miercuri, 15 decembrie 2021

Kvæfjordkake-Tort Kvæfjord (prăjitură norvegiană)



Povestea acestei prăjituri începe pe insula Hinn ,sau în  norvegiană Hinnøya , o insulă, situată în Marea Norvegiei. Orașul Harstad de pe coasta de nord-est este principala așezare și în acelați timp și port. În acest oraș
de-a lungul străzii principale, se afla odată Café Alliance, considerată cea mai bună cafenea din oraș. A fost deschisă în anii 1920 de Hulda Ottestad și sora ei, care erau din zona  Kvæfjord. Cunoscută ca unul dintre pionierii cafenelelor din nordul Norvegiei, Hulda și-a extins oferta de prăjituri cumpărând două rețete de la un patiser danez în anii 1930, la prețul ridicat de 200 de coroane. Una dintre aceste rețete a fost kongekake „tort rege”. Conținea o cantitate foarte mare de migdale și  migdalele fiind destul de scumpe la acea vreme, Hulda a modificat rețeta pentru a conține mai puține. De-a lungul timpului, prăjitura a devenit larg răspândită în Harstad și Kvæfjord și, în cele din urmă, a luat numele Kvæfjordkake din cauza asocierii cu locul de  unde era Hulda. Rețeta a fost transmisă doar pe cale orală,  rețeta exactă pe care Hulda a folosit-o în cafeneaua ei rămânând încă un mister. Astăzi, este însă convenit ca straturile de prăjitură și bezea ar trebui să conțină fie cremă de vanilie, fie cremă de rom,  rămânând la alegerea cofetarului dacă să amestece aceste doua creme  cu frișcă sau nu. In decursul timpului a fost cunoscutî și sub alte denumiri:  marengsterte, drømmen, kongekake și pinocchiokake. Dar azi doar kvæfjordkake și verdens beste sunt titlurile cele mai folosite. Numele de "Verdens beste" adică cea mai bună prăjitură din lume și l-a căpătat în 2002, an în care la o emisiune radio NRK numită Nitimen,  prăjitura Kvæfjordkake a fost numită prăjitura națională a Norvegiei, după ce ascultătorii au votat 69% în favoarea acesteia față de celelalte opțiuni.
 

 

Ingrediente: Baza de tort: 1/2 păstaie de vanilie, 100 gr. unt 80 %, 100 gr. zahăr, 4 gălbenușuri, 100 gr. făină, 1 linguriță praf de copt ( se poate înlocui cu albușurile rămase de la crema de vanilie), 4 linguri lapte, un praf de sare/ pentru bezeaua italiană: 5 albușuri,  200 gr. zahăr,  150 gr. fulgi de migdale, eventual migdale tocate/ Pentru crema de vanilie: 4 gălbenușuri, 1/2 păstaie de vanilie, 4 linguri amidon de porumb,    100 gr. zahăr,  500 ml.lapte/ Pentru frișcă: 3 ml. smântână de frișcă,    1 lingură zahar.

 

Mod de preparare: 

A. Aș începe cu crema deoarece este mai migăloasă și îi trebuie și timp de răcire. V-aș sfătui să o faceți cu o zi înainte. Este cam la fel cu crema de patiserie dar cu mai mult amidon ca să fie mai groasă.

Cum faceți deci crema de vanilie? Despicați boabele de vanilie, răzuiți semințele și puneți-le pe amândouă într-o cratiță împreună cu laptele. Încălziți latele în timp ce  amestecați până ce  aproape dă în clocot. Trageți cratița deoparte și împărțiți în două. Amestecați gălbenușurile de ou, amidonul de porumb și zahărul și turnați peste jumătate din laptele încălzit în timp ce amestecați. Se amestecă bine și apoi se toarnă totul înapoi în cratiță și se amestecă cu restul de lapte. Se încălzește apoi amestecând tot timpul până când crema se îngroașă (Nu uitați că se întărește și mai mult când se răcește, deci nu trebuie să fie complet tare). E bine să o gustați din timp în timp când începe să dea în clocot până dispare gustul de amidon.Turnați-o într-un bol adânc sau pe o tavă pe care le acoperiți cu folie de plastic la marginea  cremei, ca să evitați să facă coajă deasupra. Puneți la frigider să se răcească. După răcire se va monta cu frișca bătută.

B. Setați cuptorul la 180 de grade (dacă aveți electric să-i dați și sus și jos la fel). Tapetați o tavă de copt sau o tavă lungă cu hârtie de copt. vă cu tot cu hârtia de copt ca să nu se rupă (hârtia o veți scoate după ce s-a răcit complet.

C. Amestecați untul și zahărul la temperatura camerei, într-un robot de bucătărie, până când sunt spumoase. Adăugați câte un gălbenuș de ou și amestecați bine între fiecare adăugare. Adăugați vanilia. Adaugati apoi făina cernută în prealabil împreună cu praful de copt, praful de sare, praful de copt si laptele și amestecați până obțineți o masă netedă.

D. Întindeți aluatul/aluatul de prăjitură peste hârtia de copt într-un strat uniform.

E. Bateți albușurile spumă cu 1/3 din zahăr (într-un castron complet curat) până devine spumos. Bateți în continuare la viteză mare și adăugați restul de zahăr puțin câte puțin până obțineți o bezea strălucitoare și mare. 

F. Peste baza de tort se întinde bezeaua și se presară cu fulgi de migdale rumeniți un pic, în prealabil într-o tigaie antiaderentă.

G. Coaceți tortul. Urmăriți la final, ca să nu se ardă tortul. Bezeaua trebuie să fie aurită un pic dar nu arsă. Răciți apoi această  baza de tort complet, scoțând-o din tavă îmreună cu hârtia de copt ca să nu se rupă (hârtia se va scoate când s-a răcit complet).

H. După ce prajitura și crema de vanilie s-au racit complet, este timpul să asamblezi prajitura.  Nu uitați să scoateți hârtia de copt. Împărțiți tortul în jumătate pe lungime sau lățime și puneți o parte cu bezeaua în sus pe o farfurie de tort.

I. Bateți frișca. Scoateți de la rece crema de vanilie și mai bateți-o un pic cu mixerul să se înmoaie. Apoi adăugați treptat lingură cu lingură frișca peste cremă amestecând ușurel doar cu o spatulă.

J. Întindeți amestecul de cremă frișcă peste prima jumătate de bază de tort și apoi puneți deasupra cealaltă jumătate de bază de tort tot cu bezeaua deasupra. Dacă v- rămas cremă puteți netezi marginile cu ea.

K. Decorați cu fructe de pădure proaspete dacă vreți. Păstrați tortul la frigider până la servire cel puțin două ore.

Spor la treabă și poftă bună!


Το Άρωμα της Κωνσταντινούπολης:Παστουρμαδόπιτα με Παστουρμά και Ανατολίτικα Μπαχαρικά- Parfumul Constantinopolului: Pastourmadópita cu Pastirma și Mirodenii Orientale



„Drumul Mirodeniilor” – Povestea Pastramei Orientale numite Pastirma

  • Pastirma, cunoscută și sub numele de basturma, pastourma, basdirma sau, la noi, pastramă, este una dintre cele mai vechi și fascinante metode de conservare a cărnii din lumea orientală și balcanică. Aromată, intens condimentată și uscată lent la aer rece, această delicatesă face parte din patrimoniul culinar al unei regiuni uriașe ce se întinde din Anatolia și Caucaz până în Balcani și Orientul Apropiat.
  • Astăzi o regăsim în bucătăriile din Turcia, Armenia, Azerbaidjan, Grecia, Bulgaria, Egipt și România, fiecare țară păstrând propria variantă și propriile secrete de preparare.
  • În mod tradițional, pastirma era făcută din carne de vită sau de bivol tânăr, însă în unele regiuni se prepara și din miel, capră, cămilă sau chiar carne de cal. În Egipt, de exemplu, există variante locale foarte apreciate din carne de miel și capră.
  • Legenda spune că originile preparatului merg până la călăreții huni ai Asiei Centrale, care își păstrau carnea sub șa, în buzunarele laterale ale acesteia. Presiunea exercitată în timpul călătoriei elimina umezeala, iar sarea ajuta la conservare. Din această nevoie practică s-ar fi născut unul dintre cele mai spectaculoase preparate din carne uscată ale Orientului.
  • Procesul tradițional de preparare este lent și migălos. Carnea este mai întâi sărată și lăsată la maturat, apoi uscată și presată pentru eliminarea umidității. După prima uscare, urmează o presare la rece care poate dura până la 16 ore. Carnea se usucă din nou câteva zile, timp în care grăsimea formează la suprafață un strat albicios protector.
  • Urmează apoi o a doua presare, iar la final bucata de carne este acoperită cu celebra pastă aromată de culoare roșu-închis, preparată din schinduf măcinat, chimen, ardei de Alep și usturoi zdrobit. Această crustă parfumată este cea care oferă pastirmei aroma ei inconfundabilă și ușor picantă.
  • Preparatul este lăsat apoi din nou la uscat, de obicei în aer rece și vântos, motiv pentru care tradițional se pregătea iarna. Întregul proces poate dura aproape o lună.


🍖 Cum se servește

  1. Se poate servi sub formă de mezze, în felii subțiri, de obicei crude, dar uneori poate fi prăjită ușor, sau adăugată în diferite feluri de mâncare și preparate tradiționale precum ouă, plăcinte sau tocănițe. Este adesea însoțită de un pahar de tărie.
  2. Astăzi,  zona Kayseri, în antichitate cunoscută ca Cezareea, este cunoscută drept patria producției de pastramă. Aici, spun sursele, se produce din secolul al XVII-lea. Pastrama balcanică pe care o știm noi este pur și simplu sarată.
  3. În Kayseri — vechea Cezaree a Anatoliei — se spune că se produce una dintre cele mai renumite pastirme încă din secolul al XVII-lea, orașul fiind considerat și astăzi capitala acestui preparat.
  4. Pastrama balcanică pe care o cunoaștem în România este o rudă mai simplă a pastirmei orientale: mai puțin condimentată și bazată în principal pe sărare și afumare, fără celebra crustă intens aromată de schinduf și usturoi.


✨ Legendă

  • Puține preparate spun atât de bine povestea drumurilor comerciale, a imperiilor și a popoarelor migratoare precum pastirma. Între mirodenii orientale, vânt rece de Anatolia și tradiții balcanice, fiecare felie păstrează gustul unei istorii vechi de secole.


Ingrediente: 

  1. 8-10 foi de plăcintă, 
  2. 125 gr. unt sărat ( topit în prealabil),
  3. 12 felii Pasturma ( dacă nu găsiț pe la magazinil grecesc luați o pastramă de calitate de oaie sau vită sau pentru un gust deosebit de rață-dar din acestea fiind mai mici puneți mai multe),
  4. 10 – 15 roșii  cherry (tăiate la jumătate), 
  5. 3 ardei grasi mici (feliați), 
  6. 250 gr. brânză kasseri sau kefalograviera ( se poate înlocui cu
  7. gouda, kasseri, gruyere sau mozzarella, dar fără a avea același gust),
  8. piper negru proaspăt măcinat după gust, 
  9. opțional sare marină neiodată, 
  10. 1 linguriță oregano uscat,
  11. câteva frunze de mentă,
  12. o legătură pătrunjel creț 
  13. 1 linguriță de semințe de susan negru sau de mac,
  14.  ceva ulei de măsline,
  15. un ou bătut energic,
  16. ceva pesmet.


Mod de preparare: 

  1. Preâncălziți cuptorul la  200 gr. C. Scoateți coaja de pe marginea bucăților de pasturma și tăiați în bucăți mici feliile după care le puneți într-un castron împreună cu brânza rasă.
  2. Tocați mărunt  pătrunjelul și menta. 
  3. Adaugă-le în castronul cu carnea  și brânza. 
  4. Adăugați uleiul de măsline, oregano, piperul (și opțional) sarea. 
  5. Se amestecă pentru a se combina. 
  6. Ungeți cu untul topit  fundul  și  părțile laterale ale tăvii rotunde/dreptunghiulare (cam cât foile folosite la mărime) pe care o veți folosi și pudrați cu pesmet.
  7. Puneți jumătate din foi la bază, în tava de copt, ungând cu  unt între ele pe fiecare strat. 
  8. O parte din foi ar trebui să iasă în afara tăvii. 
  9. Adăugați compoziția de pasturma, acoperiți cu roșii și felii de ardei gras. 
  10. Puteți acum să mai presărați un pic de brânză rasă. 
  11. Atenție : Nu întindeți umplutura până la margine, astfel încât foile care se vor pune pe deasupra să aibă o suprafață curată de care să se lipească. 
  12. Ungeți marginile foilor de jos cu puțin ou, după care începeți să acoperiți cu restul de foi una câte una ( nu uitați să le ungeți cu unt între ele). 
  13. Apăsați marginile cu o furculiță pentru a sigila și a închide umplutura. 
  14. Dacă cele 2 straturi de  foi, nu se lipesc bine între ele, umplutura se poate vărsa în timpul coacerii. 
  15. Ungeți suprafața cu oul rămas și străpungeți cu grijă formănd cam 8 porții, cu un cuțit, astfel încât aburul creat în plăcintă să poată ieși, în timpul coacerii  ( această operațiune se face deoarece, după coacere foile se sfărâmă ușor, iar această operațiune vă va ajuta să o feliați fără să sfărâmăți crusta de deasupra. 
  16. Sfatul meu este să nu omiteți acest pas). 
  17. Se presară deasupra cu semințe de susan-mac și se coace pe grătarul central timp de 35-40 de minute.  
  18. Placinta este gata cand este pe deasupra  aurie și crocantă. Lăsați să stea la temperatura camerei timp de 10 minute înainte de servire.

Serviți cu o salată și un sos de iaurt făcut cu iaurt grecesc 10% , mentă și ceva ulei de măsline.


 

Spor la treabă și poftă bună!