Ψαρόσουπα-Psarosoúpa-Supă grecească de pește

Ψαρόσουπα-Psarosoúpa-
Supă grecească de pește

Vorbă de pescar grec: „Θάλασσα, ψάρι, λεμόνι. Τί άλλο θέλεις;”- „Mare, pește, lămâie. Ce-ți mai trebuie?”

Iată rețeta clasică de ψαρόσουπα (psarosoúpa) – supă grecească de pește, limpede, aromată, foarte elegantă.

 Ingrediente (4–6 porții): 1–1,2 kg. pește alb (doradă, biban de mare, cod, chefal), 2 cartofi mari, o ceapă mare, 2 morcovi, o țelină mică (sau 1 tijă apio), o roșie ( tradițional uneori), 80–100 ml. ulei de măsline extravirgin, suc de la 1–2 lămâi (după gust), sare marină neiodată, piper, pătrunjel proaspăt.

Mod de preparare:  

1. Baza (zeama):  Curăță peștele. Capul și oasele se folosesc pentru supă. Fierbe-le în 2–2,5 l apă rece. Spumează. Adaugă ceapa întreagă, morcovii feliați, țelina. Fierbe la foc mic 30–40 minute. Strecoară zeama. Supă limpede, peștele se poate servi separat.

2. Legumele:  Pune în zeama strecurată: cartofii cuburi+ morcovii (și mai mult dacă vrei).  Fierbe 15–20 minute, până sunt moi.

3. Peștele:  Adaugă bucățile de pește. Fierbe 5–7 minute, fără amestecare.

4. Final (esența grecească):  Oprește focul. Adaugă uleiul de măsline. Acrește cu suc de lămâie, treptat. Potrivește sarea și piperul. Presară pătrunjel tocat.

Trucuri grecești autentice: 

1. Nu se acrește cu oțet — doar lămâie.
2. Uleiul de măsline se pune la final, nu la fiert.
3. Supa trebuie să fie limpede, nu încărcată.

 Servire:  

1. Peștele poate fi servit separat, cu lămâie și ulei de măsline.
2. Supa, în bol, fierbinte.
3. Pâine albă sau prăjită.

 

Variante cunoscute: 

1. Psarosoupa avgolemono – cu ou + lămâie
2. Psarosoupa cu orez – mai consistentă
3. Psarosoupa de insulă – foarte simplă, doar pește + cartofi

Iată cele mai cunoscute variante de ψαρόσουπα (psarosoupa), explicate clar – de la taverna simplă până la stil restaurant.

 

A. Psarosoupa clasică (de tavernă):  Cea mai răspândită în Grecia/Pește: doradă, biban de mare, chefal/Legume: cartofi, morcov, ceapă/Acrire: lămâie/ Grăsime: ulei de măsline= Supă limpede= Gust curat, ușor= Se servește cu peștele separat

B. Psarosoupa Avgolemono: tradițională, foarte apreciată/ Varianta „cremoasă”, dar fără smântână/ În plus: 1–2 ouă, mai mult suc de lămâie/ Zeama se leagă cu ou + lămâie/ Textură catifelată/ Gust fin, elegant/ Atenție: oul se temperează, nu se fierbe direct! Nu mai fierbe după ce pui oul!

C. Psarosoupa cu orez: Populară pe insule/ În plus: 2–3 linguri orez/ Mai sățioasă/ Ideală ca fel principal/ Orezul se fierbe în zeamă

D. Psarosoupa de post / minimalistă: Foarte veche, pescărească/Ingrediente: pește+ ceapă+ cartof+ lămâie+ ulei de măsline/ Fără morcov- Fără roșii- Extrem de curată la gust

E. Psarosoupa de restaurant: Stil modern, rafinat/Tehnică: fond clar din capete/ zeamă strecurată foarte bine/ ulei de măsline adăugat la servire/ plating separat/ Gust intens- Aspect elegant- Porții precise./Diferențe-cheie: Zeamă dublu strecurată/ Fără morcov (doar ceapă + țelină)/ Peștele gătit separat/ Uleiul de măsline doar la servire.Tehnică:1. Fond clar din capete + legume – 45 minute. 2. Strecoară fin. 3. Fierbe cartofii separat în fond. 4. Peștele se poșează 3–4 min. 5. În farfurie: zeamă+ cartofi+ pește+ ulei + lămâie= Gust extrem de curat, elegant.

 

 Cum alegi varianta potrivită:?

1. Ușoară, zilnică → clasică
2. Rafinată → avgolemono
3. Consistentă → cu orez
4. Tradițional pur → minimalistă
5. Ocazie specială → restaurant

 

 REGULI DE AUR (valabile la toate): 

1. Lămâia la final
2. Uleiul nu se fierbe
3. Peștele nu se amestecă
4. Supa trebuie să fie limpede

Ce pești  sunt ideali:?

1. Doradă
2. Biban de mare
3. Cod (cap + file)
4. Chefal

Iată și ψαρόσουπα – varianta de INSULĂ, cea mai veche și mai simplă formă, exact cum o fac pescarii greci pe coastă.

1. Foarte puține ingrediente
2. Gust pur de pește și mare
3. Fără „încărcături”

Ingrediente (4 porții): 1–1,2 kg pește alb proaspăt  (doradă, biban de mare, chefal sau cod), 2 cartofi (opțional, dar tradițional pe multe insule), o ceapă mică, 60–80 ml ulei de măsline extravirgin, suc de la o lămâie, sare marină neiodată, apă/ Fără morcov- Fără roșii- Fără verdețuri.

Preparare pas cu pas:

1. Zeama: Fierbe capul și oasele de pește cu ceapa întreagă în 2–2,5 l. apă. Spumează. Fierbe 30–40 minute la foc mic. Strecoară.

2. Cartofii: Adaugă cartofii tăiați bucăți mari. Fierbe 15 minute.

3.  Peștele: Adaugă bucățile de pește. Fierbe 5–6 minute**, fără amestecare.

4. Final (esența insulelor): Oprește focul. Adaugă: uleiul de măsline+ sucul de lămâie+ Potrivește sarea. Atât. Nu mai adaugi nimic.

5. Servire tradițională: Supa într-un bol simplu. Peștele separat, cu: ulei de măsline+ lămâie+ sare grunjoasă+ Pâine albă

6. Secret de pescar grec: „Dacă ai nevoie de condimente, peștele n-a fost bun.”

7.  Caracter: Foarte limpede- Foarte ușoară- Extrem de elegantă prin simplitate/ Super alegere.

Acum hai să   facem Ψαρόσουπα exact cum se face pe barcă, în Grecia. Fără teorie, fără fițe. Doar ce au pescarii la îndemână.

1. Rețeta „zero lux”
2. Gătită imediat după pescuit
3. Gust pur de mare

Ce ai pe barcă: 

Peștele prins chiar atunci (doradă mică, chefal, biban de mare, scorfan)

1. Apă de mare + puțină apă dulce (dacă există)
2. O ceapă (dacă e )
3. 1–2 cartofi (opțional)
4. Sare grunjoasă
5. O lămâie
6. Ulei de măsline (un strop, dacă există)

Cum se face – pas cu pas:

 1. Focul: Un primus mic sau foc improvizat pe barcă / pe plajă. O oală simplă, fără capac sofisticat.---

2. Zeama: Capetele și peștii mici se pun primii. Apă mai mult dulce decât sărată/  (prea multă apă de mare → prea sărat). Ceapa  întreagă, dacă există. Fierbe 20–30 minute. Spumează cu ce ai (lingură, capac). 

3. Cartofii (dacă sunt): Se pun bucăți mari. Fierb 10–15 minute.

4. Peștele bun: Bucățile mari intră ultimele. Fierb 5 minute**, nu mai mult. Nu se amestecă — doar scuturi oala.

5. Finalul: Oprești focul. Stai 1 minut. Adaugi: suc de lămâie+ puțin ulei de măsline (dacă există)+ Potrivești sarea. Gata. Se mănâncă imediat.

6. Cum se mănâncă pe barcă?: Din același vas/ Cu pâine ruptă cu mâna/ Peștele separat sau direct în supă/ Nimeni nu se grăbește

7.  Reguli nescrise:️ Nu se aruncă nimic/️ Nu se complică nimic/Dacă supa e bună → taci și mănânci.

Acum dacă vrei mai rafinat, mai urban, mai „mediteranean cultivat”, nu ton de caiet de rețete din gospodărie. Iată rescrierea, cu eleganță și subtext gastronomic: Psarosoupá – supa grecească de pește, în registru clasic. 

1. Psarosoupá nu este o „ciorbă”, ci o supă limpede de concentrare, construită pe ideea grecească de esență: puține ingrediente, tratate cu respect, fără artificii. 
2. Baza este peștele foarte proaspăt, de preferat de mare, ale cărui capete și oase sunt folosite pentru a obține o zeamă clară, discret dulceagă. Fierberea este lentă, aproape contemplativă; orice clocot agresiv ar tulbura atât lichidul, cât și ideea preparatului.
3. Legumele — ceapă, morcov, cartof — nu au rol principal, ci funcție de fundal: rotunjesc gustul, adaugă structură, dar nu se impun. Supa nu trebuie să „spună o poveste”, ci să lase marea să vorbească.
4. Uleiul de măsline se adaugă la final, crud, nu ca grăsime de gătit, ci ca accent aromatic. Lămâia nu se fierbe niciodată: apare abia în farfurie, unde fiecare își reglează aciditatea după propriul palat. Astfel, supa rămâne deschisă, nu definitiv închisă de bucătar.
5. Varianta cu avgolemono:

• În varianta cu avgolemono, psarosoupá capătă o dimensiune aproape clasicistă: oul și lămâia emulsionează zeama, transformând limpezimea într-o textură catifelată, fără a-i lua transparența gustului. 
• Este o tehnică de rafinament, nu de abundență. Supa nu se îngroașă, nu se încarcă — doar se îmblânzește, devenind mai introspectivă, mai potrivită pentru anotimp rece sau masă de seară.

Diferența față de kakavia:

1. Dacă kakavia este supa pescarului, directă, sărată de mare și foc, psarosoupá este supa casei grecești: echilibrată, domesticită, dar nu banală.
2. Kakavia caută intensitatea; psarosoupá caută armonia.

Adaptare pentru pește de Dunăre:

• Cu pește de apă dulce, psarosoupá cere și mai multă disciplină: fierbere scurtă, lămâie discretă, fără emulsii. Scopul nu este mascarea gustului, ci curățarea lui.

Concluzie:

1. Psarosoupá nu e despre „gust puternic”, ci despre gust corect.
2. Nu impresionează prin volum, ci prin claritate.
3. Nu e rustică, ci sobră.
4. Nu e săracă — e esențializată.

 Spor la treabă și poftă bună!

Diverse ciorbe pescărești

Borș de pește

Borș de pește „în 3 ape” (ritual lipovenesc). Asta e considerată cea mai curată și fină variantă.

Ingrediente: 2 kg. pește proaspăt (crap + somn + știucă), 2 cepe, un morcov, un ardei, 3 roșii, un ardei iute, o legătură mare leuștean, sare grunjoasă, apă, zeamă de varză sau borș acru (opțional, după zonă).

Cele 3 ape: 

    Apa 1 – capete + oase (30 min) → se aruncă (scoate mirosul de baltă) 

    Apa 2 – capete + legume (20 min) → se aruncă sau se dă la animale 

    Apa 3 – zeama bună+ capete + legume + roșii/  după 15 min se adaugă peștele bun . Preparare (apa 3): Fierbe capetele 15 minute. Adaugă ceapa, morcovul, ardeiul.  Pune roșiile și ardeiul iute. Adaugă bucățile de pește → 5–6 min max. Acrește: lipovenește= zeamă de varză fiartă separat/ românește: borș acru fiert separat.Stinge focul, pune leuștean din belșug.

Ritualul de servire lipovenesc (obligatoriu ): 

1. Întâi zeama-    cu mămăligă-    ardei iute
2. Apoi peștele-  pe platou-  sare grunjoasă + mujdei
3. Se mănâncă în liniște – „ca să nu se supere peștele” (superstiție veche)
4. Mujdei lipovenesc (fără apă):   usturoi pisat+  sare+  puțin ulei+    zeamă de lămâie sau oțet (foarte puțin).

Greșeli capitale:

•  fierbere prea lungă a peștelui
•  amestecat cu lingura
•  leuștean fiert (se pune doar la final)
•  prea multe legume (nu e ciorbă de zarzavat)

 Hai să luăm acum la rând niște rețete ca în Deltă deoarece mulți se pricem dar nu știu nimic.

• Ce pește NU se amestecă (regulă veche): Lipovenii sunt foarte stricți aici: Nu se pun împreună:  Pește gras + pește slab (  gras: crap, somn/    slab: știucă, șalău/ Dacă vrei amestec, faci două oale sau alegi un singur tip dominant.
•  Nu se pun:  pești cu miros puternic (lin, mreană) cu pești fini   pești mici mult (oblete, babușcă) cu pește mare de ciorbă.
• Combinații acceptate:   crap + caras/    somn singur/  știucă singură (foarte fin).
•  Diferențe Tulcea vs. Sfântu Gheorghe:
• Tulcea (mai „românească”)=  se acrește cu borș acru/  roșii prezente/  mai multe legume/ uneori puțin pătrunjel pe lângă leuștean= gust mai rotund, mai „de oraș”
• Sfântu Gheorghe (lipovenesc pur)=  zeamă de varză/nu borș,   fără pătrunjel, legume minime, leuștean mult, foc tare, ceaun= gust clar, sărat-acrișor, de pește curat

Varianta veche (fără roșii, pre-1900):Asta e probabil cea mai arhaică.

Ingrediente:  pește (de regulă crap sau somn),  ceapă, sare, ardei iute, leuștean, zeamă de varză sau oțet slab.

Mod de preparare:  Fierbi capetele. Strecoară. Ceapă + pește. Fierbere foarte scurtă. Acrești ușor. Leuștean la final. Fără morcov, fără ardei gras, fără roșii. Gustul vine din pește + foc + sare.

Mic detaliu cultural:Lipovenii spuneau:  „Dacă vezi legumele, n-ai făcut borș de pește.”

Borș de pește lipovenesc (cu zeamă de varză).

Ingrediente: 1,5–2 kg. pește (crap + somn/știucă; capete + felii), o ceapă mare, 1 morcov, 1 ardei, 2–3 roșii coapte sau 250 ml suc de roșii,  1–1,5 l zeamă de varză (moare), un ardei iute, o legătură mare leuștean, sare grunjoasă, apă.

Mod de preparare: Fierbe capetele și oasele 30 min, spumând bine. Strecoară zeama.  Adaugă ceapa, morcovul, ardeiul; fierbe 10–15 minute.  Pune roșiile.  Adaugă zeama de varză fiartă separat (important). Pune bucățile de pește; fierbe 5–6 min, nu mai mult. Stinge focul, adaugă leușteanul tocat. 

Servire tradițională: Zeama în castroane. Peștele scos pe platou, cu mămăligă și ardei iute. La lipoveni nu se drege cu ou și nu se pune borș acru.

Borș de pește la ceaun (autentic din Deltă)

Ingrediente: 2 kg. pește amestecat (crap, caras, somn, știucă), 2 cepe mari, un morcov, un ardei, 3 roșii coapte, un ardei iute, o legătură mare leuștean, sare grunjoasă, apă.

Preparare la foc de lemne:  Apa rece + capete + oase → ceaun. Fierbe 30 min, spumează. Strecoară zeama înapoi în ceaun. Adaugă legumele tocate mare. După 10–15 min, pune roșiile. Adaugă bucățile de pește în ordinea durității:  crap-  somn-  știucă (la interval de 1–2 min). Fierbere totală pește: 6–7 min. Oprește focul, presară leuștean.

Reguli de aur la ceaun: 

1. Nu amesteci cu lingura – doar scuturi ceaunul.
2. Foc vioi, dar nu clocot violent.
3. Peștele trebuie să rămână întreg.
4.  Mic secret din Deltă: Unii pescari pun o bucățică de mămăligă în zeamă la final – „leagă” gustul.

 Borș de pește de sturion (varianta „boierească”). Rețeta e istorică.

Pești folosiți: nisetru / păstrugă / morun/ doar cap + burtă + cartilaj.

Mod de preparare: Capetele se fierb 40 min. Zeama se strecoară. Se adaugă ceapă simplă. Bucățile de burtă → 6 min.  Acreală foarte discretă (zeamă de varză slabă). Leuștean mult. Fără roșii, fără morcov. Gust regal, clar.

 „Urechi de pește” (zeamă limpede din capete).

Asta se mânca înainte de borșul mare.

Ingrediente:  capete + oase+  ceapă+ sare+ leuștean

Mod de preparare: fierbere lungă+ strecurare= zeamă limpede, concentrată. Se bea fierbinte, cu pâine și ceapă.

Borș de pește pe barcă (fără strecurare).Cea mai primitivă variantă.

Cum se face:?  apă+ pește întreg, necurățat complet+  ceapă spartă+ sare=Totul fierbe la un loc. Se mănâncă direct din oală. Gust brutal, autentic.

 Ordinea sacră a mesei lipovenești

1. Zeama
2. Peștele
3. Mămăliga
4. Mujdeiul
5. Un păhărel mic de tărie (nu obligatoriu)

Superstiții & reguli vechi

1. Nu fluieri lângă ceaun
2. Nu întorci peștele
3. Nu spui că „a ieșit prost”
4. Focul nu se stinge cu apă

Sarea:  doar grunjoasă/  niciodată la început pe peștele bun.

Vorbă lipovenească:  „Borșul nu se învață, se fură.”

Borșul de pește la pomeni (ritual vechi). La lipoveni și la pescarii vechi, borșul de pește era mâncare de suflet, nu doar de burtă.

Cum se făcea:?  un singur pește (de obicei crap)+ fără amestec+ puține legume=  gust curat, nu „încărcat”.

Reguli:

1. nu foarte acru
2. nu iute
3. se mânca în liniște
4. se împărțea din aceeași oală
5. Ideea era simplitatea – să nu „umbri” pomenirea cu gusturi stridente.

Lipoveni vs. haholi (ucraineni de baltă)

1. Lipoveni:   acreală: zeamă de varză+   verdeață: doar leuștean= ordine strictă=  gust sobru, clar
2.  Haholi:  acreală: borș sau oțet+ mai multe legume+  uneori cartof= gust mai „dulceag”/ 

• Haholii fac ciorbă de pește
• Lipovenii fac borș de pește
•  Ei țin mult la diferența asta.
• Ce se bea cu borșul de pește:? Tradițional: 

• Țuică albă sau rachiu de fructe= un păhărel mic, înainte sau după zeamă
• Vin,  alb sec, foarte rece/   Fetească albă/  Riesling/ Aligoté
• Niciodată vin roșu (taie gustul peștelui)
•  Ce NU se bea:? 
• bere (umflă și omoară gustul)
• vin dulce

Mujdei & garnituri autentice

1. mujdei simplu (usturoi + sare + ulei)
2. ceapă roșie crudă
3. ardei iute
4. mămăligă tare, tăiată cu ața

Când se mănâncă borșul de pește:? 

1. la prânz, niciodată seara
2. după muncă grea
3. niciodată pe grabă

• Lipovenii spun că „borșul grăbit supără apa”.
• Ultima vorbă de Deltă:  „Borșul bun nu cere laude. Dacă e liniște la masă, e reușit.”

Iată acum rețeta tradițională de borș pescăresc cu pește și cartofi, așa cum se face în Delta Dunării — clar, gustos și autentic.

Ingrediente: 1 kg. pește proaspăt (crap, caras, somn, știucă – sau mix), 2–3 cartofi mari, o ceapă mare, un morcov, un ardei gras, o roșie mare sau 200 ml. roșii tocate, 2 l. apă, 300 ml. borș acru- (după gust), sare, o frunză de dafin, o legătură leuștean (foarte important), ardei iute.

 Mod de preparare: 

1. Baza: Fierbe apa cu ceapa întreagă (sau tocată mare), morcovul felii, ardeiul și cartofii tăiați cuburi. Adaugă foaia de dafin și sare. Fierbe 15–20 minute, până cartofii sunt aproape gata. 

2. Peștele: Taie peștele bucăți potrivite. Adaugă-l în oală. Fierbe 5–7 minute (nu mai mult). 

3. Borșul: Fierbe borșul separat. Toarnă-l în oală, potrivește gustul. Mai fierbe 2–3 minute.

4. Final: Oprește focul. Adaugă leușteanul tocat și ardeiul iute. Acoperă și lasă la odihnit 10 minute.

5. Servire tradițională: Cu mămăligă/ Cu ardei iute/ Eventual mujdei

6. Sfaturi din Deltă: Peștele se pune ultimul, ca să rămână fraged. Borșul se fierbe separat, altfel amărește. Leușteanul se pune doar la final.

 

Borș pescăresc cu pește afumat: Gust intens, ușor afumat, foarte apreciat.

Ingrediente: 700 gr. pește proaspăt (crap, caras, somn), 300 gr. pește afumat (crap, somn sau macrou afumat), 2–3 cartofi, o ceapă mare, un morcov, un ardei, 2 l. apă, 300 ml. borș acru, sare, o frunză de dafin, leuștean mult, ardei iute

Mod de preparare: 

1. Fierbe apa cu ceapa, morcovul și ardeiul 20 minute.

2. Adaugă cartofii și sarea.

3. Pune peștele proaspăt → fierbe 5 minute.

4. Adaugă peștele afumat tăiat bucăți.

5. Toarnă borșul fiert separat.

6. Mai fierbe 2 minute.

7. Oprește focul, adaugă leușteanul.

Borș pescăresc cu tăiței:

Ingrediente: 1 kg. pește proaspăt (2–3 feluri), 2 cartofi, o ceapă, un morcov, un ardei, 2 l. apă, 250–300 ml. borș acru, sare, leuștean, 50 gr. tăiței subțiri.

Mod de preparare:

1. Fierbe legumele 20 minute.

2. Adaugă cartofii.

3. Pune peștele → fierbe e5 minute.

4. Adaugă tăițeii → 2–3 minute*.

5. Toarnă borșul clocotit.

6. Oprește focul, adaugă leușteanul.

7. Tăițeii se pun după pește, să nu se sfărâme.

8. Sfaturi de aur din Deltă: Borșul se fierbe întotdeauna separat. Leușteanul doar la final. Peștele nu se amestecă.

 

Cele mai bune combinații de pește pentru borș pescăresc:

 

Combinația „de aur” (Delta clasică):Crap – gust, grăsime, consistență+Caras – dulceață+Somn – zeamă bogată. Echilibru perfect.

Combinație fină: Știucă – carne albă, delicată+Biban – aromă+Plătică – completează zeama. Borș mai „ușor”, foarte elegant.

Combinație rustică (ceaun): Crap+Somn+Pește mărunt (oblete, babușcă). Peștele mărunt dă gustul cel mai bun la zeamă.

Regulă de aur: Minim 2–3 feluri de pește. Un singur pește = gust mai sărac.

Borș pescăresc lipovenesc vechi – cu zeamă separată. Aceasta este varianta tradițională adevărată.

Ingrediente: 1,5 kg. pește (capete + bucăți), 2–3 cartofi, o ceapă mare, um morcov, un ardei, 2–2,5 l. apă, 300 ml. borș acru, sare grunjoasă, leuștean, ardei iute.

Preparare tradițională:

1. Zeama (fondul): Fierbe capetele și peștele mărunt cu ceapa, morcovul și ardeiul. Fierbe 30–40 minute, spumând. Strecoară zeama → asta e baza borșului. 

2. Borșul: În zeama strecurată adaugă cartofii. Fierbe până sunt aproape gata. Adaugă borșul acru fiert separat. Potrivește sarea.

3. Peștele: Bucățile mari de pește se fierb separat, în apă cu sare, 5–6 min.

4. Servirea (foarte important!): În farfurie: zeamă + cartofi+ bucata de pește pusă separat+leuștean mult+ ardei iute/ Așa nu se sfărâmă peștele și fiecare își potrivește gustul.

5. Secret lipovenesc: „Borșul e în zeamă, nu în pește.” De aceea se acordă atât de multă atenție fondului.

 

Ordinea exactă a peștilor în ceaun: Foarte importantă pentru gust și textură.

1. Pește mărunt + capete/ (oblete, babușcă, cap de crap, cap de somn)/➡️ primii, pentru zeamă/ 25–30 minute.

2. Pește mai gras: (crap, plătică)/➡️ după legume/ 5 minute

3. Pește cu carne delicată: (știucă, biban)/➡️ ultimul/ 3–4 minute

4. Nu amesteca cu lingura – doar miști ceaunul.

Borș pescăresc cu zeamă albă (fără cartofi): Gust foarte curat, intens.

Ingrediente: 1,5 kg. pește (mai multe feluri), o ceapă mare, un morcov, un ardei, 2 l. apă, 300 ml. borș acru, sare grunjoasă, leuștean, ardei iute

Mod de preparare: 

1. Fierbe capetele + peștele mărunt cu legumele 30–40 minute.

2. Strecoară zeama.

3. Pune borșul fiert separat.

4. Adaugă bucățile mari de pește → 5 minute.

5. Oprește focul, adaugă leuștean.

 

Greșeli care strică borșul pescăresc: 

1. Peștele fiert prea mult
2. Borș pus nefiert
3. Amestecat cu lingura
4. Leuștean fiert
5. Un singur tip de pește
6. Prea multe legume

 

Reguli de aur (ține minte!):

1. Borșul se fierbe separat
2. Peștele se pune ultimul
3. Leușteanul la final
4. Gustul vine din zeamă, nu din condimente

 

Servire adevărată:

1. Mămăligă
2. Mujdei
3. Ardei iute
4. Peștele, uneori, pe platou separat

 

Vorbă de pescar: „Borșul bun se face cu răbdare și foc domol.”

Truc important la peștele de mare: Nu exagera cu acrul. Mai puține legume. Verdeață mai multă la final.

Concluzie:

• Pentru tradiție → pește de apă dulce + ceaun
• Pentru oraș / mare → adaptare corectă, fără să „încarci” supa

Și acum regina ciorbelor de pește:Storceac (storceag) de sturion. Storceagul este o ciorba de peste (Sturioni) ce se mananca în Delta Dunarii. 

Storceac (storceag) de sturion

 

Ingrediente (4–6 porții): 1,5 kg sturion proaspăt, curățat și tăiat bucăți, 500 g pește mic sau capete de pește (opțional, pentru zeamă mai bogată), 2–3 cartofi mari-cuburi, o ceapă mare-tocată, un morcov-tăiat rondele, un ardei gras-tăiat fâșii, 2–3 roșii mari sau 200 g roșii tocate, 1–2 ardei iuți (ciușcă), după gust, 2–3 l. apă, 1–2 polonice storceac (concentratul de legume fierte), o legătură leuștean proaspăt- tocat, sare după gust

Mod de preparare :

Pentru început, taiati pestele rondele/felii iar apoi cubulete, adaugati sare si puneți-l la rece. Puneți apa la fiert, taiati marunt morcovi, ardei gras si ceapa si puneti-le un pic la calit în ulei, la foc domol. Nu veti cali însa si cartoful! Pe acesta îl taiati cubulete si îl veti pune sa fiarba în ciorba, adăugați pestele în zeama care fierbe si lasati 10 minute.

1. Baza de zeamă: Dacă folosești pește mic / capete, pune-le la fiert în apă cu o ceapă, morcov și ardei 10–15 minute. Strecoară zeama, pentru o supă limpede. 

2. Fierberea legumelor: Taie cartofii cuburi, ceapa, morcovul, ardeiul, roșiile și ciușca. Pune toate legumele în zeama strecurată și fierbe 15–20 minute, până se înmoaie. 

3. Adăugarea sturionului: Taiati pestele rondele/felii iar apoi cubulete, adaugati sare si puneți-l la rece. Pune-l în ciorbă ultimul**, fierbe doar 5–7 minute, până carnea devine fragedă. Nu amesteca prea mult, ca să nu se sfărâme. 

4. Acritura și aromele: Toarnă 1–2 polonice de storceac după gust. Fierbe încă 1–2 minute, ca aromele să se lege. Oprește focul și adaugă leușteanul tocat. Acoperă 5–10 minute înainte de servire.

5. Acritura storceac tradițională (pentru păstrare): Ingrediente: 2–3 kg.roșii coapte, 4–5 cepe mari, 2–3 ardei grași, 3–6 ciușcă (ardei iuți), după gust, o legătură leuștean, sare după gust/ Mod de preparare: A. Tocarea legumelor: Taie mărunt: roșiile, ceapa, ardeii grași și ardeiul iute (ciușca). Toacă leușteanul. B. Fierberea în ceaun: Pune toate legumele tocate într-un ceaun mare. Adaugă puțină apă doar cât să nu se prindă legumele. Fierbe 1–2 ore, la foc domol, amestecând rar. Rezultatul trebuie să fie o zeamă concentrată, aromată, cu legumele fierte bine. C. Stocarea: Toarnă fierbinte în sticle curate. Închide ermetic. Se păstrează la *temperatură camerei câteva săptămâni sau la frigider mai mult timp. D. Cum se folosește?: Se folosește ca ciorbă de bază sau acrit la borș de pește sau alte ciorbe. Se poate dilua cu apă sau supă, după nevoie. Se adaugă la final, pentru a păstra aromele și iuțeala ciușcăi. E. Esența Storceacului: Ciușca (ardeiul iute) + leuștean → dau caracterul autentic/ Legumele fierte lung → dau aromă bogată/ Păstrarea în sticle → permite prepararea rapidă de borș sau ciorbă în orice sezon.

Se mai numește și  harciță. Se poate folosi și la la plachie. 

Sfaturi tradiționale: Storceacul dă acru și aromă, ciuşca + leușteanul dau caracter. Nu fierbe sturionul prea mult — devine fibroasă. Se poate folosi și pește mic, pentru gust bogat al zeamei. Cartofii sunt opționali; tradițional, se pune mai mult pentru aromă decât pentru substanță.

 Servire: Cu mămăligă fierbinte sau pâine proaspătă/ Ardei iute separat/ Smântână doar dacă vrei gust mai fin

 

Un pic de povești de pescari la încheiere:

• Ca să faci focul în barcă ai nevoie de „Banca de lemne”, recipientul special în care se face focul, care este un cilindru de metal, decupat lateral. Partea lui de jos „se umple cu pământ sau nisip, ca să nu ia foc barca, apoi se pun lemnele, ceaunul deasupra, se dă foc şi începem pregătirea.
• Pe barcă pescarii cel mai ușor prepara malasol. Rețeta de malasol este cea mai simplă de gătit pe barcă. „Se curăţă peştele de solzi, se eviscerează, se taie, se crestează, dacă e de crestat, apoi se presără cu puțină sare și se lăsă  de cu seară în ceaun. Dimineața, se aprinde focul, se pune ceaunul cu pește, apă și în 10-15 minute după ce a dat în clocot, e gata. Câteodată  în barcă mai pun 10-15 cartofi mai mici la fiert şi-i mănâcă cu malasolul ăla”. Se poate mănâca și  aşa simplu, doar e peşte sărat – malasol. Când sunt  acasă pescarii, mai fac alături şi cartofi fierţi dar și un mujdei. 
• În Dobrogea, se folosește doar oțet.
• Cu cât peștele e mai proaspăt, cu atât ciorba e mai bună. Zeama, că pescarii spun că , de fapt, mănâcă  zeama, nu neapărat peștele.
• De exemplu pe barcă într-un ceaun mic de vreo 7-8 litri, punem o plătică la 2-3 kg și tăiem din ea bucata care trebuie, unde știm  că e grăsime. Restul, dăm drumul înapă, mai mănâncă un rac, un pescăruș.
• Dacă întrebi pescarii  de ciorba de storceag,  începsă râdă, căci la ei, storceagul e un fel de tocăniţă de cartofi. Cum se face? Ai nevoie de ceapă, cartofi tăiați cubulețe și peşte –  în general, folosesc păstrugă -, care se taie în bucățele de 2 – 2,5 cm. Se pun împreună într-un vas, la călit, apoi adăugă un pic de apă, două linguri de suc de roşii. Şi lasă să fiarbă totul 40 de minute – o oră. Se spune că istoria storceagului vine de pe la mijlocul secolului trecut, „când a început pescuitul la mare și se lucra pe caiuce, bărci din acelea mari, în echipe de 22 de inşi. Peşte nu prea era în mare şi  când se mai prindea câte-o păstrugă, câte-o cegă, câte-un peşte d-ăsta, mai bun, şeful de echipă, brigadierul, îi spunea bucătarului: «băi, taie-l tarcecomi, fă ceva», adică să-l taie în bucăţi care aşa se numeau, «tarceag», adică «într-o parte». De acolo provine şi cuvântul «starcicom», adică bucăţele peştelui tăiat într-o parte”.  
• Deasemenea este știut că lipovenii nu pun smântână în mâncare, aşa cum se pune în „ciorba de storceag” din restaurante, pentru că „hai să fim serioși! Aveau cumva vacă în barcă, ca să facă storceagul cu smântână? Nu se pune smântână. Un suc de roșii, o harciță și atât.

Spor la treabă și poftă bună!

 

 

Veal Sweetbreads À la Parisienne-Momițe de vițel în stil parizian

Dar de fapt ce sunt  sweetbreads-Momițele pe românește ? Deși numele în engleză sună a „pâine dulce”, sweetbreads NU sunt pâine. Sunt organe comestibile (măruntaie fine), considerate delicatese. 

Definiție:Sweetbreads =glanda timus și uneori pancreasul

de la vițel (cel mai apreciat), miel sau ied.

Tipuri principale: 

1. Thymus (în franceză: ris de veau de cœur / throat sweetbreads). Cel mai fin și valoros. Textură foarte fragedă, cremoasă.  Folosit în bucătăria franceză clasică. 

2. Pancreas (stomach sweetbreads). Puțin mai ferm. Mai rar în rețetele „à la Parisienne”.

3. Când o rețetă spune Veal Sweetbreads, aproape întotdeauna se referă la Thymus de vițel.

4. Denumiri în alte limbi: 

• Franța=Ris de veau
• Italia=Animelle
• Spania=Mollejas
• Germania=Kalbsbries
• România= Momițe de vițel (mai rar întâlnit în măcelării)

5. Gust & textură: 

• Gust foarte delicat, ușor dulceag
• Textură cremoasă în interior, ușor crocantă la exterior dacă e rumenit
• De aceea e tratat cu grijă și gătit scurt

6. De ce se numesc „sweetbreads”?

• Sweet = „plăcut, delicat” (sens vechi englezesc)
• Bread = „bucată”, nu pâine (sens arhaic)

7. De ce se înmoaie, fierb și presează?

•  Pentru: 
• a elimina sângele
• a îndepărta pielițele
• a obține o formă compactă
• a păstra textura fină

8. Important:

• Se consumă doar foarte proaspete
• Sunt considerate produs gourmet
• Nu se gătesc excesiv (devin cauciucate)

Acum vă explic cum să le recunoașteți și cum le cumpărați, plus o rețetă foarte simplă pentru prima încercare — fără stres.

A. Cum recunoști sweetbreads (ris de veau) bune la cumpărare?

• Aspect:
• Culoare: alb-crem sau roz foarte pal
• Textură: fermă, elastică, nu moale sau lipicioasă
• Suprafață: netedă, ușor lobată (ca un mic creier)
•  Miros: 
• Foarte neutru
• Orice miros puternic = NU sunt proaspete
• La măcelărie-Cere explicit:  „timus de vițel” sau „ris de veau”
• De obicei se comandă din timp, nu e mereu la raft.

Foarte bună întrebarea dacă există diferențe între termeni. Răspunsul este că : e mai mult de limbaj culinar, nu de produs.

• Timus de vițel:
• Termen anatomic / medical
• Denumește glanda timus
• Corect științific
• Folosit rar în vorbirea gastronomică
• Așa apare în manuale, nu în meniuri.

• Ris de veau:
• Termen gastronomic francez
• Se referă la timusul de vițel

• Folosit în:
• restaurante
• rețete clasice
• meniuri fine dining

Când vezi „ris de veau” într-un meniu, este timus de vițel, pregătit delicat.

•  Important de știut
• 95% din timp, ris de veau = timus
• Foarte rar poate însemna pancreas, dar:
• în bucătăria franceză modernă → doar timus
• restaurantele serioase specifică altfel
• ce ceri la măcelărie:?
• Cel mai sigur:
• „timus de vițel (ris de veau)-Momițe de vițel    
•  Dacă spui doar „sweetbreads”, cere clarificare.

 Concluzie scurtă: 

• Nu sunt două lucruri diferite.
• Timus de vițel = ris de veau-
• Diferența este doar terminologică (anatomie vs gastronomie).

Acum vă  explic de ce se folosește doar de la animale tinere și cum arată timusul (ris de veau) crud vs gătit — exact ce trebuie să știi.

De ce timusul se consumă doar de la animale tinere? Rolul timusului: 

• Timusul este o glandă a sistemului imunitar
• Este mare și activ doar la viței, miei, iezi
• După maturitate: 
• se atrofiază
• devine fibros
• nu mai este comestibil
• De aceea nu există -ris de veau-Momițe  de la vacă adultă.
• Cum arată timusul crud:? 
• Culoare: alb-roz pal

• Aspect: lobat, ca un mic nor sau creier
• Textură: foarte fraged, aproape gelatinos
• Acoperit de o pieliță subțire (care se îndepărtează după opărire)
• Dacă e gri, gălbui sau lipicios → nu e proaspăt.
• Cum arată gătit corect:? 

• Exterior: auriu, ușor crocant
• Interior: cremos, aproape ca o mousse
• Se taie curat, fără fibre
• Dacă devine tare, sfărâmicios → a fost gătit prea mult.
• De ce e atât de apreciat:? 
• Textură unică (nu seamănă cu nicio carne)
• Gust foarte fin, „luxos”
• Absoarbe sosurile perfect
• De aceea e prezent în:
• bucătăria franceză clasică
• meniuri Michelin
• rețete de sărbătoare
• Mini-ghid de gătire (reținut!): 
• Înmuiere → obligatorie
• Fierbere scurtă → 5 min
• Gătire finală → rapidă
• Sos delicat → niciodată greu
•  Curiozitate de chef: 
• În Franța se spune:
• «Le ris de veau ne pardonne pas»=Ris de veau nu iartă greșelile)

Hai să închidem cercul cu ultimele detalii „de chef”:diferența dintre tipurile de timus + schema simplă, de ținut minte, ca să vă iasă perfect de fiecare dată.

• Thymus de cœur vs thymus de gorge: 
• Thymus de cœur („inimă”):Provine din zona pieptului/Cel mai valoros/ Textură: extrem de fină, cremoasă/ Formă compactă, regulată/ Folosit în restaurante Michelin
• Dacă vezi doar „ris de veau” într-un meniu bun, acesta este.
• Thymus de gorge („gât”): Situat mai sus, spre gât/ Textură puțin mai fermă/ Formă neregulată/ Excelent pentru:/ rumenire sau  pane sau rețete rustice/ Mai accesibil, foarte bun pentru acasă.

Schema de aur – „RIS DE VEAU PERFECT”

• Țineți minte aceste 5 etape:

1. ÎNMUIERE:Apă rece + puțin oțet/ 2–3 ore/️ elimină sângele
2. OPĂRIRE:Apă clocotită cu sare/ 5 minute/️ fixează textura
3. RĂCIRE & CURĂȚARE:Apă rece/️ scoți pielițele 
4. PRESARE: Între farfurii- 30–40 min= formă perfectă 
5. GĂTIRE FINALĂ: Foc mediu, rapid- 2–3 min/parte=️ cremos, nu cauciuc

•  Greșeli frecvente:
• Prea mult timp pe foc
• Sos greu (smântână multă, făină)
• Nu sunt presate
• Piper negru în exces
•  Garnituri care NU dau greșȘ 
• Piure fin
• Sparanghel
• Mazăre baby
• Ciuperci sotate
• Concluzie de chef:Ris de veau = tehnică + răbdare + simplitate.= Când respecți pașii, obții un preparat de restaurant de top.
• Pregătire de bază (esențială): 

        1. În apă rece cu puțin oțet – 2 ore, schimbând apa.

        2. Fierbere scurtă – 5 minute.

        3. Răcire + curățare pielițe.

        4. Presare – 30 min.

 După asta sunt gata de gătit.

 

Rețetă simplă pentru prima încercare

Rumenite în unt (clasic francez): Ingrediente: 500 gr. momițe- pregătite, 40 gr. unt, sare fină, piper alb, puțină zeamă de lămâie, pătrunjel tocat.

Mod de preparare: 

    1. Taie sweetbreads în bucăți mari.

    2. Încălzește untul într-o tigaie largă.

    3. Rumenește-le 2–3 minute pe fiecare parte, foc mediu.

    4. Sărează, piperează, stropește cu puțină lămâie.

    5. Presară pătrunjel și servește imediat.

Cu ce le servești: 

• Piure fin
• Sparanghel sau mazăre
• Salată verde simplă
• Vin alb sec 

Mic truc de chef: Dacă te sperie textura la început, le poți trece prin puțină făină înainte de rumenire — ies mai crocante.

Iată  și o rețeta clasică franceză – VEAL SWEETBREADS À LA PARISIENNE/Ris de veau à la Parisienne, exact ca în bucătăria tradițională.

Ingrediente: 800 gr. momițe de vițel (ris de veau – thymus), 1 l. apă rece, o lingură oțet sau zeamă de lămâie, sare/ Pentru gătire: 50 gr. unt, o lingură ulei, 200 gr. ciuperci champignon-feliate. o eșalotă sau ceapă mică- tocată fin, 100 ml. vin alb sec, 200 ml.sos velouté sau smântână lichidă pentru gătit, sare, piper alb, puțin suc de lămâie/ Pentru finisare (opțional, dar foarte parizian): Pătrunjel tocat, Crutoane sau foietaj pentru servire

Mod de preparare: 

1.Curățarea momșelor: Pune momițele în apă rece cu oțet timp de 2–3 ore, schimbând apa de 2–3 ori (scoate impuritățile). Fierbe-le apoi în apă cu sare 5 minute. Scoate-le și răcește-le rapid în apă rece. Îndepărtează cu grijă pielițele și nervii. Pune-le între două farfurii cu o greutate deasupra 30–40 min minute (pentru formă).

 2. Rumenește: Taie momițele în bucăți potrivite. Într-o tigaie mare, încălzește untul + uleiul. Rumenește bucățile ușor, până devin aurii. Scoate-le deoparte.

3. Sosul à la Parisienne: În aceeași tigaie, călește eșalota. Adaugă ciupercile și gătește până se evaporă lichidul. Stinge cu vinul alb și lasă să scadă. Adaugă sosul velouté sau smântâna. Potrivește de sare, piper alb și puțin suc de lămâie.

4. Finalizare: Pune momițele înapoi în sos. Fierbe la foc mic 5–7 minute, doar cât să se lege aromele (nu exagera, devin tari).

5. Servire clasică: Cu orez alb, piure fin sau vol-au-vent (foietaj)/ Presară pătrunjel proaspăt/ Un pahar de *vin alb Burgundia sau Chablis.

6. Sfaturi de chef:

• Piper alb, nu negru – păstrează finețea sosului.
• Nu găti prea mult ris de veau: trebuie să fie cremos și delicat.
• Varianta ultra-clasică folosește sos velouté, nu smântână.

 

 Acum varianta clasică: Momițe cu sos de lămâie și capere/ (fin, elegant, foarte franțuzesc).

 Ingrediente: 600 gr. momițe (curățate, opărite, presate), sare fină, piper alb/Pentru rumenire: 30 gr. unt, o lingură ulei/Pentru sos: o eșalotă mică, tocată foarte fin, 80 ml. vin alb sec, 120 ml. fond de vițel (sau supă clară), 40 gr. unt rece (cuburi), o lingură capere- clătite, suc de lămâie=după gust, coajă rasă fin de lămâie bio(opțional).

Mod de preparare: 

1. Rumenirea: Taie sweetbreads în bucăți mari. Rumenște-le în unt + ulei, foc mediu, 2–3 min/parte. Scoate-le și păstrează-le calde. 

2. Sosul: În aceeași tigaie, călește eșalota foarte ușor. Stinge cu vinul alb, lasă să scadă aproape complet. Adaugă fondul și reduce la jumătate. Ia de pe foc și montează cu unt rece (amestecă energic). Adaugă caperele + lămâia (echilibru, nu acru). 

3. Final: Pune momițele în sos 1–2 minute, doar să se încălzească. 

4. Servește cu piure fin sau sparanghel.

 

Varianta Restaurant Michelin (clasic haute cuisine)/(pas cu pas, tehnic, foarte rafinat)/Concept: Textură: crocant exterior / cremos interior/ Sos: reducție perfectă, montată cu unt/ Gust: echilibru, nimic agresiv

 

Ingrediente: 700 gr. momițe de vițel (timus), sare Maldon / piper alb/Pentru crustă: Făină albă fină (strat foarte subțire)/Pentru sos:o eșalotă, 100 ml. vin alb, 150 ml. fond de vițel redus, 50 gr. unt rece, câteva capere, suc de lămâie/ Garnitură (opțional Michelin): Mazăre baby / sparanghel verde / ciuperci sotate.

Tehnică pas cu pas:

1. Pregătire (esențial Michelin): Momițe curățate impecabil. Presate minim 30 min. Tăiate în forme egale (aspect contează).

2. Rumenire perfectă: Treci rapid bucățile prin făină, scuturi excesul. Tigaie foarte încinsă. Unt + puțin ulei. Rumenire uniformă, fără mișcări inutile. Scoate-le pe hârtie absorbantă. Aici se face diferența între „bun” și „restaurant”.

3. Sos de fine dining: Degresează tigaia (șterge ușor). Eșalotă → vin → reducție aproape seacă. Fond de vițel → reduce până devine siropos. Ia de pe foc → montează cu unt rece. Lămâie + capere (doar cât să trezească gustul).---

4. Montaj: Sweetbreads în sos 30–60 sec, nu mai mult. Ajustează sare/piper.

5.  Plating Michelin: 2–3 bucăți sweetbreads+ Sos turnat elegant (nu înecat)+ Garnitură verde pentru contrast+ Eventual puțină coajă de lămâie rasă fin

6. Secret de chef: Momițele NU se grăbesc și NU se gătesc mult. Respectă timpii → iese o delicatesă.

Spor la treabă și poftă bună!

 

 

 

Borscht (Borș) rusesc

Borscht (Borș) rusesc

Iată denumirile în limba rusă pentru supele despre care vom vorbi în această postare:

1. Supă rusească cu legume, ciuperci și sfeclă- Постный борщ с грибами- Borscht de post cu ciuperci (Borscht-ul rusesc este o supă tradițională acră, populară în Rusia și Europa de Est, făcută de obicei din sfeclă roșie, carne (deseori vită sau porc), legume și acrită cu borș, lămâie sau oțet. Se servește fierbinte, adesea cu smântână, mărar și pâine -pampușki).

2. Supă rusească cu legume, ciuperci și varză- Щи с грибами-Șci cu ciuperci (Șci-ul cu ciuperci este o supă rusească tradițională, adaptată pentru post sau vegetarieni, bogată în arome de ciuperci (champignon/pleurotus), legume și adesea acrită cu borș. Se prepară călind ceapa, morcovii și ciupercile, adăugând cartofi cuburi, supă de legume sau apă, și se fierbe până la fragezire, finalizând cu mărar proaspăt și, opțional, smântână.).

3. Dacă vrei forma complet tradițională, mai poți întâlni și:

• Щи постные с грибами (șci de post cu ciuperci)
• Грибной суп (supă de ciuperci – variantă simplă)

4. Iată și pronunția + diferențele regionale, clar și pe scurt:

• Pronunție (fonetic):

         1. Постный борщ с грибами=PÓST-nîi borș s gribÁ-mi

         2. Щи с грибами=Șci s gribÁ-mi

         3. Щи постные с грибами=Șci póst-nîe s gribÁ-mi

         4. Грибной суп=Grib-NÓI sup

5. Diferențe regionale: 

• Rusia - Щи с грибами – foarte tradițional, mai ales în nord.Se folosesc des ciuperci uscate (aromă intensă). Mărar + frunză de dafin sunt esențiale.
• Ucraina-Борщ с грибами – mai dulceag, sfecla e vedeta. Uneori se adaugă fasole.
• Belarus- Variante mai simple, deseori cu orz sau hrișcă. Mai puține condimente, gust curat.

6. Mic truc autentic:  

• În bucătăria rusească, supele se lasă 10–15 minute „să se odihnească” înainte de servire — gustul devine mult mai rotund.

Щи постные с грибами и гречкой-Șci de post cu ciuperci și hrișcă – rețetă tradițională rusească/ Iată acum o rețeta veche rusească, așa cum se făcea tradițional, variantă de post, cu ciuperci uscate și hrișcă — foarte aromată și sățioasă.

Ingrediente:   30–40 gr.ciuperci uscate (hribi, dacă se poate), o ceapă mare, un morcov, 200 gr.varză albă-tăiată fideluță, 2 cartofi medii, 2–3 linguri hrișcă (neprăjită sau prăjită), 2 linguri ulei, o frunză de dafin, sare și piper-după gust, mărar proaspăt (obligatoriu)

Mod de preparare (tradițional):  

1. Ciupercile:  Spală-le și lasă-le la înmuiat în apă rece 2–3 ore (sau peste noapte).  Fierbe-le apoi în aceeași apă 20 minute. Nu arunca apa — este baza supei.

2. Legumele: În oală separată, călește ceapa tocată în ulei până devine aurie. Adaugă morcovul ras și gătește 2–3 minute. 

3. Asamblarea:  Toarnă peste legume apa cu ciuperci.Adaugă varza, cartofii cuburi, hrișca spălată, frunza de dafin, sare și piper.

4. Fierberea:  Fierbe la foc mic **30–35 minute**, până hrișca și legumele sunt moi. 

5. Finalul:  Oprește focul, adaugă mult mărar tocat. Lasă supa să se odihnească 10–15 minute înainte de servire.

6. Servire tradițională:  

• Cu pâine neagră de secară
• Uneori cu usturoi crud
• Dacă nu e post: o lingură de smântână

7. Secret vechi rusesc: A doua zi, щи este considerată și mai bună** — în trecut se spunea: „Щи да каша — пища наша”=Șci și terci — hrana noastră de bază.

Грибной монастырский суп=Supă de mănăstire cu ciuperci – rețetă veche rusească.Iată mai jos și varianta veche de mănăstire, foarte simplă și curată, fără varză, doar cu ciuperci uscate și legume — exact cum se gătea în Rusia veche.

Ingrediente: 40 gr.ciuperci uscate (hribi, dacă ai), o ceapă mare, un morcov, un păstârnac sau rădăcină de pătrunjel ( tradițional), un cartof mare, 2 linguri ulei, o frunză de dafin, sare și piper-după gust, mărar proaspăt tocat, un cățel de usturoi (opțional)

Mod de preparare (stil mănăstiresc): 

1. Ciupercile: Spală-le și lasă-le la înmuiat 2–3 ore (sau peste noapte). Fierbe-le apoi 20 minute în aceeași apă. 

2. Legumele:  Călește ceapa în ulei până devine aurie. Adaugă morcovul și păstârnacul, gătește 2–3 minute. 

3. Fierberea: Toarnă apa cu ciuperci peste legume.  Adaugă cartofii cuburi, dafinul, sare și piper. Fierbe la foc mic 25–30 minute. 

4. Finalul: Oprește focul, adaugă mărarul (și usturoiul, dacă folosești).  Lasă supa să se odihnească 10 minute.

5. Servire tradițională: Cu pâine neagră/ Cu ceapă crudă/ Fără smântână (rețetă de post strict)

6. Mic detaliu istoric: În mănăstiri, se evita orice condiment puternic — gustul venea doar din ciuperci și răbdare.

Борщ старорусский с грибами=Borsc vechi rusesc cu sfeclă și ciuperci. Și acum iată borscul vechi rusesc cu sfeclă și ciuperci uscate, exact cum se făcea în trecut, aromat, de post, dar foarte bogat.

Ingrediente: 30–40 gr. ciuperci uscate, 2 sfecle medii, o ceapă mare, un morcov, un cartof mare, 2 linguri ulei, o lingură pastă de roșii (opțional, rețeta veche merge și fără), o lingură oțet sau zeamă de lămâie, o frunză de dafin, sare și piper, mărar proaspăt, un cățel de usturoi.

Mod de preparare (tradițional): 

1. Ciupercile:  Înmoaie-le 2–3 ore. Fierbe-le 20 min în aceeași apă (nu o arunca). 

2. Sfecla: Rade sfecla și călește-o separat în ulei, cu oțetul (păstrează culoarea).  Adaugă pasta de roșii, dacă folosești. 

3. Baza supei: Călește ceapa și morcovul într-o oală mare. Toarnă apa cu ciuperci. 

4. Fierberea: Adaugă cartofii cuburi, sfecla, dafinul, sare și piper. Fierbe la foc mic 30–35 minute. 

5. Finalul:Oprește focul, adaugă usturoiul și mult mărar. Lasă borșul să se odihnească 15 minute.

6.  Servire: Cu smântână (dacă nu e post)/ Cu pâine neagră/ Uneori cu ardei iute murat

7. Tradiție: Borșul adevărat nu se mănâncă fierbinte, ci cald — aromele se simt mai bine.

Spor la treabă și poftă bună!