Sarbatoarea de Vasilopita

Printre multele tradiții

ale grecilor, o mare semnificație o are sărbătoarea  tăierii cozonacului Sfântului Vasile cel Mare - numit Vasilopita. Obiceiul provine din Saturnaliile (Kronia) Romane, serbare agricolă, în timpul căreia erau oferite zeilor primele roade ale pămîntului și concomitent, se alegea prin tragere la sorți “regele Saturnaliilor”, care era considerat personajul norocos al zilei și i se acordau onoruri. Obiceiuri asemănătoare întîlnim la serbările agricole antice grecești:Thalisia (dedicate zeiței Ceres a agriculturii ) și Tharghilia (dedicate zilei de naștere a lui Apolo- zeul soarelui și lui  Diana, zeiță vânătorii). Mult mai târziu la fel că multe sărbători creștine, care s-au mulat pe serbări păgâne, tradiția populară  a asociat obiceiul cu  Sf. Vasile cel Mare.  Legendă spune că pe vremea, când Sf.Vasile era Episcop în Cezareea, Prefectul de Capadocia a vrut să jefuiasacă orașul. Că să salveze orașul  de la jafuri el, Episcopul, a adunat de la locuitori orașului tot aurul care îl aveau în bijuterii și monezi spre a-l oferi atacatorului. Acesta spune tot legendă că s-a rușinat în față gestului Sf. Vasile și a plecat fără să ia nimic. Atunci Sf. Vasile care nu mai știa  cui să dea înapoi, a hotărât să se pregătească mici plăcințele, în care a pus câte ceva  din ce luase de la localnici, fiecare primind înapoi  ce a găsit astfel. De atunci grecii au credința că cel care găsește moneda de aur, va fi norocos tot anul. Obiceiul este asemănător cu Gateaux de Rois în țările francofone sau sărbătoarea de Mardi Gras în regiunile de Sud ale Americii.Tortul are un mic obiect (de multe ori un copil mic de plastic) în interior și persoana care primește bucata de tort cu acest mic obiect are privilegii și obligații diferite.

 Și, cum grecii erau marinari și nu se întorceau din calatorii toți până la 1 ianuarie, Vasilopita continuă să se pregătească în fiecare oraș-port până în ziua în care se întoarece și ultima corabie.

Kenourios Chronos! La Mulți Ani !