Teurgoule - cum faci din lapte, orez și răbdare cel mai bun miros din casă

Le Teurgoule - orezul cu scorțișoară care a ars gura Normandiei

Rețeta asta nu e desert. E răzbunare istorică.

Se face că în secolul XVII, englezii au adus în Normandia orez și scorțișoară prăduită de pe corăbii, iar normanzii, săraci și flămânzi, n-aveau ce face cu ele. Le-au aruncat pe toate într-o oală de lut, cu lapte gras de la vaca normandă, și au băgat-o la cuptor 6 ore, cât ține o slujbă și-un război.

Când au scos-o, crusta era maro-neagră, caramelizată, iar primul care a gustat a strâmbat din gură de la scorțișoara iute. De acolo numele: teurgoule - în normandă veche, „gură strâmbată”.

De atunci, la Houlgate există și Confrăria Teurgoule-ului. Oameni serioși, cu pălării, care păzesc rețeta originală. Iar rețeta e de o simplitate care te jignește: orez, lapte, zahăr, scorțișoară. Atât. Restul face cuptorul.

O faci când afară plouă la Glina și ai toată ziua la dispoziție.

Ingrediente pentru o oală mare, 6 porții:

1. 1 litru de lapte integral, gras, nu de ăla apă chioară
2. 150 gr. orez rotund, din ăla pentru orez cu lapte - nu basmati, nu arborio de fițe
3. 150 gr. zahăr tos
4. 2 lingurițe de scorțișoară măcinată - bună, proaspăt deschisă
5. un praf de sare
6. opțional: un vârf de cuțit de nucșoară sau un băț de vanilie

• Ai nevoie de o oală de lut sau de fontă cu capac, gen tuci. Dacă n-ai, o cratiță adâncă de cuptor.

Cum se face:

1. Amestecul. 

• Încălzește cuptorul la 150°C. În oala de lut pune orezul crud, zahărul, scorțișoara și sarea. Amestecă-le uscat cu lingura.

2. Laptele. 

• Dă laptele în clocot într-un ibric. Toarnă-l încet peste orez, fără să mai amesteci prea mult. Ideea e ca orezul să rămână pe fund.

3. Răbdarea. 

• Bagă oala la cuptor fără capac, pe raftul de jos. Las-o 1 oră la 150°C. Se va forma o peliculă aurie.
• Apoi scade focul la 120°C - 130°C și uită de ea 5 - 6 ore. Nu deschide cuptorul, nu amesteca, nu te uita din 10 în 10 minute. Du-te și vezi-ți de viață. Casa o să înceapă să miroasă a lapte copt și a scorțișoară de Crăciun.

După 5-6  ore, orezul e cremos, aproape topit, iar deasupra ai o crustă groasă, maro-închis, caramelizată, care crapă. Aia e teurgoule-ul adevărat.

Se mănâncă călduț, direct din oală, cu lingura mare. Normanzii îl mănâncă cu fallue - un fel de cozonac gros - și cu un păhărel de Calvados.

Dacă n-ai Calvados, merge și cu o cafea amară. Și cu gura strâmbată de plăcere.

Al vostru,

Papagheorghiu