PIERSICILE CARE NU AU VĂZUT NICIODATĂ UN PIERSIC. Pesche dolci. Piersicile dulci italiene. Un bluff culinar italienesc de toată frumusețea: două jumătăți de aluat moale, coapte separat, scobite, umplute cu cremă și lipite una de alta ca să pară un fruct. Apoi tăvălite prin Alchermes - lichiorul ăla roșu ca o rochie de duminică - și prin zahăr tos.
Rețeta originală e simplă, de casă, fără fițe. Dar efectul e de cofetărie din centru.
Le-am făcut duminică. Casa a mirosit a vanilie, lămâie și a copilărie furată. Și da, arată exact ca în vitrina aia.
Ingrediente pentru aproximativ 25 de piersici (50 de jumătăți):
Pentru coji:
- 500 gr. făină 00
- 150-200 gr. zahăr tos
- 2 ouă, la temperatura camerei
- 100 gr. unt moale sau 125 g untură/ strutto
- 50 ml. lapte
- 1 pliculeț praf de copt pentru prăjituri (16 gr.)
- coaja de la o lămâie netratată,
- vanilie
- un praf de sare
Pentru cremă (pasticcera clasică):
- 500 ml. lapte integral
- 6 gălbenușuri
- 120 gr. zahăr
- 60 gr. amidon de porumb
- coaja de lămâie bio
Pentru baie și finisaj - aici e magia:
- 100-300 ml. Alchermes
- 80 ml. apă și 50 gr. zahăr pentru siropul de înmuiat
- zahăr tos din belșug, pentru tăvălit
- frunzulițe de mentă sau fistic tocat, pentru codiță
Sfat de Papagheorghiu:
- Dacă le faci pentru copii, faci baie analcoolică: apă, zahăr și puțin colorant roșu + esență de piersici. Dacă le faci pentru adulți nostalgici, nu te zgârci la Alchermes.
CUM LE FACEM, FĂRĂ GRABĂ:
1. Aluatul.
- Freci untul moale cu zahărul până devine cremă. Adaugi ouăle pe rând, coaja de lămâie, vanilia. Torni laptele. La final, făina cernută cu praful de copt. Iese un aluat moale, ca o plastilină blândă, care nu se lipește de mâini. Dacă se lipește, mai pui o lingură de făină, nu intra în panică.
- Faci biluțe de 30 de grame fiecare, cât o nucă mare. Le pui în tavă, pe hârtie de copt, la distanță una de alta. Le coci 15-20 de minute la 180°C. Trebuie să rămână deschise la culoare pe dedesubt, ușor aurii deasupra. Nu le arde, că nu facem pesmeți.
- Le scoți și cât sunt calde, le scobești ușor cu degetul mic pe partea plată. Firimiturile nu le arunci - le pui în cremă mai târziu, că așa făcea nonna.
2. Crema.
- Fierbi laptele cu coaja de lămâie. Separat, freci gălbenușurile cu zahărul și amidonul. Torni laptele fierbinte peste ele, în fir subțire, amesteci repede și pui totul înapoi pe foc mic până se îngroașă. Lași la răcit cu folie lipită deasupra, să nu facă coajă.
3. Asamblarea - partea de teatru.
- Faci un sirop rapid: topești 50 gr. zahăr în apă caldă, lași să se răcească și amesteci cu Alchermes.
- Iei o jumătate de coajă, o înmoi o secundă în baia roșie. O tăvălești prin zahăr tos. Pui o linguriță de cremă (sau Nutella, sau gem de piersici, dacă vrei varianta siciliană) și lipești cu altă jumătate. O mai tăvălești o dată prin zahăr, ca să strălucească.
- Le pui în hârtiuțe roșii, le înfigi o frunzuliță și te dai un pas înapoi.
Arată ca niște piersici. Gustul? Gustul e de duminică, de bucătărie italiană mică, de copil care crede că a păcălit sistemul și mănâncă fructe la desert.
Se țin 2-3 zile la frigider, dar devin mai bune a doua zi, când Alchermes-ul intră bine în coajă și face efectul ăla de "buccia di pesca" - coajă de piersică adevărată.
Poftă bună, cu diacritice și cu toată dragostea.
Al vostru, Papagheorghiu
