Rețeta e din vremea lui Păstorel, când nu existau peste tot scări rulante , automobile și calculatoare, iar oamenii ieșeau la plimbare la aer liber și mâncau mai sănătos.
Ingrediente: 500 de grame de carne de porc grasă, 500 de grame de carne de vită,200
de
grame de slăninuţă afumată (tăiată felii), 2 verze murate, 2 linguri
zdravene de untură de porc, 1 cană de orez ,3 cepe roșii, 2 ardei graşi,
1 ou,1 lingură boia de ardei dulce,1 linguriţă de pudră de chimion, 2
linguri cimbru uscat, 3 roşii mari și cărnoase, 5 linguri pastă de
tomate, sare și piper după gust, 1 pahar vin roșu
Mod de preparare:
Este recomandat să folosiți o oală de lut care înainte de folosire se scufundă pentru o jumătate de oră în apă rece.
Umplutură : Tăiaţi carnea de porc şi cea de vită în bucăți mari şi tocaţi-o (este de
preferat decât să luați carnea gata tocată; puteți dacă vreți însă să
va tocați carnea la măcelărie). Spălaţi orezul în câteva ape reci.
Scurgeţi-l.
Curăţaţi cepele și ardeii, îndepărtaţi cotorul cu seminţe al ardeiilor.
Tocaţi ceapă şi ardeii mărunt. Topiţi untura într-o cratiţă adâncă (să
încapă toată umplutura). Adăugaţi ceapă şi ardeiul tocat şi sotaţi-le
până se înmoaie.
Adăugaţi orezul şi amestecaţi-l bine până devine translucid. Adăugaţi
pudra de chimion, boiaua de ardei şi rumeniţi-le uşor cu ceapa, orezul şi
ardeii. Luaţi craţiţa de pe foc şi adăugaţi carnea tocată. Amestecaţi
bine compoziţia, încorporaţi o lingură de cimbru, asezonaţi cu sare şi
piper. După ce amestecul s-a răcit, încorporaţi oul.
Realizarea sarmalelor: Tocaţi o farfurie de varză din frunzele mai groase. Decojiti
(se opăresc un pic după care se pun în apă cu gheață și se desface
imediat pielița) şi tocaţi roşiile. Aşezaţi un pat de varză fin tocată
pe fundul dovleacului.
Adăugaţi şi câteva feliuţe de slăninuţă. Aşezaţi câte o foaie de varză
în palmă deschisă, puneţi câte o lingură de umplutură şi rulaţi-
răsuciţi pentru a obţine nişte rulouri, pe care le închideţi la capete
ulterior, introducând capetele dinspre exterior spre interior. “Clădiţi”
sarmalele în oală, în straturi succesive, intercalate pe alocuri cu
roşii tocate şi felii de slăninuţă pe margine. După ce aţi terminat,
acoperiţi sarmalele cu restul de varză tocată, roşii tocate, bucăţele de
slănină şi o lingură de cimbru uscat (ideal ar fi o crenguţă). Diluați
pastă de tomate în vin și turnați amestecul pe deasupra sarmalelor.
Fierberea : Porniţi cuptorul și incalziti-l. Introduceţi dovleacul în oală de lut și
pe această la cuptor. Fierbeţi sarmalele timp de vreo 4 ore. Opriţi
focul şi lăsaţi oala să se răcească câteva ore în cuptor. Scoateţi
oala şi lasați-o la rece, într-o cămară sau pivniţă săpată în pământ şi
lăsăţi-o să se odihnească până a două zi. Cele mai bune sarmale sunt
cele de a două zi (consumate la o zi după fierbere), reîncălzite.
Sarmalele se servesc fierbinţi, cu pâine sau mămăligă, smântână grasă şi
ardei iute.
(Păstorel Teodoreanu)
Cum s-ar defini sarmaua?
Vis înaripat al verzei ce-l avu cât a durat
somnul lung metamorfozic în butoiul de murat...
Potpuriu de porc și vacă, simfonia tocaturii,
imn de laudă mâncării, înălțat în cerul gurii.
O cochetă care-și scaldă trupu-n sos și în smântână
și se-nfășoară în varză că în valuri de cadâna.
O abilă diplomată ce-a-ncheiat o strânsă liga
c-o bărdacă de vin roșu și-un ceaun de mămăligă.
Oponenta din principiu și un strașnic adversar
pentru tot ce e dietă sau regim alimentar.
Un buchet de mirodenii, o frivolă parfumată
ce te-mbie cu mirosuri de slănină afumată.
Locatara principala ține-n spațiu tolerate,
perle de piper picante, boabe de orez umflate.
O prozaică'nnascuta, cum s-o prinzi în prozodie
că de când e lumea, porcul n-a citit o poezie.
Un aducător de sete, de bei vinul cu ocaua.
Iată-n câteva cuvinte, cum s-ar defini .. sarmaua !!!
