Pui filipinez Adobo

Una dintre cele mai uimitoare rețete asiatice de pulpe de pui pe care le-am întâlnit vreodată. Aromă intensă, dar atât de rapid și ușor de preparat! Puiul este atât de fraged, parcă ar fi fost gătit încet. Puiul Adobo este un fel autentic de mâncare filipineză  și este unul dintre alimentele cel mai cunoscute filipineze. Pentru a nu fi confundat cu adobo mexican, acest fel de mâncare este preparat în mod unic prin maturarea puiului în oțet și sos de soia. Mai multe surse experți în istoria alimentelor asiatice spun că filipinezii găteau deja adobo chiar înainte de colonizarea spaniolă. Potrivit acestora, gătitul cu oțet păstrează carnea. Această metodă este, de asemenea, considerată una dintre cele mai vechi practici de conservare a alimentelor.

Ce este puiul Adobe poate vă întrebați? Un fel de mâncare și un proces de gătit originar din Filipine, adobo se referă la metoda de marinare a cărnii, fructelor de mare sau legumelor (aproape orice!) într-o combinație de sos de soia și oțet. Această marinadă include și alte ierburi și arome precum usturoiul, foile de dafin și boabele de piper întregi. Gătit cu oțet și sos de soia. Gătitul alimentelor în oțet nu este un concept străin pentru filipinezi. În vremurile pre-coloniale, strămoșii lor obișnuiau să gătească fructele de mare în oțet pentru a-și păstra prospețimea. Mulți consideră adobo ca o întoarcere la kinilaw,  o altă metodă tradițională de gătit. Kinilaw se referă în principal la gătirea fructelor de mare crude în oțet și condimente. Un alt proces similar este paksiw, care utilizează bulion de carne în oțet și condimente. Ceea ce îl deosebește cu adevărat pe adobo este prezența sosului de soia în marinada sa. În timp ce oțetul are o aromă înțepătoare și un gust foarte acru, sosul de soia este atât pe partea mai dulce, cât și pe cea mai sărată. Un element de bază în orice gospodărie asiatică, sosul de soia (sau toyo) ajută cu siguranță la scoaterea în evidență a gustului savuros al puiului adobo. (Iată un fapt amuzant: știai că există diferite tipuri de sos de soia? În Japonia, în special, există cinci tipuri diferite de sos de soia, fiecare având propriile arome și utilizări unice. Cel mai comun pe care îl vei găsi pe piețe. este sos de soia închis sau koikuchi. Cu o culoare mai intensă decât majoritatea celorlalte tipuri, sosul de soia închis este plin de aromă – perfect pentru puiul tău adobo!) Adobo conține și frunze de dafin uscate în rețeta sa. Deși nu trebuie să le mâncați întregi, frunzele de dafin oferă aromele lor subtile și profunde acestui fel de mâncare umami. Poate că nu este vedeta spectacolului, dar puiul tău adobo nu ar fi complet fără el. De unde a provenit? Faimosul Chicken Adobo este originar din Filipine. Mâncarea este pregătită folosind stilul de gătit Inadobo. Înseamnă să gătiți carne sau fructe de mare cu oțet și mai ales cu sos de soia. Este o metodă populară în vremurile vechi, când frigiderele și congelatoarele nu erau încă disponibile, deoarece oțetul ajută la prelungirea duratei de valabilitate a alimentelor. O altă variantă populară este adobo de porc care folosește burtă de porc,

Timp de pregatire 10 minute

Timp de gătire 35 minute

Marinare 20 minute

Timpul total 45 minute

Porții: 4

Ingrediente: Pui în marinată/ 750 gr. pulpe de pui, dezosate și fără piele (5 - 6 bucăți), 3 căței de usturoi tocați, 1/3 cană (85 ml.) sos de soia,  1/3 cană + 2 linguri de oțet alb, 4 foi de dafin,/ Pentru gătit: 2 linguri ulei (vegetal sau arahide), 3 căței de usturoi tocați, 1 ceapă galbenă mică tăiată cubulețe, 1 1/2 cană (375 ml.) apă, 2 linguri de zahăr brun, 1 lingură piper negru întreg (sau 2 lingurițe piper crapat grosier),/ Servire: 2 cepe verzi feliate (garnitură)  

Mod de preparare: Combinați ingredientele de pui pentru marinată într-un castron. Marinați cel puțin 20 de minute sau peste noapte. Încingeți o lingură ulei într-o tigaie la foc mare. Scoateți puiul din marinată (păstrați marinata) și puneți-l în tigaie. Prăjiți ambele părți până se rumenesc - aproximativ 1 minut pe fiecare parte. Nu gătiți puiul până la capăt. Scoateți puiul și lăsați deoparte. Încălziți uleiul rămas. Adăugați usturoiul și ceapa, gătiți 1 1/2 minute. Adăugați marinata păstrată, apa, zahărul și piperul negru. Aduceți la fiert, apoi reduceți căldura la mediu-mare. Se fierbe 5 minute. Adăugați puiul cu partea netedă în jos. Se fierbe neacoperit timp de 20 până la 25 de minute (nu este nevoie să se amestece), întorcând puiul după aproximativ 15 minute, până când sosul se reduce la un sirop gros asemănător gemului. Dacă sosul nu este suficient de gros, scoateți puiul pe o farfurie și lăsați sosul să fiarbă singur - se va îngroșa mult mai repede - apoi puneți puiul înapoi în tigaie pentru a fi acoperit cu glazură. Acoperiți puiul în glazură apoi serviți peste orez, cu conopidă și castraveți zdrobiți și ghimbir.  

 

Note 1. Pulpe de pui – NU înlocuiți cu piept. Aveți nevoie de grăsimea din pulpe pentru ca sosul să se reducă până la o glazură. Se pot folosi și oase, aripioare sau stock. Cel mai bun mod de a obține cel mai apropiat rezultat cu pieptul de pui este să adăugați 2 linguri de orice ulei în sos, să scoateți puiul odată gătit și să reduceți sosul până să devină moale, apoi să ungeți bucățile. 2. Sos de soia - folosiți sos de soia universal sau ușor. Nu utilizați sos de soia închis la culoare - sticla va fi etichetată ca atare dacă este. Soia neagră este prea intensă pentru acest sos. Probabil că nu veți avea nevoie de tot sosul pentru că are un gust foarte puternic. Păstrați resturile și folosiți-l pentru a face orez prăjit! Este perfect pentru că are o aromă atât de puternică.

 

Spor la trabă și poftă bună!

Medovik (tort cu miere)

Medovik (în rusă: медови́к (medovik), de la мёд/мед- „miere”) este un tort cu mai multe straturi, populară în țările din fosta Uniune Sovietică și  care se spune ca a fost inventat acum 200 de ani. Wikipedia ne spune o poveste despre acaestă apariție. Ingredientele identificatoare sunt mierea și smântână sau laptele condensat. Se compune din straturi de pandișpan cu umplutură de cremă și este adesea acoperit cu nuci sau firimituri făcute din blatul rămas. Straturile subțiri de foi se întăresc la scurt timp după ieșirea din cuptor, dar umiditatea umpluturii le va înmuia din nou. Potrivit tradiției ruse, tortul a fost creat în secolul al XIX-lea în Imperiul Rus de către un tânăr bucătar care a căutat să o impresioneze pe împărăteasa Elisabeta Alexeievna, soția lui Alexandru I. Împărăteasa Elisabeta nu suporta mierea și orice fel de mâncare făcută cu ea o înnebunea. Într-o zi, însă, un tânăr cofetar nou din bucătăria imperială necunoscând acest lucru  a conceput o prăjitură nouă cu miere și smântână groasă. În mod surprinzător și neștiind conținutul, împărăteasa  s-a îndrăgostit imediat de această nouă creație. Două secole mai târziu, rețeta nu va mai fi doar pentru patiserii regali, ci pentru toți cofetarii. În ciuda acestei legende, cărțile tradiționale de bucate rusești menționează „puțin sau deloc” despre medovik. Medovik și-a câștigat popularitatea intensă în timpul erei sovietice când acest tortu a devenit un desert la modă.  Trebuie să știți că nu există o rețetă originală de Medovik, deoarece fiecare  o prepară după cum a moștenit în familie sau de la cunoștințe rețeta.

Ingrediente: 3 ouă, 1 linguriță bicarbonat de sodiu,  3 linguri miere , 1 pahar cu zahăr cca. 125 gr., 3 căni făină cca. 450 gr./ Pentru cremă: smântâna 800 gr., zahăr 3/4 cană, un praf de sare, 1 linguriță extract de vanilie.

Mod de preparare: Puneți  ouăle + bicarbonatul de sodiu+ mierea+ 1 pahar de zahăr într-o tigaie antiaderentă la foc mare.Amestecați constant până când amestecul își triplează volumul și seamănă cu o spumă aurie. Luați de pe foc și adăugați imediat făina în porții mici  în timp ce amestecați în continuare. La nevoie puteși adăuga un picuț de lapte. Tăiați aluatul în 8-9 părți. Coaceți fiecare bucată de aluat într-un strat subțire, până se rumenesc la 170 gr. C (aproximativ 5 minute). (Foile pot fi coapte și cu 2-3 săptămâni în avans și păstrate învelite cu hârtie de copt în cămară). În timp ce foaia este încă moale, se scoate din cuptor și se lasă să se răcească. Lăsați-le să stea timp de 12 ore într-un loc cald până se întăresc. Pentru cremă, bateți smântâna cu zahărul. Adăugați esența de vanilie și sarea.  Ungeți pe rând foile cu acaestă cremă, iar la sfârși ungeți și pe deasupra ultima foaie. Pentru decor păstrați o foaie, mărunțiți-o și cu frimiturile rezultate decorați.Dați la rece pentru cel puțin 24 de ore înainte de a fi servit.

 

Spor la treabă și poftă bună!

Melanzane alla pizzaiola in padella-Vinete la tigaie

Termenul pizzaiola are două înțelesuri: echivalentul feminin al celui care face pizza dar și un sos pentru paste făcut cu roșii și oregano. În Italia sunt mai multe mâncăruri, cu sau fără carne, numite „alla pizzaiola. Istoria pizzaiolei este oarecum incertă, chiar dacă originea este aproape sigur napolitană. Rețeta a cunoscut o largă răspândire și a făcut obiectul a numeroase reinterpretări. Succesul acestui preparat special trebuie identificat nu numai în simplitatea executării, ci și în faptul că, odată terminat, poate fi folosit ca sos pentru paste. Melanzane alla pizzaiola- este un fel al doilea foarte apetisant și foarte simplu de preparat.

Compus din felii de vinete prăjite în tigaie și apoi fierte în straturi cu sos de rosii, mozzarella și parmezan ras. Întotdeauna această rețetă se prepară în tigaie, durata fiind de câteva minute. Timp suficient pentru ca brânzeturile să se topească, iar preparatul să devină extrem de delicios.

Pentru acest preparat folosiți o singură tigaie, ceea ce nu este puțin lucru, neavând multe vase de spălat. În plus, cu acest tip de gătit veți economisi și timp prețios, deoarece este mult mai rapid decât varianta gătită la cuptor. O soluție excelentă pentru vară când este foarte cald și nu doriți să porniți cuptorul.

Trebuie neapărat să încercați această rețetă și sunt sigur că nu veți renunța la ea!

Ingrediente: 2 vinete,  ulei de măsline extra virgin, 3 căței de usturoi, 1 cutie de roșii decojite (400 gr.), un ardei kapia copt tăiat fâșii, sare marină neiodată și piper proaspăt măcinat după gust, oregano/busuioc uscat după dorință, 250 gr. mozzarella pentru pizza, 30 gr. parmezan ras, frunze de busuioc verde pentru decor.

Mod de preparare: Pregătiți o tigaie de 28 cm, robustă și potrivită pentru cantitatea de ingrediente. Se spală vinetele, se taie perpendicular cu cuțitul, astfel încât să se obțină felii rotunde, care să nu fie prea subțiri. Se presară cu sare și se lasă la scurs pentru 30 de minute, timp după care se scurg foarte bne apăsându-se în palme energic. Ungeți  tigaia cu foarte puțin ulei de măsline extravirgin și prăjiți feliile de vinete pe ambele părți. Pe măsură ce le faceți, adăugați mai mult ulei (întotdeauna câte puțin). Când sunt gata, scoateți-le și lăsați-le deoparte. Pregătiți sosul de rosii în aceeași tigaie (puteti face cu roșii decojite, sau  cu roșii proaspete). Adăugați în tigaie 2-3 linguri de ulei de măsline extravirgin și  înăbușiți usturoiul ușor zdrobit. Adăugați roșiile decojite și pasate cu o furculiță (fără a adăuga apă decât la nevoie). Condimentați cu sare și piper,  adaugă oregano/busuioc proaspăt sau uscat,  și fierbeți sosul aproximativ zece minute, sau  până s-a redus puțin. Spre sfârșit adăugați și ardeiul copt care va da o aromă deosebită. Scoateți usturoiul când ați terminat de gătit sosul. Acum faceți straturile (întotdeauna în aceeași tigaie): îndepărtați sosul de roșii, lăsând doar o cantitate mică pe fundul tavii, doar pentru a-l murdări. Faceti un rand de vinete, daca doriti puteti adauga un praf de sare (dar foarte puțină), apoi puțin sos de roșii, cam jumatate din mozzarella tăiată felii sau cubulețe și cam jumătate din parmezanul ras. Continuați la fel cu al doilea strat, faceți din nou: vinete, sos de roșii, mozzarella și parmezan ras. Puteți lăsa imediat tigaia la foc foarte lent și apoi când terminați straturile măriți focul și puneți capacul. Adăugați la nevoie apă. Gatiti în tigaie timp de 10-15 minute, verificând gătirea. Practic cand veți vedea că mozzarella s-a topit iar sosul nu este prea lichid, puteți opri. Dacă vedeți că sosul rămâne puțin prea lichid, mai întâi îndepartați puțin capacul și lasați să seîngroașe.Câd este gata decorați cu frunze proaspete de busuioc și aduceți vinetele  la masă în tigaie și serviți. 

 

Spor la treabă și poftă bună!

Κεφτεδάκια γεμιστά με φέτα στο φούρνο Καλή επιτυχία!-Keftedákia gemistá me féta sto foúrno-Chiftele umplute cu feta la cuptor

Chiftelele sunt un preparat tradițional grecesc plin de amintiri și arome. O mâncare pentru care fiecare casă are propria să rețetă existând  cu siguranță astfel multe combinații! Secretul chiftelelor parfumate și delicioase este să condimentezi carnea tocată după care să o lași câteva ore la frigider pentru a se combina aromele! Le puteți prăji, dar le puteți coace și la cuptor! Se combină perfect cu cartofi prăjiți și salată Horiatiki!  Mai jos veți găsi rețeta mea pentru aceste chiftele și sper că această combinație să vă placă!  

Ingrediente: 500 gr. carne de vită/oaie/berbecuț tocată, 1 ceapă albă tocată mărunt ( sau 4-5 fire de ceapă verde mărunt), 3-4 căței de usturoi tocați fin, 1 ou proaspăt nefiert, 150 gr. brânză feta tăiată cubulețe, 100 gr. măsline fără sâmburi tăiate rondele, 1 ardei kapia roșu tăiat mărunt, 3 linguri de pesmet, o legătură pătrunjel și una de  mărar tocate fin, coajă rasă de la o lămâie bio, 1 linguriță oregano uscat,  sare marina neiodată și  piper proaspăt măcinat după gust/ Pentru stropirea chiftelelor dar și pentru amestec ulei de măsline extravirgin  

Mod de preparare:  Punem carnea tocată într-un bol,  adăugăm toate ingredientele menționate și amestecăm cu mâna până se combină foarte bine. Punem la frigider câteva ore pentru a se combină aromele. Apoi formăm bile, apăsandu-le cu mâinile. Facem o gaură în mijloc și punem un cub de brânză feta. Formăm din nou o bilă și închidem brânza înăuntru. Continuăm același proces pentru toată carnea. Se așează într-o tavă cu hârtie de copt, se stropesc cu ulei de măsline, sare, piper. Se vor coace în cuptorul preîncălzit la 200 gr. C. grade pentru aproximativ 40 de minute până prind culoare.  

Opțional pe lângă cartofi prăjiți, salată Horiatiki puteți avea și un sos de iaurt oarecum asemanator cu tzatziki. Se combină iaurt grecesc stors cu coajă de lămâie, suc de lămăie, un pic de ulei de măsline, sare și un pic de mentă verde/uscată și se amestecă.

Καλή επιτυχία! Καλή όρεξη! Spor la treaba și poftă bună!

 

Altă rețetă de Ras al-Asfoor

Vă prezint o rețetă ușoară pentru a pregăti cea mai delicioasă masă din carne Ras al-Asfoor. 

Ingrediente: 300 gr. carne de miel, tăiată în cuburi mici. 50 gr. de unt, 5 căței de usturoi zdrobiți, piper negru și sare marină neiodată după gust, o lingură de suc de lămâie, 2 ardei roșii dulci, tocați mărunt, 1 1/2 lingură coriandru pisat, 2 linguri sos de rodii, 2 linguri de ulei de măsline.

Ingrediente pentru decor: 1 lingură din fiecare: ceapă verde feliată, caju și nuci de pin prăjite+ 2 linguri de susan prăjit.

Mod de preparare: Puneți jumatate din cantitatea de ulei și unt într-o tigaie pe aragaz. Apoi adaugați carnea și  amestecați până pierde puțin din sucul ei. Condimentați cu piper negru și sare și  lăsați două minute la foc iute. Scoateți carnea din tigaie și adăugați uleiul și untul rămas în aceeași tigaie. Apoi înăbușiți usturoiul în el timp de un minut, adăugând ardeiul dulce și coriandrul amestecând timp de cel puțin jumătate de minut. Adaugati: melasa de rodie și zeama de lămâie în amestecul din tigaie și amestecați jumatate de minut. Apoi luați tigaia de pe foc,  adăugați carnea în ea și  decorați cu ingredientele de decor, pentru a  servi. Alături merge o garnitură de cartofi fieți sau orez alb.

Spor la treabă și poftă bună!

Rummaniyya b'ras il-'Asfour-Chifteluțe mici picante și aromate (capete de vrăbii) în sos de rodii-nuci

Ras Asfour (scris și Ras Asfoor/ Ras Al Asfour) înseamnă „capete de pasăre” în arabă.  Dar nu vă faceți griji, acest termen descrie pur și simplu dimensiunea chiftelelor cât un cap de pasăre, nicio pasăre nu a fost rănită la prepararea acestei tocane.

Aceste chifteluțe mici picante și aromate tipice irakiene numite ras il-'asfour (capete de vrăbii),sunt gătite într-un  delicios sos de rodie.

În zilele noastre, în Irak și Iran, mâncăruri similare sunt cunoscute în general sub numele iranian fasanjoun (فسنجون). Foarte probabil, felul de mâncare din Iran a fost inițial numit după Fisinjan, un oraș persan, dar asta nu înseamnă că a fost o invenție exclusiv iraniană. În afară de nume, felul de mâncare în sine -- un fel de carne fiartă în sos de rodie dulce și acru și îngroșat cu nuci zdrobite -- a fost un mod bine cunoscut de  gătit în întreaga lume islamică medievală. Era cunoscut sub numele de rummaniyya, după fructul rumman (rodie) avțnd o varietate de astfel de rețete,  incluse în cărțile de bucate arabe medievale existente atțt la  Baghdad dar și în Egipt.

Iată una dintre rețetele de Rummaniyya, dintr-o carte anonimă de bucate din secolul al XIV-lea Kanz al-Fawa'id (rețeta nr. 10, p. 15), care este, de asemenea, inclusă într-una dintre copiile Kitab al al lui al-Baghdadi din secolul al XIII-lea. -Tabeekh care se găsește înntr-o bibliotecă britanică :

Bucăți de carne tăiate se adaugă în oala cu apă, iar când  ajunge la fierbere, se îndepărtează, după care se adaugă chiftele făcute cât alunele din carne mărunțită ( denumite în arabă bunduqiyyat). Folosiți o cantitate mică de lichid în oală, astfel încât când totul este gata să nu rămână decât puțin sos frumos și gros. Apoi, sucul acrișor de rodie este echilibrat cu dulceață de petale de trandafiri făcută cu zahăr și se adaugă în oală împreună cu câteva frunze de mentă. Fisticul se pune pentru a îngroșa tocănița. Se adaugă puțin șofran pentru culoare și un amestec de condimente medievale. Apoi se ia de pe foc.

Aceste bunduqiyyat și-au găsit drumul spre vest, spre Spania și mai târziu către Mexic și America de Sud și și-au păstrat numele original -- albondiga spaniolă, în timp ce în Orientul Mijlociu astăzi, sunt cunoscute în general ca kufta/kefta/ kafta etc., iar în Irak, capete de vrăbii (ras il-'asfour).

Rummaniyya,  a supraviețuit în bucătăria levantină, mai ales în Palestina, dar gătită cu vinete, iar în loc de fistic, se îngroașă cu puțin tahini.

Ingrediente pentru rețeta mea (4 porții): A. Pentru chiftelute: 250 gr. de carne macră tocată de berbecuț,1 ceapă albă mică-dată pe răzătoare, 3 linguri de făină, 2 linguri pătrunjel proaspăt tocat mărunt, o jumătate  lingurita sare marină neiodată, piper negru proaspăt măcinat după gust, o jumătate  lingurita de semințe de coriandru zdrobite, un sfert de linguriță din fiecare din următoarele :ienibahar, pudră de ghimbir, pudră de curry, pudră de chili. B. Pentru sos: 2 linguri ulei de măsline, 1 ceapă albă medie, tocată grosier, o jumătate linguriță de turmeric dat pe răzătoare, o cana fistic prăjit și măcinat bine  până devine o pastă uleioasă, 3 căni de apă, un sfert cană melasă de rodie, o jumătate linguriță sare marină neiodată, o jumătate linguriță cardamom zdrobit, piper negru proaspăt macinat după gust, o jumătate linguriță de pudră de chili, opțional 300 gr.  cartofi tăiați cubulețe, rumeniți ușor în puțin ulei (sau periați cu ulei și copți sau prăjiți la grătar), pătrunjel creț tocat și optional semințe de rodie sau/și ardei rosu tocat pentru decor.

Mod de preparare:

1. Pentru a face chifteluțele: Combinați toate ingredientele  și frământați ușor. Cu degetele umede, formați bile mici (la fel de mici ca și capetele de vrăbii). Prăjiți-le puțin sau aranjați-le într-un strat pe o foaie de copt unsă și  coaceți-le într-un cuptor preîncălzit la 150 gr. C. aproximativ 10 minute. Întoarceți-le din când în când ca să se rumenească pe toate părțile. Când sunt gata le dați deoparte.

2.Pentru a face sosul: Cartofi tăiați cubulețe, îi rumeniți ușor în puțin ulei (sau periați cu ulei și copți sau prăjiți la grătar). Într-o cratiță medie, înăbușiți ceapa în ulei până devine transparentă. Adăugați turmeric și fisticul făcut pastă,  amestecând aproximativ un minut. Adăugați chiftelele, precum și restul ingredientelor pentru sos. Amestecați ușor,  aduceți la fierbere rapid, adăugați cartofii pregătiți, apoi reduceți focul și lăsați să fiarbă ușor timp de aproximativ 30 de minute, sau până când sosul se îngroașă frumos.

3. Pentru servire: Puneți într-o farfurie adâncă preparatul și  ornați cu pătrunjel tocat și opțional cu semințe de rodie sau/și ardei rosu tocat. În cazul în care nu folosiți cartofi acest preparat poate fi însoțit  cu o garnitură de orez alb.

 

Spor latreabă și poftă bună!

Vinete coapte, servite cu un sos răcoritor de zară dulce, iaurt, zatar -inspirată după Yotam Assaf Ottolenghi

Yotam Assaf Ottolenghi (născut în Israel la 14 decembrie 1968) este un bucătar britanic, proprietar de restaurante și scriitor pe teme gastronomice. Este coproprietar a șapte  restaurante din Londra și autorul mai multor cărți de gătit.

Această rețetă simplă de junătăți de vinete coapte, servite cu un sos racoritor de zară dulce, iaurt, zatar (za'atar este numele arab pentru cimbru sălbatic. Dar se face cu el un mix  de codimente, rețeta de bază având drept componente za'atar, sumac, semințe de susan prăjite și sare. Dar în unele regiuni cum ar  Siria sau Liban, pot fi adăugate și alte ingrediente, precum coriandru, anason și fenicul, semințe de floarea soarelui și nuci.), usturoi, frunze de cimbrişor cu aromă de lămâie și semințe dulci-acrișoare de rodie este un deliciu.

Ingrediente: 2 vinete mari și lunguiețe,  ulei de măsline extravirgin cât este necesar, 1 lingură frunze de cimbrişor cu aromă de lămâie, plus câteva crenguțe întregi pentru  ornat, semințele de la o  rodie, 1 linguriță Zatar (za'atar), sare marină neiodată și piper negru. Pentru sos:  150 ml. zară dulce -găsiți la acest link (sau ăn lipsă lapte acrit), un borcan mic de  iaurt grecesc stragghisto ( scurs), un cățel  de usturoi zdrobit cu latul cuțitului, 2 linguri ulei de măsline extravirgin sau cât este necesar, un praf de de sare marină neiodată.

Mod de preparare: Preîncălziți cuptorul la 200 gr. C. Tăiați vinetele în jumătate pe lungime (tăind drept prin tulpina verde, care va rămâne doar pentru aspect). Cu ajutorul unui cuțit cu lamă scurtă, crestați adânc pulpa în romburi fără să treceți de coajă. Puneți jumătățile de vinete, cu coaja în jos, într-o tavă de copt tapetată cu hârtie de copt, ungeți-le cu ulei de măsline – periând cu o pensulă până când tot uleiul a fost absorbit de pulpă. Vinetele absorb uleiul ca un burete deci trebuie insistat inclusiv în tăieturi. Presărați cu frunze de cimbrişor cu aromă de lămâie, puțină sare și piper. Coaceși-le timp de 35-40 de minute în cuptorul preâncălzit. Vor fi gata în momentul în care pulpa o să fie moale și frumos rumenită. Când sunt gata scoateți-le din cuptor și lăsați-le să se răcească complet. Între timp, pregătiți rodia și sosul. Sosul se face, amestecând împreună toate ingredientele, după care-l dați  la rece pana este nevoie. Pentru servire, puneți cu lingură din belșug sos de zară peste jumătățile de vinete fără a acoperi tulpinile, presărați za’atar și multe semințe de rodie deasupra, ornați cu cimbrişor cu aromă de lămâie și stropiți cu un pic de ulei de măsline.

Spor la treabă și poftă bună!