Macédoine de légumes frais - una dintre cele mai clasice garnituri ale bucătăriei franceze

Macédoine de légumes frais -
una dintre
cele mai
clasice garnituri
ale bucătăriei franceze

Macédoine de légumes frais este o salată de legume proaspete, un fel de mâncare preparat cu legume tăiate cubulețe mici (morcovi, napi, cartofi, fasole verde, mazăre) fierte în apă clocotită cu sare, răcite și apoi glasate în unt și legate cu maioneză. Macédoine de légumes frais este una dintre cele mai clasice garnituri ale bucătăriei franceze. Simplă, dar foarte tehnică dacă vrei să iasă “ca la școală”. Este un aperitiv clasic, ușor de preparat și poate fi îmbogățit cu ouă fierte tari și ierburi aromatice.

Ingrediente Macédoine de légumes frais (4 porții): 

1. 2 morcovi
2. un nap mic
3. o rădăcină mică de țelină
4. 100 gr. fasole verde
5. 100 gr. mazăre proaspătă (sau congelată)
6. un dovlecel mic
7. 30 gr. unt
8. sare fină
9. zahăr (un vârf de cuțit)
10. opțional: pătrunjel tocat fin

 Mod de pregătire: 

1. Curăță toate legumele.
2. Taie-le în brunoise (cuburi de aprox. 5–7 mm). 
•  Asta e esența macédoine: toate legumele au aceeași dimensiune. 
3. Fierberea (blanchir): 
• Fierbe separat fiecare legumă în apă cu sare: 
• morcov + țelină + nap: 5–6 minute
• fasole verde: 3–4 minute
• dovlecel: 2 minminute
• mazăre: 1–2 minute 
• Apoi: ➡️ scoate-le direct în apă cu gheață (șoc termic)
• ➡️ scurge-le foarte bine
4. Glasarea: 
1. Într-o tigaie largă: 
• Topește untul la foc mic. 
• Adaugă legumele scurse.
• Pune:
• un praf de sare
• un vârf de zahăr
• 1–2 linguri de apă 
• Sotează 2–3 minute până capătă luciu (glacer). 
• La final: ✔️ adaugă pătrunjel tocat fin/✔️ ajustează de sare
5. Servire: 
• ca garnitură pentru:
• pui fript
• pește poșat
• carne albă
• sau rece, legată cu:
• maioneză (devine macédoine à la mayonnaise)

 

Iată și o variantă fine dining pentru Macédoine de légumes à la française, exact cum ai vedea-o într-un bistro clasic sau într-un restaurant cu școală de bucătărie clasică.

Ingrediente (4 porții) Macédoine de légumes glacés, montée à l’anneau, (cu sos velouté ușor):

1. Legume: 
• 2 morcovi
• un nap
• o bucată mică de țelină rădăcină
• 80 gr. fasole verde
• 80 gr. mazăre
• un dovlecel mic 
2. Pentru glasare: 
• 30 gr. unt
• sare fină
• un vârf de zahăr 
3. Mini Velouté: 
• 15 gr. unt
• 15 gr. făină
• 250 ml. supă clară de legume
• o lingură smântână lichidă
• sare
• piper alb
• opțional: nucșoară

 Mod de execuție:

Pasul 1 — Brunoise perfect: 

1. Toate legumele se taie în cuburi de max. 5 mm.
2. Uniformitatea = eleganță în plating.

Pasul 2 — Blanchir (separat): 

Fierbe în apă cu sare:

Legumă       Timp

Morcov       5 minute

Țelină          5 minute

Nap              4–5 minute

Fasole         3 minute

Dovlecel      2 minute

Mazăre        1–2 minute

• ➡️ Scoate în apă cu gheață
• ➡️ Scurge foarte bine

Pasul 3 — Glasare: 

1. În tigaie: 

• topește untul
• adaugă legumele
• sare + zahăr + 1 lingură apă 
• Sotează 2–3 minute până devin lucioase (nu rumeni!).

Pasul 4 — Velouté: 

1. Fă un roux blond:
• unt + făină (2 min, fără culoare)
• Adaugă supa caldă treptat.
1. Fierbe 5–6 min până se leagă.
2. Final:
• smântână
• sare
• piper alb
• nucșoară (opțional)
3. Amestecă 2–3 linguri de velouté cu legumele — doar cât să le lege, nu să înoate.

Pasul 5 — Montare: 

1. Așază un inel de plating în centrul farfuriei.
2. Umple cu macédoine.
3. Presează ușor.
4. Ridică inelul.

 

 Pasul 6—Finisaj: 

1. microplante / pătrunjel tocat fin
2. un fir de unt topit sau ulei de ierburi
3. opțional:
• chips de morcov
• quenelle mică de smântână ( «quenelle mică» reprezintă o porție elegantă, în formă de ou/elipsă, realizată de obicei cu o linguriță specială de 6 cm sau matrițe din silicon pentru a modela mousse-uri, înghețată, piureuri sau compoziții de pește/carne. Această tehnică culinară adaugă un aspect sofisticat, de nivel înalt, preparatelor din farfurie egastro.ro.)

• Rezultatul: o garnitură clasică reinterpretată — texturi curate, luciu discret, sos catifelat.

Spor la treabă și poftă bună!

Pasta alla Boscaiola, un preparat italian rustic

Pasta alla Boscaiola-
un preparat italian rustic

Pastele boscaiola sunt un preparat rustic italian cremos, făcut de

obicei cu tagiatelle sau penne, ciuperci (hribi), cârnați italieni

(salsiccia) sau pancetta, smântână, usturoi și parmezan. Această

rețetă consistentă, de inspirație forestieră, combină aromele

ciupercilor cu sosul fin de smântână.

Iată rețeta clasică de Pasta alla Boscaiola, un preparat italian rustic, inspirat din pădurile din Emilia-Romagna și Toscana, cunoscut pentru aroma bogată de ciuperci și pancetta.

Ingrediente Pasta alla Boscaiola (4 porții): 

1. 320 gr. paste (penne sau tagliatelle)
2. 200 gr. ciuperci proaspete (champignon, pleurotus sau amestec pădure)
3. 100 gr. pancetta sau bacon cubulețe
4. o ceapă mică
5. un cățel de usturoi
6. 200 ml. smântână pentru gătit
7. 50 ml. vin alb sec
8. 3 linguri ulei de măsline extravirgin
9. Sare, piper după gust
10. Pătrunjel proaspăt tocat

•  (Opțional) 50 gr. parmezan ras

Mod de preparare: 

1. Pregătirea ingredientelor:
• Taie ciupercile felii.
2. Ceapa și usturoiul tocate mărunt.
3. Pancetta cubulețe. 
4. Sotează pancetta și ceapa:
• Într-o tigaie mare, încălzește uleiul.
• Adaugă pancetta și ceapa, gătește 3–4 minute până ceapa devine translucidă.
• Adaugă usturoiul și mai călește 1 minut. 
5. Gătește ciupercile:
• Pune ciupercile în tigaie și sotează până scade lichidul.
• Stinge cu vinul alb și lasă 2–3 minute să se evapore alcoolul. 
6. Adaugă smântâna:
• Pune smântâna și amestecă ușor.
7. Condimentează cu sare și piper.
8. Lasă să se încălzească 2–3 minute, fără să fiarbă prea tare. 
9. Fierbe pastele:
• În apă cu sare, conform instrucțiunilor de pe pachet, până sunt al dente.
• Scurge și păstrează puțină apă de la fiert pentru a lega sosul, dacă e nevoie. 
10. Amestec final:
• Pune pastele în tigaie peste sosul de ciuperci.
• Amestecă bine și adaugă pătrunjel tocat.

• Dacă vrei, presară parmezan ras înainte de servire.
• 💡 Sfat de gourmet: pentru un gust mai autentic, poți folosi mix de ciuperci de pădure și smântână mai grasă (30–35%).

 

Iată o variantă Boscaiola autentică fără smântână, mai aproape de stilul tradițional italian – mai lejeră și cu gust mai intens de ciuperci și pancetta: Pasta alla Boscaiola (fără smântână, 4 porții)

Ingrediente Pasta alla Boscaiola (fără smântână, 4 porții): 

1. 320 gr. paste (penne sau tagliatelle)
2. 250 gr. ciuperci proaspete (champignon sau mix pădure)
3. 100 gr. pancetta sau guanciale cubulețe
4. o ceapă mică
5. un cățel de usturoi
6. 50 ml. vin alb sec
7. 3 linguri ulei de măsline extravirgin
8. Sare și piper după gust
9. Pătrunjel proaspăt tocat
• (Opțional) un strop de ulei trufat sau parmezan ras la servire

Mod de preparare: 

1. Pregătește ingredientele:
• Taie ciupercile felii.
• Ceapa și usturoiul tocate mărunt.
• Pancetta cubulețe. 
2. Călește pancetta:
•  Într-o tigaie mare, încălzește uleiul și pune pancetta.
•  Gătește până devine ușor crocant. 
3.  Adaugă ceapa și usturoiul:
•  Călește 2–3 minute până ceapa devine translucidă. 
4.  Ciupercile:
•  Pune ciupercile și sotează până își pierd lichidul.
5. Toarnă vinul alb și lasă 2–3 minute să se evapore alcoolul.
6. Condimentează cu sare și piper. 
7. Legarea sosului:
• Adaugă 2–3 linguri de apă de la fiertul pastelor pentru a lega ușor sosul.
• Amestecă bine și lasă 1-2 minute la foc mic. 
8. Fierbe pastele:
• În apă cu sare, până sunt al dente.
• Scurge și pune peste sosul din tigaie. 
9. Finalizare:
• Amestecă pastele cu sosul.
• Presară pătrunjel proaspăt tocat.
• La dorință: strop de ulei trufat sau parmezan ras.

•  💡 Secret italian: fără smântână, gustul ciupercilor și al pancettei e mai intens, iar sosul “se lipește” natural de paste.

Spor la treabă și poftă bună!

Pasta alla Genovese (rețetă napolitană tradițională)

Pasta alla Genovese-
 (rețetă napolitană tradițională)

Pasta alla Genovese este o rețetă napolitană tradițională, deși numele sugerează Genova. Preparatul este originar din Napoli fiind un ragu alb de ceapă și carne, gătit foarte lent până devine cremos și dulceag.

Ingrediente (4–6 porții): 

1. 500–700 gr. carne de vită (rasol, spată sau antricot pentru fiert lent) 
2. 1–1,2 kg. ceapă galbenă (multă ceapă – esențial!)
3. 80 ml. ulei de măsline extravirgin
4. un morcov mic (opțional, tradițional în unele variante)
5. o tijă mică de țelină (opțional)
6. 100 ml. vin alb sec
7. Sare, piper
8. 400–500 gr. paste tip ziti, paccheri sau rigatoni
9.  Parmigiano Reggiano sau pecorino pentru servire

 

Mod de preparare: 

1. Pregătirea ceapă
• Taie ceapa fideluță subțire. Nu te speria de cantitate – va scădea enorm la gătit. 
• Rumenește carnea
2. Într-o cratiță mare, încălzește uleiul și rumenește bucata întreagă de carne pe toate părțile. 
3. Adaugă ceapa
• Pune toată ceapa peste carne, adaugă morcovul și țelina tocate fin, sare și piper.
4. Acoperă și gătește la foc foarte mic. 
• Gătire lentă (2,5–3 ore)
• Ceapa trebuie să se topească lent, fără să se ardă. Amestecă din când în când.
• După 30 minute adaugă vinul alb.
• Dacă e nevoie, adaugă puțină apă caldă, dar foarte puțin – nu trebuie să fie sos apos.
5. Finalizarea
• La final, ceapa devine cremă caramelizată natural.
• Carnea se poate rupe în fâșii și amesteca în sos sau se servește separat (cum se face adesea în Napoli).
6. Pastele
• Fierbe pastele al dente și amestecă-le direct în sos, cu puțină apă de la paste pentru emulsie. 

Secretul reușitei: 

1. Foc foarte mic.
2. Răbdare.
3. Ceapa este baza – nu roșii, nu usturoi.

 

Acum urmează varianta autentică de la o trattorie din Napoli cu proporții exacte folosite în restaurante. Pasta alla Genovese – varianta de trattorie napolitană. Exact cum o găsești într-o trattorie veche din Napoli – simplă, profundă, fără artificii.

Ingrediente (4 porții generoase): 

1. 600 gr. carne de vită (spată sau girello)
2. 1,3–1,5 kg. ceapă galbenă
3. 100 ml. ulei de măsline extravirgin
4. 80–100 ml. vin alb sec
5. o bucățică mică de morcov (opțional, foarte fin tocat)
6. Sare (cu moderație – scade mult)
7. Piper negru proaspăt măcinat
8. 400 gr. ziti spezzati sau rigatoni
9.  Pecorino romano pentru servire

 

Preparare tradițională:

1. Stratificarea (metodă tipică de trattorie): 

1. Într-o cratiță grea (ideal fontă sau inox gros), pune uleiul.
2. Așază bucata întreagă de carne.
3. Acoperă complet cu ceapa tăiată foarte subțire.
4. Presară puțină sare. 

• ❗ Nu se călește separat ceapa. Totul pornește împreună.

2. Foc foarte mic – 3 ore: 

1. Acoperă și gătește la foc minim.
2. Ceapa va lăsa apă, apoi va începe să se topească.
3. După ~40 minute adaugă vinul.
4. Amestecă rar (la 20–30 min).

• Ceapa trebuie să devină o cremă brun-aurie, nu prăjită.

3. Final: 

1. Carnea devine fragedă și se rupe cu furculița.
2. În multe trattorii din Napoli, carnea se scoate și se servește ca fel principal separat (al doilea fel), iar pastele se fac doar cu sosul. 

4. Pasta: 

1. Fierbe pastele al dente.
2. Amestecă-le direct în sos 1–2 minute cu puțină apă de la paste.
3. Pecorino doar la final, la masă.

 

Micile secrete napolitane:

 

1. Raport ceapă:carne ≈ 2:1 sau chiar 3:1
2. Fără usturoi. Fără roșii.
3. Dacă se prinde, se adaugă o lingură de apă, nu ulei.
4. Gustul trebuie să fie dulce natural, nu caramel ars.

Spor la treabă și poftă bună!

Preparate cu măsline Lucques din Languedoc

Măsline Lucques din Languedoc

Iată două variante elegante cu măsline măsline Lucques din Languedoc:

1. Tapenade fină de Lucques (variantă delicată)

Ingrediente: 

1. 200 gr. măsline Lucques fără sâmburi
2. o lingură capere desărate
3. 2 fileuri de anșoa (opțional, pentru profunzime)
4. o linguriță coajă rasă de lămâie
5. 3–4 linguri ulei de măsline extravirgin
6. Piper alb proaspăt
7. o frunză mică de cimbru (opțional)

Mod de preparare: 

1. Mixează grosier măslinele (nu pastă complet fină).
2. Adaugă caperele și anșoa, pulsează scurt.
3. Încorporează uleiul treptat până obții o textură cremoasă dar rustică.
4. Finalizează cu coajă de lămâie și piper.

•  Servește pe pâine prăjită sau lângă brânză de capră maturată.

2. Salată franțuzească cu Lucques & fenicul

Ingrediente: 

1. 150 gr. măsline Lucques
2. un bulb mic de fenicul, feliat foarte subțire
3. o portocală tăiată suprem (Tăiatul „suprem” (sau supremé în franceză) în bucătărie este o tehnică rafinată prin care se obțin segmente curate de fructe citrice (portocale, grapefruit, lămâi), fără pielița albă, amară (pith) și fără membranele interioare. Rezultatul este o bucată de fruct pură, zemoasă, ideală pentru salate, deserturi, garnituri sau cocktailuri.)
4. o mână frunze de rucola
5. o lingură migdale feliate prăjite

 

Dressing: 

1. 3 linguri ulei de măsline
2. o lingură suc de portocală
3. ½ linguriță muștar Dijon
4. Sare fină, piper alb

 Mod de preparare: 

1. Amestecă ușor toate ingredientele și adaugă dressingul la final.

•  Merge excelent cu un vin alb sec din Languedoc sau un rosé de Provence.

 

 Măslinele Lucques (Lucques) 

Sunt un soi franțuzesc foarte apreciat, originar din sudul Franței (regiunea Occitania, zona Languedoc).

Ce le face speciale? 

1. Formă alungită, ușor curbată (ca o semilună)
2. Culoare verde-deschis până la verde intens
3. Gust fin, delicat, ușor dulceag, foarte puțin amar
4. Textură crocantă, fermă

•  Sunt considerate în Franța „regina măslinelor verzi”.

Cum se consumă? 

1. Aperitiv simplu, în saramură ușoară
2. În salate mediteraneene
3. Cu pește la cuptor sau carne albă
4. În tapenade fină (mai delicată decât cea din măsline negre)

 

Conservare tradițională 

1. Se pun în saramură slabă (8–10% sare), uneori cu: 

• cimbru
• foi de dafin
• coajă de lămâie
• usturoi foarte discret

 

Asocieri 

1. Merg foarte bine cu vinuri albe seci din sudul Franței sau cu un rosé de Provence.

Spor!

Rigo Iancsi -Rigójancsi - (prajitura din Imperiul Austro Ungar

 Rigo Iancsi -Rigójancsi- (prajitura din Imperiul Austro Ungar)

Rigo Iancsi -Rigójancsi - (prajitura din Imperiul Austro Ungar)

Rigo Iancsi -Rigójancsi -
(prajitura din Imperiul Austro Ungar)

Aceasta este o celebra prăjitură tradițională din Imperiul Austro Ungar ce-și datorează numele lui Rigó Jancsi (1858–1927)  un celebru violonist rom de origine maghiară. El a rămas cunoscut și pentru căsătoria sa scandaloasă cu prințesa belgiană Clara Ward, care a ținut prima pagină a ziarelor la sfârșitul sec. XIX. Numele său este purtat de o prăjitură tradițională maghiară (Rigójancsi), constând din două blaturi de ciocolată, mousse de ciocolată și glazură.Tortul a fost făcut de un patiser din Pesta pentru celebrarea căsătoriei celor doi și ca povestea lor de dragoste să dăinuie peste timp.

 

Ingrediente: 

1.     100 gr. unt,

2.     100 gr. zahăr brun,

3.     4 ouă,

4.     800 gr. făină de patiserie,

5.     20 gr. cacao,

6.     350 gr. ciocolată menaj,

7.     600 gr. frișcă + 50 gr. zahar,

8.     150 gr. gem de caise,

9.     150 gr. glazură de ciocolată ,un picuț dintr-un baton de vanilie,

10.                        100 ml. rom 

 

Mod de preparare:

• Iată rețeta numerotată pe etape:

1. Se mixează untul moale, ținut la temperatura camerei, cu jumătate din cantitatea de zahăr și cu gălbenușurile. 

2. Separat, se bat albușurile cu restul de zahăr până se obține o spumă fermă. 

3. Spuma de albușuri se încorporează ușor în compoziția de gălbenușuri, apoi se adaugă făina și cacaoa, amestecând delicat. 

4. Aluatul se întinde uniform într-o tavă tapetată cu hârtie de copt, într-un strat de aproximativ 1,5 cm, și se coace în cuptorul preîncălzit, la foc mediu. 

5. După coacere, blatul se presară cu puțină făină, se răstoarnă, se îndepărtează hârtia de copt și se lasă să se răcească. 

6. Pentru cremă, se topește ciocolata la bain-marie. 

7. Frișca se bate cu zahărul și vanilia, apoi se încorporează treptat în ciocolata caldă: la început se adaugă puțină frișcă, se amestecă până devine cremoasă, apoi se adaugă restul de frișcă. 

8. Blatul răcit se taie în două părți egale, folosind un cuțit bine ascuțit. 

9. Una dintre jumătăți se stropește cu rom, se unge cu gem de caise și se acoperă cu glazură de ciocolată. 

10. Pentru glazură, se fierb 75 g zahăr și 50 g cacao cu un pahar de apă. După câteva clocote și o ușoară îngroșare, se adaugă 50 g unt. Alternativ, se pot topi 150 g ciocolată menaj cu o lingură de ulei la bain-marie până se obține un sos fin. 

11. Blatul glazurat se lasă la frigider peste noapte. 

12. Pe cealaltă jumătate de blat se întinde crema de ciocolată și frișcă și se lasă la rece aproximativ 2 ore. 

13. Deasupra se așază cu grijă blatul cu glazură și se mai lasă la răcit.

 14. Prăjitura se taie cu un cuțit trecut prin apă caldă, pentru felii curate. 

 

Spor la treabă și pofta buna!

 

Jerbo (Zserbó) szelet - Greta Garbo

Jerbo (Zserbó) szelet -
Greta Garbo

Jerbo (Zserbó) Szelet este una dintre cele mai iubite prăjituri ale cofetariei austro-ungare, creată de celebrul cofetar elvețian stabilit la Budapesta, Emil Gerbeaud. 

• De pe wikipedia aflăm următoarele:

1. Desertul popular, cunoscut acum în întreaga lume, este făcut din aluat fraged, conține gem de caise și nuci măcinate în straturile sale și este acoperit cu glazură de ciocolată deasupra. Este numit după cofetarul elvețian Emil Gerbeaud, care a venit în Ungaria la sfârșitul secolului al XIX-lea și a continuat să conducă celebra cofetărie Kugler din Budapesta. Este un desert preferat de sărbători (Paște și Crăciun).  

• Istorie: Emil Gerbeaud și originea prăjiturii

1. Tradiția spune că Emil Gerbeaud a creat prăjitura, aceasta fiind una dintre cele care i-au consacrat reputația de cofetar. Gerbeaud era deja un cofetar renumit în anul 1900, așa că, dacă el a creat într-adevăr rețeta, putem data originea acesteia la sfârșitul secolului al XIX-lea . Cu toate acestea, alte opinii datează introducerea  la o dată ulterioară, în jurul Primului Război Mondial .  
2. Gerbeaud Emil: Totuși, aceste teorii sunt contrazise de anumite fapte istorice. Numele prăjiturii nu este menționat în listele de prețuri ale patiseriei Gerbeaud , iar primele cărți de bucate care menționează jerboa nu au apărut decât în ​​anii 1950. Acest lucru sugerează că, deși numele lui Gerbeaud este legat de prăjitură, desertul în sine s-ar putea să nu fi fost creația sa. 
3. Naționalizarea și ascensiunea jerboa-ului:
1. Prăjitura zerbó a devenit de fapt cunoscută pe scară largă abia după naționalizarea din 1948. Cofetăria a fost apoi preluată de stat, iar prăjitura a început să se bucure de o mare popularitate în noua eră. Conform unei alte teorii, zerbó a fost creat pentru Expoziția Mondială din 1958 de la Bruxelles, ca unul dintre deserturile speciale ale ambasadei gastronomice maghiare.  
4. Numele și semnificația sa:
• Numele de zerbó provine de la numele de familie Gerbeaud, care a devenit comun în timp, devenind astfel numele prăjiturii. Acest nume a devenit un element emblematic al tradițiilor cofetării maghiare și este cunoscut acum nu doar în țara noastră, ci și de mulți oameni din străinătate. Fiind un dulce indispensabil al sărbătorilor creștine – în special al Crăciunului – zerbó a devenit nu doar un simbol gastronomic, ci și cultural. 
5. Zserbó în gastronomia modernă:

• Prăjitura este încă populară și astăzi și se prepară în multe variante. Pe lângă rețeta tradițională, există versiuni pentru diabetici, fără gluten și diverse variante reinterpretate. Cu toate acestea, versiunea clasică este încă definită de moștenirea lui Emil Gerbeaud, iar prăjitura a rămas unul dintre cei mai cunoscuți „ambasadori” ai gastronomiei maghiare. 

La Casa Gerbeaud din Budapesta se respectă următoarele:.

• Pregătire: Blatul de aluat se face din făină, unt, zahăr, ouă și drojdie. Se taie în părți egale, apoi între foi se umplu dulceață de caise și nuci confiate. Suprafața prăjiturii se unge cu ciocolată topită și apoi se taie în felii. Pe lângă clasicul, este cunoscută și varianta cu miere, care folosește praf de copt și miere în loc de drojdie, iar foile sunt umplute cu cremă de vanilie. 

Jerbo (Zserbó) Szelet – Rețetă clasică (cca. 24 bucăți) 

1. Ingrediente pentru aluat:

1. 500 gr. făină 
2. 250 gr. unt (82% grăsime), rece 
3. 50 gr. zahăr 
4. 2 gălbenușuri 
5. 200 ml.lapte călduț 
6. 25 gr. drojdie proaspătă 
7. un praf de sare 
8. coaja rasă de la o lămâie bio

2. Ingrediente pentru Umplutură: 

1. 400 gr. gem de caise (ideal acrișor) 
2. 250 gr. nucă măcinată 
3. 200 gr. zahăr pudră 
4. un plic zahăr vanilat
5. coaja rasă de lămâie bio 

3. Ingrediente pentru Glazură: 

1. 200 gr. ciocolată neagră 
2. 2 linguri ulei sau 50 gr. unt 
3. un albuș de ou

Mod de preparare: 

1. Aluatul: 

    1. Dizolvă drojdia în laptele călduț cu o linguriță de zahăr. 

    2. Amestecă făina cu untul rece până obții un aluat nisipos. 

    3. Adaugă gălbenușurile, zahărul, sarea, coaja de lămâie și drojdia activată. 

    4. Frământă rapid un aluat omogen. 

    5. Împarte în 4 foi egale și lasă-le la odihnit 30 min. 

2. Umplutura: 

1. Amestecă nuca măcinată cu zahărul pudră (+ vanilie și coajă de lămâie dacă folosești). 
2. Amestecați  până obțineți o compoziție omogenă.

3. Asamblare: 

    1. Întinde prima foaie în tavă (cca. 25×35 cm). 

    2. Unge cu 1/3 din gem. 

    3. Presară 1/3 din amestecul de nucă. 

    4. Repetă operațiunea pentru încă 2 straturi. 

    5. Acoperă cu ultima foaie. 

• 👉 Înțeapă ușor cu furculița și lasă în tavă încă 20 minute. 

4. Coacere: 

1. Coace la 180°C .timp de 35–40 minute până devine aurie. 
2. Lasă să se răcească complet! 

5. Glazura: 

    1. Pentru glazura de ciocolată , preparați un sirop gros din zahăr și  apă fierbinte. Luați de pe foc, presărați ciocolata neagră tocată și amestecați până se topește. Când s-a răcit, dar este încă lichidă, adăugați 1/2 linguriță de apă și albușurile de ou bătute cu o furculiță.

    2. Întindeți glazura peste prăjitură  nivelați și lăsați-o să se întărească. Tăiați jerboa-ul finit și serviți.

• 👉Lasă la rece până se întărește, apoi taie în pătrate sau romburi.
• 👉 Sfat: A doua zi este și mai bună – aromele se întrepătrund perfect!

 

 Spor la treabă și poftă bună!