Feta coaptă cu fructe de toamnă. Dulce-săratul care te face să uiți de pâine.
Există combinații care n-ar trebui să funcționeze. Și apoi le guști și nu mai vrei altceva.
A mea de suflet, în varianta ușoară:
Un bloc de feta (200 gr.), lăsat întreg, în mijlocul tăvii. Ca o insulă albă.
În jurul ei - ce ți-a adus piața: smochine despicate în două, pere parfumate, prune brumării, câteva boabe de strugure, o mână de roșii cherry care vor pocni la cuptor.
Stropesc totul cu foarte puțin ulei de măsline, cimbru proaspăt, piper proaspăt râșnit și 2-3 nuci sfărâmate cu degetele. Atât.
20 de minute la 180 de grade. Atât îi trebuie. Feta se înmoaie și devine cremă, fructele își lasă toată zeama dulce-acrișoară și se caramelizează pe margini.
O scot și abia acum vine mierea. O lingură, lăsată să curgă încet cât tava e fierbinte. Dacă o pui de la început se arde și devine amară. Așa rămâne parfumată.
De ce e magică?
- Pentru că are straturi. Smochinele și prunele se topesc și fac sosul. Para se topește și ea, e mult mai parfumată decât mărul. Mărul rămâne ferm, îți dă textură. Roșiile aduc aciditatea care taie din dulce. Cimbrul le leagă pe toate. Sărat, dulce, acrișor, parfumat.
La final, dacă vrei să o duci mai departe: fulgi de chilli.
Știu, tentația e să rupi o felie mare de pâine de casă și să aduni tot sosul ăla din tavă. Și pe bună dreptate, ar fi păcat de el.
Dar dacă vrei varianta care nu te pune pe canapea după, mănânc-o așa cum e, doar cu furculița sau lingura. Sau doar cu o lipie subțire.
Genul de tavă din care zici că doar guști... și te trezești că ai mâncat-o pe toată.
Voi cu ce fructe ați face acest preparat?
