Minciunele cu Marsala și coajă de lămâie -cu drag de la Papagheorghiu

O facem ca la noi. Rețeta asta - Chiacchiere di Iginio Massari - la noi se cheamă minciunele, uscățele, cirighele. Italienii le fac de Carnevale, noi le facem când ne e dor de bunica.

Am luat rețeta originală a Maestrului Massari din cartea lui "Non solo zucchero 2". E celebră că e făcută cu făină manitoba, ca să iasă foița subțire-subțire și să facă bășici mari la prăjit.

Ți-o scriu cum o fac eu.

Povestea

Ții minte mirosul ăla de ulei încins din bucătăria bunicii, iarna, când afară era zăpadă până la genunchi și ea zicea "stai potolit că sar"? 

Ei, chiacchierele astea sunt fix asta. Nu sunt gogoși. Sunt amintiri prăjite.

Massari zice o chestie genială: "Manitoba e o făină tare, plină de gluten, care are capacitatea de a se întinde subțire, subțire, fără să se rupă. În mod normal se folosește la prăjeli care trebuie să crească fără drojdie, absorbind foarte puțin ulei."

Și are dreptate. Secretul nu e în ingrediente, e în cât de subțire întinzi aluatul. Dacă poți citi ziarul prin el, e bun. Dacă nu, mai dă cu sucitorul.

Le-am făcut prima oară după rețeta de pe blogul Annal, și toată casa a mirosit a coajă de lămâie și a Marsala. Exact cum trebuie.

Ingrediente - rețeta mare, de familie:

Pentru vreo 50 de bucăți, să ajungi și la vecini:

1. 500 gr. făină manitoba (sau făină albă)
2. 60 gr. zahăr tos
3. 60 gr. unt moale, lăsat la temperatura camerei
4. 175 gr. ouă întregi (cam 3 ouă medii, cântărite fără coajă)
5. 5 gr. sare fină
6. 50 ml. Marsala (merge și rom bun, sau vin licoros)
7. coaja rasă de la o lămâie bio, netratată
8. semințele de la o păstaie de vanilie (sau o linguriță extract bun)
9. ulei de arahide pentru prăjit - mult, să fie baie
10. zahăr pudră vanilat din belșug, pentru final

Dacă vrei să faci jumătate de porție, ca să testezi:

250 gr. făină tare, 1 ou mare + un pic din al doilea), 30 gr. zahăr, 30 gr. unt, 25 ml. Marsala, un praf de sare, coaja de la 1/2 lămâie.

Cum le facem, pas cu pas, fără grabă:

1. Aluatul. 

• Pe blatul de lucru cerni făina și faci o fântână în mijloc. În fântână pui zahărul, coaja de lămâie, vanilia, ouăle bătute ușor, sarea și Marsala. Începi să amesteci cu o furculiță, dinspre interior spre exterior. La final adaugi untul moale. 
• Frămânți. Nu mult, vreo 5-7 minute, până devine omogen, neted și catifelat. Dacă e lipicios, nu mai pune făină. Frământă-l. Trebuie să fie mătăsos.
• Îl învelești în folie alimentară și-l lași să se odihnească o oră la temperatura camerei. Are nevoie, e o făină nervoasă.

2. Întinsul - aici e tot șpilul. 

• Tai aluatul în 4 bucăți. Iei una, restul le ții sub folie.
• Cu mașina de paste, la penultima treaptă de subțire. Dacă n-ai mașină, cu sucitorul, cu răbdare și cu puțină făină pe masă, până vezi lumina prin el. Massari zice că trebuie să fie ca o pânză de păianjen.

3. Tăiatul. 

• Tai dreptunghiuri de vreo 10x5 cm. În mijloc faci două tăieturi oblice, paralele. Nu până la margine. Astea sunt ca să facă bășicile alea frumoase.

4. Prăjitul. 

• Încingi uleiul la 176°C. Dacă n-ai termometru: arunci o bucățică mică de aluat, dacă se ridică imediat la suprafață și face bășici, e gata.
• Prăjești câte 2-3 o dată, nu mai multe. Se fac în 20-30 de secunde pe fiecare parte. Le întorci repede. Trebuie să fie aurii, nu maronii.
• Le scoți pe hârtie absorbantă. Massari, în laborator, le usucă pe verticală, ca să rămână drepte și crocante.
• Le lași să se răcească un pic și le ningi cu zahăr pudră. Mult zahăr pudră. Fără rușine.

Se mănâncă în aceeași zi. A doua zi sunt și mai bune, mai sfărâmicioase, dacă mai apucă.

Să-mi zici cum ți-au ieșit. Și nu uita să deschizi geamul, că tot blocul o să vină la miros.

Poftă bună, de la Papagheorghiu.