Nu e pastramă, e Syglino. Rețeta care vine din Sparta-Δεν είναι παστράμι, είναι Σύγκλινο. Η συνταγή που έρχεται από τη Σπάρτη

Syglino – Pasto Maniot: Porc afumat cu portocală și salvie

Cunoscut și ca sugklino sau pasto, syglino nu e șuncă și nu e pastramă. E mezelul țăranilor din Mani și Laconia. Carne de porc păstrată în propria grăsime - glina - afumată lent deasupra unui foc molcom de salvie și coajă de portocală. Genul de carne pe care o tăiai de Crăciun și o mâncai până-n miezul verii.

Ăsta e syglino-ul autentic, nu cel de vitrină industrială. O istorie care vine din Sparta Antică.

Syglino nu e doar o tehnică de conservare, e moștenire vie. În Mani, pământul spartanilor de odinioară, tăierea porcului - hoirosfagia - era evenimentul iernii.

Numele vine din bizantinul syn-klinein - „pus împreună”, „reunit”, după felul în care bucățile erau înghesuite în vasele de lut. Rădăcina e și mai veche și duce la faimoasa supă neagră a spartanilor, unde carnea se păstra în sânge și grăsime. Într-o peninsulă aridă, bătută de vânt și de războaie, syglino era garanția că treci iarna.

Portocalele din văile Laconiei și salvia sălbatică de pe stânci n-au ajuns acolo degeaba. Acidul și uleiurile lor nu doar că dădeau gust, ci țineau carnea vie în arșița Peloponezului.

Ce-ți trebuie - pentru 2 kg.

1. 2 kg. ceafă sau pulpă de porc, cu grăsime, tăiată cât pumnul
2. 60 gr. sare grunjoasă de mare - fix 3%
3. 10 gr. piper negru proaspăt zdrobit
4. 5 gr. cimbru uscat de munte
5. 5 gr. oregano sălbatic
6. 4-5 foi mari de dafin, rupte
7. coaja rasă de la 2 portocale netratate - ăsta e tot secretul
8. 200 ml. vin roșu sec - tradițional Mavroudi, la noi merge o Băbească Neagră neîmblânzită, o Fetească Neagră robustă sau un Syrah corpolent
9. 500 gr. untură topită + 200 ml. ulei de măsline extravirgin pentru păstrare

Cum se face:

1. Sarea - 48 de ore de răbdare

• Amesteci sarea cu piperul, cimbrul, oregano și coaja de portocală. Freci fiecare bucată bine, ca la masaj.
• Le așezi în lut sau sticlă, strecori dafinul printre ele și torni vinul. 
• La frigider, 48 de ore. 
• Le întorci la 12 ore. 
• Fără grabă.

2. Zvântarea și afumarea - aici se face magia

• Le scoți, le ștergi bine și le lași 12 ore la zvântat, pe grătar, la aer.

Tradițional: foc mic, fum mult. Lemn de măslin, ramuri uscate de salvie și coji uscate de portocală. Afumare la rece, 20-25°C, două zile.

La bloc: dacă nu găsești măslin, merge lemn de cireș sau măr, cu o mână zdravănă de salvie uscată aruncată peste jăratic. 4-5 ore în afumătoare mică sau în grill cu capac, apoi două zile la uscat, la loc răcoros, întunecos și aerisit.

La final trebuie să fie fermă și chihlimbarie pe dinafară.

3. Prăjirea și glina - când devine pasto

• Acum devine pasto. 
• Tai fâșii subțiri. 
• Încingi puțină untură în fontă și le dai 2 minute pe parte, doar cât să prindă crustă.
• Le așezi fierbinți în borcane de lut sau de sticlă sterilizate și torni peste untura topită amestecată cu ulei de măsline. 
• Să fie complet acoperite, fără bule de aer. 
• Așa sigilată, ține luni întregi în cămară.

Cum se mănâncă, pe bune

1. Regula de aur: nu-l omorî la gătit. Scoți câteva fâșii din borcan, le scuturi ușor de untură și le dai 30 de secunde în tigaia încinsă. Atât.
2. Peste ouă ochiuri. Dacă n-ai Sfela din Mani, o telemea veche de oaie, bine scursă și prăjită în tigaie, face aceeași treabă murdară și bună.
3. Peste paste simple, trase prin unt cu salvie.
4. Sau cel mai cinstit: pe pâine prăjită, cu o țâră de lămâie și oregano proaspăt.
5. Lângă, musai un pahar de vin roșu, un raki și liniște.

Sfatul lui Papagheorghiu: Nu lua carne slabă. Grăsimea e cea care cară fumul și portocala. Și nu sări coaja de portocală - fără ea ai doar porc afumat, nu syglino.