marți, 4 iunie 2024

Πασπαλάς και ομελέτα ντομάτας-Paspalás kai omeléta ntomátas- Confitul de porc rustic de Kea și omletă cu roșii și Paspalas

Pasplas este felul de mâncare tipic al insulei Kea. Femeile din insulă pregătesc Paspalas în fiecare iarnă cu resturi de carne de porc și grăsime, după tăierea și porționarea tradițională a porcului familiei. Este încă o rețetă tradițională care se prepară în tavernele din insulă cu bucăți mici de carne de porc gătite cu roșii, ouă și brânză. Este un preparat delicios potrivit ca aperitiv sau pentru felul principal. Este important ca bucățile de carne să aibă suficientă grăsime sau dacă nu, să se adauge bucăți suplimentare de grăsime. Proporția ideală ar fi de aproximativ 50 până la 60% grăsime din carne. Pe vremuri, bucățile erau sărate puternic pentru a nu se strica deoarece erau depozitate în borcane de lut pentru a fi folosite pe tot parcursul anului.

Ingrediente: Resturi, bucăți și bucăți de carne de porc, resturi de la măcelărirea mai serioasă a cărnii de porc – de preferat bucăți din piept – tăiate în bucăți mici. Cuma am mai spus este important ca bucățile să aibă suficientă grăsime pe ele sau să se adauge bucăți suplimentare de grăsime. Aproximativ 50-60% grăsime în carne, sare marină neiodată, piper negru, chimion pudră, enibahar pisat, o
mulțime de cimbru proaspăt sau uscat.

Mod de preparare : Puneți carnea de porc tăiată cubulețe într-o tigaie cu fund gros și adăugați apă pentru acoperire până la jumătate. Se aduce la fierbere la foc mediu, se adaugă sare, piper negru, un praf bun de chimion, enibahar și câteva crengute de cimbru proaspăt/uscat. Gatiti aproximativ 30 de minute sau mai mult, pana cand carnea este fiartă și foarte fragedă. Poate fi necesar să adăugați puțină apă după cum este necesar.

Se mărește focul la mare și se fierbe până se evaporă toată apa.

Când carnea de porc se prăjește în grăsime, se va stropi și se va lipi de fundul oricărei tigăi obișnuite. Dacă se lipește, transferați bucățile într-o tigaie antiaderentă și deglazează cratita cu apă. Adăugați bucățile aromate în tigaie cu restul de carne de porc pentru a sfârâi în grăsime, altfel veți pierde o parte din aromă.

Prăjiți bucata de porc (de preferință în reprize, pentru a avea mai mult control și mai puține stropi) până devine frumos maronie, adăugând mai mult cimbru și corectând gustul cu mai multă sare și/sau piper, dacă este necesar. Creșteți focul la mare și gătiți până se evaporă toată apa.

În acest moment, este mai ușor să transferați o parte din carnea de porc și din sucurile sale într-o tigaie mai mică, cu adevărat antiaderentă, sau într-o tigaie adâncă și rumeniți în loturi. Pe măsură ce carnea de porc se prăjește în grăsime, se stropește și se lipește de fundul oricărei tigăi obișnuite. Dacă se lipește, transferați bucățile într-o tigaie antiaderentă și dezglazează tigaia cu puțină apă. Adăugați bucățile aromate în tigaie cu restul de carne de porc pentru a sfârâi în grăsime, altfel veți pierde o parte din aromă. Prăjiți bucata de porc (de preferință în reprize, pentru a avea mai mult control și mai puține stropire) până capătă o culoare maronie frumos, adăugând mai mult cimbru și gust corectând aroma cu mai multă sare și/sau piper, la nevoie. Umpleți borcanele și asigurați-vă că carnea este acoperită cu grăsime deasupra. Dacă când se răcește îți dai seama că nu este un strat de grăsime deasupra, topești niște untură și toarnă o peliculă subțire peste paspalas. Refrigerat, confitul de porc  poate fi păstrat până la 2 luni, dar îl puteți și congela, dacă doriți să îl păstrați mai mult timp.

Și acum hai să-l și folosim. Vom face  omletă cu roșii și Paspalas, „confit de porc” ca în Kea.

Pentru că fac aceste omletă delicioase mai ales iarna, înăbuș roșiile de seră, pentru a le da mai multă aromă. Vara, roșiile proaspete tăiate cubulețe, coapte bine sunt perfecte pentru această rețetă, ca și pentru orice alt fel de mâncare. Trebuie doar să le gătiți puțin mai mult în ulei de măsline până când sucul lor devine siropos.

 

Din ce prezint mai jos vor ieși 2-3 porții ca fel principal,  5-6 ca parte a unei tartine de meze.

Ingrediente: 12 roșii prunișoare coapte sau 4-5 roșii medii, 2 linguri ulei de măsline, 1 cană paspalas (bucăți de porc-confit ținute în untură), 5 ouă, sare marină neiodată, 1/2 cană de iaurt de capră sau de oaie sau iaurt gros-scurs în stil grecesc,  piper Maraş sau/și fulgi de ardei roşu (după gust), ulei de măsline, pentru stropire, 1 lingură cimbru proaspăt tocat sau cimbru uscat, brânză feta mărunțită și felii de pâine integrală prăjită, pentru servire,

Mod de preparare : Puneți roșiile fără coajă într-o tigaie împreună cu zeama lor și gătiți la foc mediu-mare, amestecând des pentru a se îngroșa sosul. Adăugați paspalas și căliți 2-3 minute până sfârâie. Intr-un castron bateți ușor ouale cu un praf de sare și adăgați iaurtul. Micșorați focul și  adaugați ouăle peste roșii, pudrați cu piper sau și fulgi de ardei și gătiți, amestecând des cu o spatulă de lemn până când ouăle se întăresc. Aveți grijă să nu gătiți prea mult ouăle.

Transferați într-un bol puțin adânc și serviți cald sau la temperatura camerei. Adăgați la servire Feta, stropiți cu ulei de măsline cu condimente și adăugați oregano proaspăt sau cimbru. Alternativ, puteți întinde linguri de paspala pe pâine prăjită și puteți servi ca bruschetta.

Spor la treabă și poftă bună!

 


 

duminică, 26 mai 2024

Prajitură italienească din foietaj mille-feuille cu cremă delicată de limoncello

Foietaj mille-feuille cu cremă delicată de limoncello
Există atât de multe variante italienești clasice și nu numai de mille-feuille cu cremă. Azi voi prezenta o rețetă clasică de mille-feuille cu cremă de limoncello. O rețetă pur și simplu delicioasă.Această cremă de limoncello, care este specialitate italienească, oferă o explozie de aromă de citrice și o textură cremoasă care o fac să fie o umplutură versatilă pentru deserturi și prăjituri. Esența lămâii, combinată cu dulceața subtilă a lichiorului de limoncello, creează o cremă delicioasă care se asortează excelent cu o varietate de deserturi. Indiferent dacă este folosită pentru a umple produse de patiserie delicate, cum ar fi éclairs sau cannoli, sau este pusă în straturi între foietaj mille-feuille pentru un desert răcoritor, această cremă adaugă o notă plină de viață și îngăduitoare oricărui desert.

 

Ingrediente pentru 4 porții:1 pachet foaie de patiserie mille-feuille  dreptunghiulară, cumparată din magazin,  zahăr granulat după gust,    zahăr pudră după gust, felii de lămâie după gust/ pentru rețeta de cremă de  limoncello : 500 gr. Mascarpone, 250 ml. smântână lichidă proaspătă, 200 gr. zahăr pudră, 1 pahar de lichior de limoncello, coaja rasă de la două lămâi bio, frunze de mentă proaspătă mărunțite/Pentru siropul de înmuiere a foilor :  50 ml. apă, o lingură de zahăr,1 pahar de limoncello

 

Mod de preparare: Aplatizați foaia de aluat și înțepați-o cu o furculiță. Stropiți aluatul cu zahăr și puneți-l în cuptorul preîncălzit atât timp cât este indicat în instrucțiuni sau până când este făcut. Asigurați-vă că nu se umflă, iar dacă se întâmplă acest lucru, înțepăți-l cu furculița. Scoateți aluatul din cuptor și răciți-l complet.

Preparăm apoi siropul de îmbaiere a foilor: punem apa pe foc cu zahărul și amestecăm până se dizolvă tot zahărul, stingem focul și adăugăm limoncello, lăsăm la răcit.

Între timp preparăm și crema de limoncello.

Bateți smântâna până se întărește cu ajutorul unui tmixer electric și păstrați-o deoparte. Amestecați cu o spatulă mascarpone cu zahărul pudră, coaja de lămâie rasă și limoncello, trebuind să vă iasă un amestec cremos, adăugând apoi în tranșe mici  smântâna bătută în prealabil. Continuați să amestecați până obțineți un amestec omogen. La sfârșit adăugați și frunzele de mentă.

Când aveți totul gata treceți la montarea desertului. Așezați prima foaie de aluat pe o tavă și acoperiți cu  crema de limoncello. Puneți următoarea,  umeziție ușor cu siropul de limoncello, după care adăugați crema. Teoretic folosiți cam 4 foi. La sfârșit terminați cu ultima foaie pe care o stropiți cu zahăr pudră. Se pastrează la frigider până este gata de servire (recomand pentru scurt timp). Înainte de servire puteși decora cu felii de lămâie și frunze de mentă.

 

Mille-feuille cu cremă de limoncello este gata de servit... Bucurați-vă de masă!

Spor la treabă și poftă bună!

 

      

joi, 14 martie 2024

Hanklich

Hanklich este o prăjitură tradițională transilvăneană, gust atât dulce cât și sărat, făcută dintr-un aluat simplu cu drojdie care variază însă de la gospodărie la gospodărie.  Prăjitura se poate prepara în două variante, cea mai cunoscută fiind varianta simplă, cu ou. Deobicei se servește la diverse sărbători: nuntă, botez, Paști, Crăciun, preparatul fiin apreciat pentru rezistența pe care ți-o dă la băutură, fiind bogat în grăsime animală, dată de unt și smântână. Secretul se spune că nu stă în ingrediente, ci în calitatea acestora. Smântâna și untul trebuie să aibă cât mai multă grăsime. Există zicala că : „Orice Hanklich adevărat trebuie să aibă multă grăsime. Așa poți să bei de trei ori mai mult. Iar asta nu este o glumă. Oricine poate să verifice“. La români a ajuns sub numele de: „hencleș” sau „lichiu” În zonele rurale unde încă mai există cuptoare cu lemen în curte pentru pâine se coacea direct pe cărămizi în cuptorul încins după ce pâinea a fost coaptă. La oraș se  face  pe o tavă de copt sau într-o formă de tartă.

Când s-a terminat de copt, ridicați Hanklich-ul finit din formă și lăsați-l să se răcească pe grătarul pentru tort. Se serveste presarata cu zahar pudra. Dar să fim sinceri. Are cel mai bun gust când este consumat călduț. Este cu adevărat delicios. 

Mai jos aveți rețeta tradițională săsească, din vechea carte de bucate a Marthei Liess. ( găsiți cartea la Anticariat Unu).

„Aluatul": 2 plicuri de drojdie uscată (sau 1 cub de drojdie proaspătă), 700 gr. făină, 100 gr. zahăr, 2 ouă, 1 cană de lapte gras, 50 ml. ulei, un vârf de cuțit de sare, puțină esență sau coaja rasă de lămâie.

„De pus deasupra": 10 gălbenușuri de ouă (cu albușurile puteți face altceva, de exemplu spumă de căpșuni), 500 gr. smântână dulce, grasă, esență de vanilie sau zahăr vanilat, după gust.

Mod de preparare aluat: Se dizolvă drojdia în lapte, se pune sarea și puțin zahăr și se lasă deoparte cam o jumătate de oră. Separat, se amestecă făina, restul de zahăr, se adaugă laptele cu drojdia dizolvată, uleiul, esența sau coaja de lămâie. Se frământă toate, până aluatul este elastic și nu se prinde de mâini.

Se lasă apoi să „hodinească” cam o oră.

Între timp se pregătește compozitia de deasupra: Se bat gălbenușurile spumă, se adaugă zahărul vanilat sau esența și smântâna. Se amestecă până la omogenizare. Se întinde apoi aluatul în foi subțiri, care se împătură și iar se întind, de câteva ori, ca să fie blatul vârtos și pufos. Se pune în tavă, se înțeapă cu furculița din loc în loc, și se întinde compoziția cu ouă. Se dă la cuptor, la foc potrivit, cam 30 de minute la 200 de grade.

Se servește cald, tăiat triunghiuri ca de pizza, cu zahăr pudră din belșug (eventual și stafide). Se poate servi îmbăiat în smăntână dulce, amestecată cu foarte puțină esență de vanilie și un praf de scorțișoară.

Poți să îl faci în cuptorul aragazului, dar nu va fi în veci ca în cuptorul cu lemne.

Spor la treabă și poftă bună!

marți, 12 martie 2024

Pici, Cacio e Pepe


O rețetă cu adevărat simplă dar care, datorită simplității ei, poate fi usor stricată. Rețeta tradițională și străveche de spaghete cacio e pepe, împreună cu cea de paste carbonara, este una dintre specialitățile tradiționale ale bucătăriei romane. Originea sa reală este necunoscută. Se știe doar că rețeta de cacio e pepe s-a născut ca un fel de mâncare pentru ciobanii care migrau dintr-o zonă în alta și aduceau cu ei provizii simple pentru a găti; aceste provizii erau paste, brânză pecorino și piper negru care puteau rezista perioade lungi de timp fără a se deteriora. Cei mai norocoși au adăugat și slănină acestor trei ingrediente de bază, dând viață primelor paste alla gricia. DEci rețeta de bază ne spune că  a prepara acest fel de mâncare se folosesc doar două ingrediente: piper negru și pecorino romano. Mulți susținând că se folosește pecorino din Sardinia. Piperul negru trebuie să fie de o calitate excelentă, deoarece este unul dintre ingredientele care va avea cea mai mare greutate în a da savoare pastelor. Vă sfătuiesc să alegeți unul  boabe pe care să-l măcinați proaspăt deoarece cel deja măcinat, de fapt, tinde să-și piardă aroma inițială dacă rămâne mult timp în același pachet și prin urmare, ar putea altera aroma cacio e pepe.

    Deasemenea alegerea pastelor este fundamentală: în general, cel        mai bine ar fi să folosiți paste aspre și proaspete artizanale, astfel        încât sosul să se lipească bine fără să alunece.Pici, Cacio e Pepe


Ingrediente pentru 4 persoane:  400  gr. de paste proaspete sau uscate în lipsă, 200 gr. de pecorino romano ras, 10 gr. de piper negru măcinat, sare marină neiodată, câteva frunze de mentă pentru a da aromă.


În general, pastele scurte trebuie evitate întotdeauna, cel puțin dacă te hotărăști să urmezi tradiția romană. Nimic nu te împiedică, însă, să prepari pastele cacio e pepe folosind rigatoni sau rigatoni mezze sleeves, întotdeauna atâta timp cât sunt paste aspre care pot absorbi bine sosul.

Mod de preparare: Gătiti în apă cu sare pastele al dente (nu le scurgeți altfel se va pierde toată apa de gătit!), calculând cu cel puțin 2 minute înainte de sfârșitul gătitului,  iar între timp radeți pecorino romano după care puneți-l împreună cu piperul negru într-un bol de sticlă și amestecați.

Pastele la sfârșitul gătitului, turnați pe deasupra  amestecul de pecorino  adăugând la nevoie două linguri din apa de gătit ( sau mai mult) pentru a se asigura că totul se amestecă bine.

NU trebuie gătite sau amestecate la foc, ci trebuie amestecate „la rece”.

 Nu se prepară separat crema cu piper și pecorino cu apă fiartă și apoi se toarnă peste paste. Cu toate că pare cel mai simplu și rapid mod de a pregăti rețeta de cacio e pepe, o să explic imediat de ce în realitate nu este și rezultatul ar putea fi dezastruos: brânza topită tinde să formeze cocoloase și prin urmare, în momentul în care aceasta intră în contact cu pastele fierbinți, nu se poate amesteca. Veți obține o pastă lângă și cocoloase, departe de a fi un adevărat cacio e pepe.

Cu cât pecorino este mai matur, cu atât temperatura apei trebuie să fie mai mare pentru ca acesta să se topească, așa că atunci când turnați amestecul în paste, reglați cu atenție cantitatea de apă fierbinte pe care o folosiți, altfel pecorino nu se va topi.

Nu puneți niciodată pastele înapoi pe foc după ce ați adăugat brânza și piperul, altfel rezultatul final va fi un amestec între paste fierte prea mult și brânză fără formă.

Nu respectați instrucțiunile de gătit de pe ambalaj: pastele folosite pentru cacio e pepe trebuie scurse înainte de gătirea optimă pentru că apoi vor fi amestecate înapoi în bol împreună cu cacio e pepe. Dacă este gătit exact pentru timpul indicat pe ambalaj, va deveni prea gătit .

Puteti opta să gătiții pastele în mai puțină apă decât în mod normal: în acest fel apa pe care o veți folosi pentru a amesteca brânza și piperul va fi foarte bogată în amidon iar crema se va forma mai repede și mai ușor.

Este complet incorect, atât din respect pentru tradiție, cât și din motive de chimie între ingrediente, să folositi ulei, smântână sau orice alt element gras la prepararea cremei de brânză. Tot ce aveți nevoie este apă și brânză, așa cum se făcea  înainte.

Se servește imediat preparatul pentru a nu se răci pastele.



 


    

 

Spaghete cu branza si piper: variante de incercat acasa

 

Când vine vorba de bucătăria tradițională, variațiile nu sunt în general permise. Insa in cazul spaghetti cacio e pepe sunt posibile variatii, cu conditia evident ca aceste preparate alternative sa nu fie considerate cacio e pepe adevarate. Iată câteva idei pentru un cacio e pepe revăzut:

Cacio e pepe cu scoici sau scoici

 

Pune doar scoicile sau scoici într-o tigaie. Odată gata, curățați-le și turnați-le în pastele cu cremă.

Brânză și piper cu mentă romană

 

La sfârșitul cremei, adăugați câteva frunze de mentă romană pentru a da o aromă deosebită spaghetelor cacio e pepe.

Branza si piper cu bacon

 

Se prepară cacio e pepe în mod tradițional, apoi se prăjește niște slănină tăiată cubulețe într-o tigaie fără ulei și se adaugă baconul, fără grăsimea de gătit, direct în pastele asezonate.

Pici, Cacio e Pepe Cum să faci un sos Cacio e Pepe autentic cu doar 3 ingrediente! Servită cu paste Pici, această rețetă vă va oferi toate sfaturile de care aveți nevoie pentru a face un sos perfect, neted, mătăsos, cremos și complet brânză pe care veți dori să îl faceți din nou și din nou! Timp de pregătire5 minute min Timp de gătire10 minute min Timp total 15 minute min Curs: paste Bucătărie: italiană Porții: 4 porții Calorii: 615 kcal Autor: Emily Wyper Ingrediente 1 lb paste pici sau alte paste lungi (450 g) 2,5 căni Pecorino Romano DOP (200g) 1 lingurita piper negru proaspat macinat Instrucțiuni Important - există instrucțiuni ușor diferite în funcție de dacă utilizați paste proaspete sau uscate. Pastele uscate trebuie gătite la pasul 3 și pastele proaspete gătite la pasul 7. Aceasta este o rețetă foarte rapidă, citiți toate instrucțiunile înainte de a începe. Aduceți o oală cu apă sărată la fiert (folosește mai puțină apă pentru paste decât ați face în mod normal, astfel încât să fie extra amidonată). Pecorino se da pe răzătoare fin și se adaugă într-un castron mic de amestecare, se pune deoparte. Dacă folosiți paste uscate, începeți să le fierbeți acum, asigurându-vă că le gătiți 2-3 minute. Puneți ardeiul proaspăt măcinat într-o tigaie mare uscată la foc mediu, prăjiți ardeiul pentru câteva secunde. După câteva secunde adăugați ½ cană (aproximativ 120 ml) de apă pentru paste, lăsați să fiarbă pe măsură ce pastele se gătesc. Adăugați câteva căluțe de apă pentru paste în brânza pecorino, câte puțin, până când are consistența unei paste cremoase libere (puțin mai groasă decât smântâna groasă, nu va fi super netedă). Dacă folosiți paste proaspete, începeți să le fierbeți acum. Când pastele sunt la aproximativ 2 minute de la fiert, transferați-le în tigaia cu ardei folosind un clește și amestecați-le timp de aproximativ 1 minut pentru a elibera mai mult amidon. Apoi, reduceți focul și adăugați amestecul de pecorino. Se amestecă continuu până se creează un sos de brânză neted și cremos. Va părea că se va despica la început, dar continuați să amestecați și se va transforma într-un sos moale și cremos. Odată ce ați ajuns la consistența picant, stingeți focul și continuați să amestecați încă 1 minut pentru a lăsa să se îngroașe. Servi. Note Folosește clești! - transfera pastele din apa in tigaie cu clesti in loc sa le scurgi. Acest lucru vă va asigura că aveți cantitatea potrivită de apă în tigaie. Amestecă, amestecă, amestecă! - cand pastele s-au stins de pe foc si adaugati amestecul de branza continuati sa amestecati pana se creeaza sosul cremos de branza (doar un minut sau 2). Va trece printr-o etapă la început în care se pare că se va despărți, dar nu vă faceți griji, continuați să amestecați și se adună. Depozitare și congelare - cacio e pepe este cel mai bine servit imediat, nu se va reîncălzi bine pentru a îngheța.