Hanklich este o prăjitură tradițională transilvăneană, gust atât dulce cât și sărat, făcută dintr-un aluat simplu cu drojdie care variază însă de la gospodărie la gospodărie. Prăjitura se poate prepara în două variante, cea mai cunoscută fiind varianta simplă, cu ou. Deobicei se servește la diverse sărbători: nuntă, botez, Paști, Crăciun, preparatul fiin apreciat pentru rezistența pe care ți-o dă la băutură, fiind bogat în grăsime animală, dată de unt și smântână. Secretul se spune că nu stă în ingrediente, ci în calitatea acestora. Smântâna și untul trebuie să aibă cât mai multă grăsime. Există zicala că : „Orice Hanklich adevărat trebuie să aibă multă grăsime. Așa poți să bei de trei ori mai mult. Iar asta nu este o glumă. Oricine poate să verifice“. La români a ajuns sub numele de: „hencleș” sau „lichiu” În zonele rurale unde încă mai există cuptoare cu lemen în curte pentru pâine se coacea direct pe cărămizi în cuptorul încins după ce pâinea a fost coaptă. La oraș se face pe o tavă de copt sau într-o formă de tartă.
Mai jos aveți rețeta tradițională săsească, din vechea carte de bucate
a Marthei Liess. ( găsiți cartea la Anticariat Unu).
„Aluatul": 2 plicuri de drojdie uscată (sau 1 cub de drojdie proaspătă), 700 gr. făină, 100 gr. zahăr, 2 ouă, 1 cană de lapte gras, 50 ml. ulei, un vârf de cuțit de sare, puțină esență sau coaja rasă de lămâie.
„De pus deasupra": 10 gălbenușuri de ouă (cu albușurile puteți face altceva, de exemplu spumă de căpșuni), 500 gr. smântână dulce, grasă, esență de vanilie sau zahăr vanilat, după gust.
Mod de preparare aluat: Se dizolvă drojdia în lapte, se pune sarea și puțin zahăr și se lasă deoparte cam o jumătate de oră. Separat, se amestecă făina, restul de zahăr, se adaugă laptele cu drojdia dizolvată, uleiul, esența sau coaja de lămâie. Se frământă toate, până aluatul este elastic și nu se prinde de mâini.
Se lasă apoi să „hodinească” cam o oră.
Între timp se pregătește compozitia de deasupra: Se bat gălbenușurile spumă, se adaugă zahărul vanilat sau esența și smântâna. Se amestecă până la omogenizare. Se întinde apoi aluatul în foi subțiri, care se împătură și iar se întind, de câteva ori, ca să fie blatul vârtos și pufos. Se pune în tavă, se înțeapă cu furculița din loc în loc, și se întinde compoziția cu ouă. Se dă la cuptor, la foc potrivit, cam 30 de minute la 200 de grade.
Se servește cald, tăiat triunghiuri ca de pizza, cu zahăr pudră din belșug (eventual și stafide). Se poate servi îmbăiat în smăntână dulce, amestecată cu foarte puțină esență de vanilie și un praf de scorțișoară.
Poți să îl faci în cuptorul aragazului, dar nu va fi în veci ca în cuptorul cu lemne.
Spor la treabă și poftă bună!
