MAMA LUI GAZPACHO ESTE ALBĂ 🤍 Mazamorra - supa rece mai veche decât roșia

E mama lui gazpacho, bunica lui salmorejo și cea mai veche supă rece din Spania. Înainte să existe roșii în Europa.

Mazamorra Cordobesa

Pe vremea romanilor, în Andaluzia, țăranii și soldații mâncau ceva simplu: pâine veche, usturoi, ulei, oțet și apă, bătute laolaltă ca să țină de foame. Mii de ani mai târziu, în Cordoba, au adăugat migdalele din livezile lor și a ieșit mazamorra.

E albă, cremoasă, mătăsoasă. Nu are roșii - roșiile au venit din America abia în secolul XVI. De-aia se spune că e madre de gazpacho. Gazpacho e fiul ei rebel, care a descoperit roșia. Mazamorra a rămas pură, aristocrată și rece ca marmura din curțile cordobese. Se mănâncă vara, la 40 de grade, din boluri de lut.

Pentru 4 persoane tot ce-ți trebuie ai mai jos:

1. 150 gr. migdale crude, fără coajă
2. 150 gr. pâine veche, albă, de o zi (miezul)
3. Un cățel mic de usturoi (mic, ca să nu amărască)
4. 100 ml. ulei de măsline extravirgin bun
5. 20 ml. oțet de Jerez (sau oțet de vin bun)
6. 400 ml. apă foarte rece
7. sare după gust

• Pentru servit (tradițional):

1. struguri albi proaspeți sau stafide
2. ou fiert tocat
3. măsline negre
4. un fir de ulei de măsline deasupra

Cum se face:

1. Înmoaie pâinea în puțină apă, cât să se înmoaie.

2. Pune în blender migdalele cu usturoiul și puțină apă rece. Mixează până devine o pastă fină, ca laptele.

3. Adaugă pâinea stoarsă, uleiul de măsline, oțetul și sarea. Mixează bine până obții o cremă fină și omogenă. Trebuie să fie ca o mătase, fără cocoloașe.

4. Toarnă restul de apă rece, puțin câte puțin, până ajungi la consistența dorită. Mazamorra trebuie să fie cremoasă, nu lichidă ca gazpacho. Ca un iaurt gros.

5. Pune-o la frigider minim 2 ore. Trebuie să fie înghețată.

6. Servește-o în boluri mici, cu struguri albi tăiați pe jumătate, ou fiert tocat și un firicel de ulei deasupra.

Secretul: nu pune mult usturoi și folosește ulei bun. Atât. E o rețetă săracă care devine nobilă doar dacă ingredientele sunt perfecte.

Se mănâncă cu lingura, în liniște, la umbră.

Poftă bună!