată. 
  2. Iar deasupra, la servire, un cubuleț mic de unt înghețat.

Eu fac așa: un castron mic cu unt - de mâncat azi. Și unul cu cartof - pentru mâine dimineață.

Asta e Odesa într-o lingură. Poftă bună!


#forșmak #forshmak #odesa #bucatarieevreiasca #retetaveche #moldavanka

sâmbătă, 24 octombrie 2026

Skordalia. Pâinea veche, nuca și usturoiul care au hrănit o țară.Σκορδαλιά. Το παλιό ψωμί, το καρύδι και το σκόρδο που τάισαν μια χώρα.


Skordalia. 

Un clasic grecesc care nu e ce pare. 

Skordalia. 

Pâinea veche, nuca și usturoiul care au hrănit o țară. 

Skordalia. 

Rețeta autentică nu e cu cartof. Un clasic grecesc: skordalia cu pâine și nucă. 

Skordalia - de la pâinea uscată la aperitivul iubit în toată Grecia. 

Nu e piure cu usturoi. 

E skordalia.

Toată lumea o știe ca „piureul ăla de cartofi cu usturoi”. 

În realitate, skordalia nu a fost niciodată cu cartof.

A venit din vremea când pâinea veche nu se arunca. Se înmuia în apă, se stoarcea bine și se bătea în mojar cu usturoi pisat, nucă și ulei de măsline bun. Aia era mâncarea săracului care ținea toată ziua. Abia mai târziu, când a venit cartoful în Grecia, a apărut și varianta cremoasă pe care o știm azi.


Dar azi în taverne se  face cu cartofi făinoși, fierți în coajă, pisați calzi, cu usturoi din belșug, ulei de măsline de la noi și lămâie cu tot cu coajă. Simplă și perfectă.

Dar dacă vrei să guști istoria, trebuie să încerci rețeta originală.

POVESTEA PE SCURT:

Skordalia se face în toată Grecia, în 3 feluri mari: 

  1. cu cartof, cu pâine, 
  2. cu nucă sau migdale. 
  3. Cu oțet sau cu lămâie.
  • Fiecare sat are varianta lui. 
  • Toate sunt tradiționale.
  • Bucătarii  azi însă le reinventează.

🔺 Rețeta autentică, de sat, e cu pâine și nucă. Nu cu cartof.


 O SERVIM  CU  PÂINE CALDĂ:

  • Nu o pune doar în bol.
  • Întinde-o.
  • Clasic: felie groasă de pâine de țară prăjită pe plită, frecată cu usturoi, skordalia deasupra, sfeclă coaptă și capere.
  1. Varianta de post din Creta: pâine prăjită, skordalia cu mult oțet (fără nucă), bacalao prăjit sau conopidă coaptă.
  2. Varianta modernă: pâine cu maia, skordalia cu cartof și nucă coaptă, caracatiță la grătar și coajă de lămâie.

REȚETELE MELE:



1. Varianta  cu cartof 

Ingrediente:

  1. 500 gr. cartofi făinoși, 
  2. 4-5 căței usturoi, 
  3. 100-120 ml. ulei extravirgin, 
  4. 1 lămâie  bio+ coajă, 
  5. sare de mare.

Mod de preparare:

  • Fierbem cartofii în coajă.
  • Îi pisăm fierbinți cu zdrobitorul. 
  • Usturoiul, îl prăjim ușor în ulei de măsline după care  îl blenduim separat  cu sare până devine pastă. 
  • Îl amestecăm în cartofi și turnăm uleiul în fir subțire, ca la maioneză. La final, lămâia. 
  • Dacă e prea deasă, adăugăm o lingură din apa cartofilor.

2. Varianta autentică - cu pâine și nucă

Ingrediente:

  1. 300 gr. miez de pâine veche fără coajă, 
  2. 150 gr. nucă, 
  3. 5-6 căței usturoi, 
  4. 150 ml. ulei, 
  5. 2 linguri oțet de vin roșu sau lămâie.

Mod de preparare:

  • Înmuiem pâinea și o stoarcem bine. 
  • Pisăm nuca cu usturoiul și sarea. 
  • Adăugăm pâinea, apoi uleiul alternativ cu oțetul.
  • Trebuie să fie rustică, nu perfect fină.

3. Varianta din insule - doar pâine și oțet (de post)

  1. 400 gr. pâine, 
  2. 6-7 căței usturoi, 
  3. 150 ml. ulei, 
  4. 3-4 linguri oțet. 
  5. Fără nucă. 
  • Mai iute, mai acrișoară. E cea care se mănâncă pe 25 Martie cu pește prăjit.

4. Din Macedonia - cu migdale

Ingrediente:

  1. 200 gr. pâine înmuiată,
  2. 150 gr. migdale albe decojite, 
  3. 4 căței usturoi, 
  4. 120 ml. ulei, lămâie. 
  • Mai fină, mai dulceagă.
  • Merge cu legume coapte.

Secretul la toate: usturoiul frecat cu sare în mojar, uleiul turnat la final în fir, și 30 de minute la rece înainte de servire. A doua zi e și mai bună.


Eu rămân la nr. 2. Cu pâine și nucă. Pentru că acolo e toată povestea.

Voi cu ce variantă ați începe?

#skordalia #greekfood #retetagrecesca #usturoi #papagheorghiu #bucatariegreceasca #retetatraditionala #homemade #comfortfood #chefsofinstagram

vineri, 23 octombrie 2026

Nu e complicat. E cârnat grecesc prăjit cu ceapă și muștar. Și merge cu retsina.-Δεν είναι περίπλοκο. Είναι ελληνικό λουκάνικο τηγανητό με κρεμμύδι και μουστάρδα. Και πάει με ρετσίνα.



Tigania Greek Loukaniko Kalamatas- Cârnații grecești  care sfârâie în tigaie

Eram în Kalamata la o piață de sâmbătă. Cald, de nu-ți venea să respiri, și peste tot măsline negre, mari cât degetul.

La un colț, un moș cu șorț pătat tăia dintr-un șirag gros de cârnați. Mă vede străin și-mi întinde o felie pe vârful cuțitului: 

"Dokia!" 

(Asa se aude la piața dar corect se spune : Dokimase" - Δοκίμασε.)

Mușc. 
Și rămân prost. 
Era cârnat, dar mirosea a portocală. A Crăciun. A coajă amară, a grăsime de porc și a oregano uscat la soare.

"Portokali!" - îmi zice și râde. "Loukaniko Kalamatas. Portokali, piperi, meraki."

Ăsta e secretul lor. În Peloponez nu pun praz ca în nord. Pun ce au ei mai bun iarna - portocalele amare din grădină. Coaja rasă, zeama, tot. Și carnea rămâne suculentă, dulce-acrișoară, de-ți vine să mai ceri una.

I-am luat pe toți. Seara i-am făcut în tigaie, cu o ceapă roșie, o lămâie și un pahar de retsina lângă. Și am înțeles de ce ăștia nu au nevoie de ketchup.

Loukaniko Kalamatas nu e un cârnat. E o portocală care a învățat să fie porc.

Dacă îl găsești, ia-l. Dacă nu, fă-ți rost. Merită fiecare felie.


Ingrediente:

  1. 2 cârnați grecești Loukaniko Kalamatas  (cu portocală și condimente), tăiați felii groase de-un deget
  2. o ceapă mare roșie, feliată rondele
  3. cimbru și oregano,
  4. muștar grecesc cu busuioc - 2 lingurițe
  5. zeama și coaja de la o lămâie bio
  6. sare și piper proaspăt măcinat
* Loukaniko Kalamatas e cârnatul țărănesc din sud, din Peloponez, de pe lângă Kalamata, zona măslinelor bune.

Ce-l face diferit? Nu prazul ca la frații lui din nord, ci portocala. Coajă de portocală amară și zeamă, aruncate direct în carne, plus oregano sălbatic și mult piper.

Când îl pui pe grătar, miroase a iarnă în Grecia - a fum, a citrice și a ulei de măsline. E dulceag-acrișor, suculent, și sfârâie de zici că se ceartă cu jarul. Ăla e loukaniko adevărat de Kalamata.

Cum facem:

  • Într-o tigaie mare, fără ulei, așezi de jur-împrejur bucățile de cârnat. 
  • Presari un praf de cimbru și  prăjești binișor pe amândouă fețele, până lasă cârnații grăsimea lor și se rumenesc. Să sfârâie, să miroasă a afumătură.
  • Apoi faci loc la mijloc și pui rondelele de ceapă roșie.
  • Pudrezi totul cu sare, piper și oregano bun și învârți tigaia, să se amestece ceapa cu grăsimea aia aromată de la loukaniko. 
  • O lași să se înmoaie, nu să se ardă.
  • La final, trucul: 2 lingurițe de muștar și zeama trecută prin sită de la o lămâie, plus coaja rasă fin.
  • Mai amesteci un pic, să se lege un sos scurt, acrișor și muștaros, care taie din grăsimea cârnatului.


Servim imediat, cu pita grecească, caldă ruptă cu mâna și un pahar de retsina rece. 

Așa cum trebuie.

#Papagheorghiu #GreciaÎnTigaie #Loukaniko

miercuri, 21 octombrie 2026

Două iubiri cu măsline: pastă de măsline și eliopita - rețetele care dispar cu retsina rece-Δύο αγάπες με ελιές: πάστα ελιάς και ελιόπιτα - συνταγές που εξαφανίζονται με παγωμένη ρετσίνα



Amintiri de la Papagheorghiu din Kythnos, cu bunica: Pastă de măsline și eliopită - rețetele din Kythnos, de când culegeam cu bunica

Povestea:

În Kythnos, nu există „sezon de măsline”. Există ziua când bunica se trezea la 5 dimineața, îmi punea în mână o piatră netedă, adusă de la mare, și zicea: 

„Páme, Nikó. Astăzi țakízume”.

Eu credeam că mergem să culegem. De fapt, mergeam să spargem.

Măslinele verzi, culese în septembrie-octombrie, sunt atât de amare încât nu le poți mânca crude. Bunica nu le punea direct în saramură. Le crăpa, una câte una, cu piatra. Ușor, cât să se deschidă pulpa, să nu zdrobească sâmburele. De acolo le zice tsakistés - de la verbul grecesc tsakízo, a crăpa, a sparge.

Le punea apoi în apă rece, cu sare, și schimba apa în fiecare zi, timp de o săptămână, ca să le ia amăreala. Abia după aia le făcea cum le fac ciprioții și cretanii până azi: cu coriandru pisat, usturoi, lămâie și ulei de măsline din livada noastră.

Mirosul ăla de coriandru și lămâie din borcanul de pe pervazul de la bucătărie... ăla era mirosul de toamnă în Kythnos.

Din măslinele alea tsakistés făceam două lucruri. 

  1. Ce rămâneau întregi, le mâncam cu pâine și brânză. 
  2. Cele mai moi, cele care se desfăceau prea tare când le loveam cu piatra, le făcea bunica pastă.

„Nimic nu se aruncă, vre, Nikó”, zicea. „Măslina spartă e cea mai gustoasă.”

Și avea dreptate.



1. Πάστα ελιάς - pasta de măsline a bunicii, când culegea

Ingrediente, cum le făcea ea:

  1. 250 gr. măsline - la noi erau verzi tsakistés deja desărate, dar merg și Kalamata
  2. 1 cățel mic de usturoi, cât o măslină
  3. 1 lingură de capere
  4. puțină coajă și zeamă de lămâie
  5. oregano sălbatic din Kythnos, uscat pe sfoară
  6. 2-3 linguri ulei de măsline de la noi, gros și verde
  7. opțional: pentru varianta mea preferată, 3 fileuri de anșoa sau o lingură de sardină marinată, pătrunjel și piper. Fără sare.

Cum se face, fără blender:

  • Bunica nu avea blender. Avea un mojar de piatră. Punea măslinele, usturoiul, caperele și le bătea. Nu până deveneau cremă fină. „Să simți măslina, bre”, zicea. Lăsa bucățele. La final, uleiul și lămâia. Atât.
Dacă le faci cu pește, anșoa se topește singur în pastă. Nu mai pui sare. Măslinele, caperele și peștele au deja marea în ele.

Se pune pe pâine prăjită, frecată cu usturoi. Lângă un pahar de retsina rece, dispare suspect de repede.

Pastă de măsline cu Kalamata - πάστα ελιάς

Ingrediente:

  1. • 250 gr. măsline Kalamata fără sâmburi
  2.  • 1 cățel mic de usturoi 
  3. • 1 lingură capere, bine scurse 
  4. • puțin oregano uscat sau cimbru 
  5. • coajă rasă de la 1/2 lămâie + zeamă de lămâie
  6. • 2-3 linguri ulei de măsline extravirgin
  7.  • piper proaspăt măcinat 

Cum se face:

1. Pui măslinele, usturoiul, caperele, oregano și coaja de lămâie în tocător. 2. Dai 4-5 pulsuri scurte. Secretul meu: nu o face cremă fină. Las-o cu bucățele, să simți măslina. Dacă o faci pastă, devine tapenadă franțuzească. 3. Adaugi uleiul și zeama de lămâie, guști. Kalamata sunt deja sărate, nu mai pui sare. 4. Pe pâine prăjită, caldă încă, frecată cu puțin usturoi. 

Asta e baza. Pe asta pun eu uneori 3 fileuri de anșoa sau pătrunjel și devine varianta de duminică, cea care dispare cu retsina rece.



2. Eliopita cipriotă - pâinea pe care am învățat-o de la un pescar

Bunica făcea o turtă simplă cu măsline. Eu am învățat mai târziu, de la un pescar, că ei îi spun eliopită și îi pun și suc de portocale.

Ingrediente:

  1. 500 gr. făină
  2. o cană și jumătate de măsline fără sâmburi - amestec de verzi tsakistés și negre
  3. 1 ceapă mică, călită ușor în ulei
  4. o mână de mentă proaspătă din ghiveciul de pe balcon - bunica punea mentă sălbatică din munte
  5. oregano, ulei de măsline, suc de la 1 portocală
  6. apă călduță, drojdie sau praf de copt dacă ești grăbit

Cum se face:

  • Frămânți aluatul cu uleiul, sucul de portocale, ceapa și ierburile. 
  • Pui măslinele tăiate grosier la final, să nu le zdrobești. 
  • Îl lași să dospească dacă ai timp, dacă nu, îl întinzi direct în tavă, de un deget gros, cu mult susan deasupra. 180°C, 30-35 de minute.

Important, ce m-a învățat bunica de la piatra aia de tsakistés: dacă măslinele sunt foarte sărate, nu le arunca direct în aluat. Clătește-le bine și lasă-le o vreme în apă proaspătă, schimbând apa. Altfel faci o minunăție pe care o poți mânca numai dacă ai lângă tine un rezervor de apă.

Astea sunt rețetele mele din Kythnos. Nu sunt complicate. Sunt doar măsline crăpate cu piatra, pâine caldă și mâinile bunicii.

 Papagheorghiu din Kythnos