Le Teurgoule - orezul cu scorțișoară care a ars gura Normandiei
Rețeta asta nu e desert. E răzbunare istorică.
Se face că în secolul XVII, englezii au adus în Normandia orez și scorțișoară prăduită de pe corăbii, iar normanzii, săraci și flămânzi, n-aveau ce face cu ele. Le-au aruncat pe toate într-o oală de lut, cu lapte gras de la vaca normandă, și au băgat-o la cuptor 6 ore, cât ține o slujbă și-un război.
Când au scos-o, crusta era maro-neagră, caramelizată, iar primul care a gustat a strâmbat din gură de la scorțișoara iute. De acolo numele: teurgoule - în normandă veche, „gură strâmbată”.
De atunci, la Houlgate există și Confrăria Teurgoule-ului. Oameni serioși, cu pălării, care păzesc rețeta originală. Iar rețeta e de o simplitate care te jignește: orez, lapte, zahăr, scorțișoară. Atât. Restul face cuptorul.
O faci când afară plouă la Glina și ai toată ziua la dispoziție.
Ingrediente pentru o oală mare, 6 porții:
- 1 litru de lapte integral, gras, nu de ăla apă chioară
- 150 gr. orez rotund, din ăla pentru orez cu lapte - nu basmati, nu arborio de fițe
- 150 gr. zahăr tos
- 2 lingurițe de scorțișoară măcinată - bună, proaspăt deschisă
- un praf de sare
- opțional: un vârf de cuțit de nucșoară sau un băț de vanilie
- Ai nevoie de o oală de lut sau de fontă cu capac, gen tuci. Dacă n-ai, o cratiță adâncă de cuptor.
Cum se face:
1. Amestecul.
- Încălzește cuptorul la 150°C. În oala de lut pune orezul crud, zahărul, scorțișoara și sarea. Amestecă-le uscat cu lingura.
2. Laptele.
- Dă laptele în clocot într-un ibric. Toarnă-l încet peste orez, fără să mai amesteci prea mult. Ideea e ca orezul să rămână pe fund.
3. Răbdarea.
- Bagă oala la cuptor fără capac, pe raftul de jos. Las-o 1 oră la 150°C. Se va forma o peliculă aurie.
- Apoi scade focul la 120°C - 130°C și uită de ea 5 - 6 ore. Nu deschide cuptorul, nu amesteca, nu te uita din 10 în 10 minute. Du-te și vezi-ți de viață. Casa o să înceapă să miroasă a lapte copt și a scorțișoară de Crăciun.
După 5-6 ore, orezul e cremos, aproape topit, iar deasupra ai o crustă groasă, maro-închis, caramelizată, care crapă. Aia e teurgoule-ul adevărat.
Se mănâncă călduț, direct din oală, cu lingura mare. Normanzii îl mănâncă cu fallue - un fel de cozonac gros - și cu un păhărel de Calvados.
Dacă n-ai Calvados, merge și cu o cafea amară. Și cu gura strâmbată de plăcere.
Al vostru,
Papagheorghiu



