Salată rusească Shuba (Seledka Pod Shuboĭ )

Salata rusească cu hering marinat „Shuba sau cum mai este cunoscută Seledka Pod Shuboĭ” este făcută cu hering murat tocat mărunt, ouă, sfeclă, morcovi, cartofi și maioneză.Cel mai bine este să pregătiți această salată cu 8-10 ore înainte, astfel încât aromele să se poată amesteca. Cantitățile sunt reglabile în funcție de cât de mare este farfuria de servire. Este o salata tradițională făcută în straturi, foarte populară în țările estice ale Europei și care își ia numele de la stratul exterior care acoperă complet salata. Unii oameni aleg dressing de maioneză pentru a acoperi preparatul, astfel încât să arate ca o haină de blană, în timp ce alții folosesc sfeclă. În ultimii ani, Șhuba a devenit populară și la noi în România unde chiar se pregătește în multe case, în locul salatei de boeuf (unele ingrediente fiind aceleași) În funcție de preferințe, se mai pot adăuga și alte ingrediente: castraveciori murați, capere etc.

Ingrediente pentru 4-5 porții: 250 gr. hering murat în ulei, 2 cartofi

mari, 3 morcovi mari, 3 bucăți de sfeclă roșie nu prea mari și coapte în cuptor,  ½ ceapă albă, 1 lingură oțet, 3 ouă fierte tari, 250-300 gr. maioneză.

 

Mod de preparare: Fierbeti cartofii în coajă , morcovii curățați si sfecla rosie coaptă în cuptor. Dacă fierbeți cartofii împreună cu morcovii îi scoateți pe aceștia din urmă după 15-20 de minute, iar cartofii după aproximativ 40 de minute până când pot fi străpunși ușor cu o furculiță. Sfecla roșie cam după o oră sau  până când pot fi străpunse ușor cu o furculiță. Legumele trebuie să fie fierte, dar nu prea moi. Lăsați-le să se răcească, apoi curățați-le și dați-le pe răzătoare individual pe partea mare a răzătoarei. Tăiați mărunt ceapa și turnați peste ea apă clocotită. Amestecați aproximativ o jumătate de minut, scurgeți, apoi  amestecați cu oțetul. Lăsați la marinat 30 de minute. Curățați ouăle fierte tari. Radeți două dintre ele pe partea fină a răzătoarei. (Al treilea ou rămâne pentru decor). Tamponați heringul cu un prosop de hârtie pentru a îndepărta excesul de ulei, după care tăiați-le în bucăți mici.

Pentru a asambla salata, începeți cu un strat gros de cartofi ras pe farfuria de servire și întindeți-l uniform. Puneți puțină maioneză și întindeți-o în strat subțire. Întindeți bucățile de hering peste cartofi. Întindeți ceapa scursă peste hering. Acoperiți cu un alt strat subțire de maioneză. Răspândiți peste oul ras fin și adăugați un alt strat subțire de maioneză. Întindeți morcovul ras și încă un strat subțire de maioneză. Acoperiți cu un strat gros de sfeclă roșie rasă și întindeți-o pe părțile laterale ale ''tortului''. Peste aceasta se intinde un strat gros de maioneza. În final va fi un roz intens. Ștergeți marginile farfuriei cu un prosop de hârtie pentru a îndepărta orice urme. Decorați cu ou tăiat rondele sau ierburi precum pătrunjel sau mărar. Dați la frigider 8-10 ore inainte de servire. Această salată este bună la frigider pentru 3-4 zile.

Spor la treabă și poftă bună!

Friptură de rață întreagă, la cuptor

Ingrediente: 

1 rață întreagă, 3 portocale bio, 2 cepe tăiate în sferturi, opțional  ceva untură de rață, 50-100 ml.  Cointreau sau Grand Marnier,  sare marină neiodată, piper negru proaspăt măcinat,  chimen măcinat, boia dulce, ceva ulei de măsline extravirgin, 2,1/2 portocale bio/ Pentru umplutură: un măr crețesc sau ionathan, 1/2 portocală  bio, o ceapă albă tăiată sferturi, 3-4 căței de usturoi,  rozmarin, cimbru și oregano proaspete toate (se găsesc prin magazine la ghivece sau la caserole), sare marină neiodată, piper verde proaspăt măcinat, 50 ml. Metaxa

Mod de preparare : Începem prin pregătirea raței, curățănd-o de eventualele tuleie și pene rămase. Apoi o ștergem  cu prosoape de hârtie (deoarece pentru următoarea etapă trebuie să aibă atât carnea cât și pielea uscate). ATENȚIE : A nu se uita îndepărtarea de la târtiță a glandei cu grasime.

Acum când rața este pregătită trecem la asezonarea ei cu condimente atât la interior cât și la exterior. Mai întăi injectăm rața în mai multe puncte cu o parte din lichiorul folosit ( nu vă speriați deoarece alcoolul frăgezește carnea dar iese tăria în timpul  coacerii. Radem  coaja unei portocale bio (o păstrăm pentru altă etapă). După aceasta stoarcem 1/2 din  aceasta plus încă una. Amestecăm untura de rață topită (dacă folosim) sau uleiul de măsline cu sucul de portocale, adăugăm coaja rasă și lichiorul folosit. Ungem rața la interior și exterior cu acest amestec, masând bine ca să intre în carne, după care pudrăm cu un amestec de sare, piper, chimen și boia masând irăși bine ca să pătrundă în carne condimentele. Sarea trebui să fie mai multicică deoarece intrând în profunzimea cărnii  va ajuta astfel la realizarea unei crustei rumene la suprafața  pielii. La pasul următor vom umple interiorul raței cu mărul tăiat în bucăți mărunte, cu ceapa tăiată în sferturi, cu jumătatea de portocală ramasă tăiată cubulețe și cu cățeii de usturoi tăiați în jumătăți,  cu rozmarinul, cimbrul și cu oregano și amestecate toate cu coniac înainte de umplere. Portocala rămasă se taie în rondele, pe care le vom aseaza peste rață pe partea cu pieptul care va sta în prima parte în sus, protejând astfel pieptul raței în timpul coacerii. Așa pregătită lăsă la frigider, într-un vas cu capac, pentru maturare peste noapte. A doua zi se va scoate de la rece cu 2 ore înainte de a o coace ca să nu se producă șoc termic cand o introducem la cald în cuptor. Încălzim cuptorul la maxim după care dm la mediu. Acoperim vasul în care vom coace rața cu hârtie de copt peste care vom pune folie de aluminiu și introducem în cuptor unde în prim etapă o vom ține măcar o oră. Dupa acet timp, scoatem folia îndepărtăm feliile de portocală, ungem rața  cu sosul din tavă. Dăm din nou la cuptor  neacoperită încă cel putin trei sferturi de oră sau până se rumenește bine, reducând și temperatura sub mediu. Din timp în timp repetăm  ungerea cu sosul din tava.

Atenție nu serviți imediat ce ați scos din cuptor ci lăsați rața la odihnit vreo 10-15 minute.

Când sunteți gata de servit, așezați rața  pe un platou cuprinzător, ornați cu felii proaspete de portocală (puteți să mai puneți și zmeură um am mai pus eu dar li boabe de rodii sau afine), așezați alături garnitura pregătită (cartofi țărănețti sau cartofi natur, orez sau altceva pe gustul dvs.), iar sosul puneți-l într-o sosieră 

Spor la treabă și poftă bună!

Χαλβαδόπιτα Σύρου - Chalvadópita Sýrou -Halvadopita din Syros

Halvadopita din Syros este desertul secolului al XIX-lea, un desert  din 1822. Este cel mai popular suvenir din Syros, împreună cu loukoumia. Odată cu crearea Ermoupolisului (1822-1823) în anii revoluției grecești din perioada 1821-1829, halvadopita a venit și în Siros, în bagajele  refugiaților din alte insule și mai ales după momentul înăbușirii rebeliunii din  Chios de către otomani în 1822 și Psara în 1824. Cei sosiți pe insulă, cunoșteau bine arta dulciurilor turcești și a halvalei, deoarece mulți ani au pregătit aceste dulciuri în Pyli oraș din zona Trikala. Halvadopita și Loukumia merg mână în mână, dar acesta din urmă și-a câștigat treptat faima, în ciuda faptului că halvadopita este considerat un produs mai nobil, mai elaborat și mai cuprinzător, întrucât este produs cu miere fină de cimbru, albușuri, zahăr și rădăcină de saponaria (halvadoriză)-χαλβαδόριζα.

Proporțiile ingredientelor pot varia, dar conform tehnicii de preparare a preparatului

din Asia Mică, un ingredient deosebit și foarte important al plăcintei halvado este halvadoriza, care, deși nu îi dă aromă sau gust, este esențială pentru succesul desertului. Halvadoriza crește în Caucaz, se mai numește și tsueni sau iarbă de săpun și se folosește și la curățătoria chimică. Deși denumirea compusă conține cuvântul „rădăcină”, de fapt se folosesc ramurile foarte dure ale plantei, care necesită un ferăstrău pentru a fi tăiate. Halvadoriza este furnizată uscată, se inmoaie seara în apă să se umfle după care a doua zi se fierb în ceaunul de aramă ca să iasă putin decoct. Cu acest suc și împreună cu albușurile se face bezeaua plăcintei halvado. Halvadoriza, pe de o parte, joacă rolul unui conservant natural, pe de altă parte, dă volum umpluturii. Ultimul, dar foarte elementar element al halvadopitei, este vafa, aluatul alb subțire în interiorul căruia este conținută umplutura. Este în esență un aluat azimă,  de diametru mare, făcut cu amidon, apă și sare.  

Noi vom face însă astăzi o variantă mult mai ușoară, folosind foi din comerț și fără halvadoriza.

Ingrediente pentru umplutură: 300 gr. halva cu tahini și aromă de vanilie, 180 gr. tahini,  6 linguri miere de cimbru, 1 linguriță scorțișoară, suc de la o lămâie, 150 gr. migdale măcinate/Alte materiale

: 1 pachet foaie alfa rustica "kichi cu faina integrala",  ulei de măsline pentru uns foile,  2 linguri seminte de susan pentru pus pe deasupra.

Mod de preparare: Cu două ore înainte de a începe, lăsăm  foaia rustică de alfa „kichi cu făină integrală” să se   dezghețe timp de aproximativ două ore la temperatura camerei în ambalajul său pentru a-și păstra umiditatea. 1) Pregătiți umplutura. Se sfărâmă halvaua într-un castron. 2) Adăugați tahini, miere, scorțișoară, migdale și amestecați bine până la o consistență de umplutură groasă. 3) Ungeți o tavă rotundă  și așezați 2 foi de alfa „kichi cu făină integrală” , ungându-le pe fiecare cu ulei de măsline. 4) Întindeți jumătate din umplutură uniform pe toată suprafața. 5) Acoperiți cu încă 2 foi, ungându-le pe fiecare. 6) Întindeți restul de umplutură uniform și acoperiți cu ultimele 2 foi, ungându-le pe fiecare.7) Îndoiți foile la margini și ungeți-le bine.8) Presărați semințele de susan și tăiați plăcinta în bucăți. 9) Dați la copt halvadopita în cuptorul preincalzit, la 180 gr. C, timp de 45-50 de minute, până când aluatul devine maron- auriu.10) Lăsați plăcinta să se racească și serviți la temperatura camerei.

Spor la treabă și poftă bună! 

Μακαρονάδα Τσουχτή, Μάνη-Makaronáda Tsouchtí, Máni-Paste Tsouchtí din Mani

Tsouchtí din Mani este cea mai simplă rețetă tradițională de paste. Aceste paste tradiționale grecești sunt un fel de mâncare rafinat al modului mediteranean de a mânca. Se folosesc cele mai simple ingrediente și nu durează prepararea lor mai mult de 15 minute. Preparatul este originar din Mani, în sudul Greciei continentale. Este dificil de tradus numele acestui fel de mâncare, dar se crede că se numește Tsouhti din sunetul amestecului de brânză-unt-ulei de măsline prăjite atunci când întâlnește pastele fierbinți. Tot ce aveți nevoie sunt paste, brânză mizithra (Pecorino Romano este un bun înlocuitor) rasă, ouă, ulei de măsline și/sau unt. Oh... și 15 minute din timpul dvs.. Pastele tradiționale din această postare, se fac cu un  produs tradițional, local, numit „Στριφτάδια – Striftadia” ( Sunt similare cu pastele italienești Casarecce. Sunt făcute cu ouă proaspete și lapte de oaie, amestecate cu griș și făină de grâu, toate provenite din Grecia, pentru a crea un produs grecesc cu adevărat autentic, tradițional, pe care îl veți iubi). Aceste pastese fac după o rețetă veche de un secol. Se rulează manual, de unde și numele. Ele provin din Peloponezul de Sud. Grosimea și forma acestor paste sunt excelente pentru că țin orice fel de sos și absorb perfect toate aromele. Puteți găsi produse grecești artizanale în delicatese grecești sau online. Cu toate acestea, nu ezitați să înlocuiți acest produs tradițional cu rigatoni, tortiglioni, orecchiette,  etc.

)

Cel mai bine preparatul se servește fierbinte, chiar din oală cu o salată de varză alături și cu  un pahar de vin alb rece.

Sper să vă placă această rețetă minunată. 

Ingrediente: 80-90 gr. de paste de persoană, 1 lingură sare marină neiodată,  4-5 linguri de unt nesărat,  6 linguri de brânză mizithra (sau Pecorino Romano maturat) rasă, 1/2 cană de ceapă verde tocată mărunt, 1 ou de persoană, ¼ linguriță oregano, câteva capere , 4-5 felii de roșii uscate tăiate grosolan, 2 linguri ulei de măsline pentru prăjirea ouălor, piper proaspăt măcinat după gust.

Mod de preparare: Într-o crăticioară mică cu coadă, adăugați untul la foc mediu. Fiți cu ochii pe untul care se topește și în curând veți vedea că solidele din lapte încep să facă spumă și să dispară rapid, acesta fiind momentul din care trebuie să urmăriți cu atenție. Untul  va deveni foarte rapid de la un galben auriu la un maro castaniu. Scopul nostru este să obținem o culoare maro castaniu. Odată ajuns la acel moment, luați de pe foc și transferați într-un castron pentru a opri untul să se rumenească mai mult. Aduceți o oală mare cu apă cu sare la fiert. Gătiți pastele conform instrucțiunilor de pe ambalaj până când sunt al dente sau textura preferată.  Când pastele sunt gătite  strecurați (rezervați ceva apă în care au fiert pastele) și puneți-le înapoi în oală. Adăugați câte puțin din untul brun cald și amestecați pentru a acoperi. Adăugați mai mult dacă doriți.  Adăugați apoi un polonic de apă de la fiert, amestecați și odată ce vedeți o textură cremoasă (mai adăugați  apă în care au fiert pastele dacă este necesar), adăugați Mizithra rasă, oregano, caperele, roșiile uscate și ceapa verde, luați de pe foc și mai amestecați ușor.Așezați frumos în mijlocul unei farfurii mai mari sau a unui platou. În acest timp   într-o  tigaie adăugați ulei de măsline și prăjiți ouăle la foc mediu. Puneți-le fierbinți deasupra pastelor, asezonați cu sare dacă vă place și mult piper proaspăt măcinat. Serviți fierbinte.

 

Spor la treabă și poftă bună! 

Orecchiette-paste tradiționale din Puglia

Pastele Orecchiette sunt simbolul gastronomic al regiunii de sud a Italiei zona Puglia. Orecchiette necesită doar trei ingrediente: făină de grâu tare, apă și sare. Orecchiette înseamnă „urechi mici”, un nume care derivă din forma lor asemănătoare cu urechile. Orecchiette datează din secolele al XII- lea și al XIII -lea, când au apărut la Bari, unde rămâne una dintre mâncărurile clasice ale orașului. Acest fel de mâncare de tradiție este, fără îndoială, și astăzi simbolul Pugliei peste tot în lume. Dar nu toată lumea știe că originea sa este încă obiect de controverse. Unele teorii leagă orecchiette de zona Provence. Sosirea lor în Italia ar fi fost rezultatul, conform acestei teorii, a stăpânirii Angioini ( numele dat celor două dinastii medievale distincte de cadeți ai Capețienilor, unite prin faptul că au deținut comitatul, apoi Ducatul Anjou , o provincie vestică a Franței) care a stăpânitPuglia și Basilicata (lucania) în secolul al XIII- lea . O altă teorie este că acest format de paste a ajuns  în orășelul Sannicardo di Bari. Aici comunitatea evreiască a dezvoltat acest tip specific de paste inspirate din deserturile tradiției lor, urechile lui Aman, făcute doar la Sărbătoarea de Purim. Dar asta nu este tot, de fapt, există și o altă teorie care plasează pastele orecchiette în Roma Antică. De fapt, Marco Terenzio Varrone vorbește despre un tip de paste rotunjite cu un centru concav foarte asemănător cu orecchiette.

Ce este însă clar este că ele sunt confecționate strict manual, sunt rotunde și concave, cu centrul mai subțire decât marginile și o suprafață aspră; măsoară aproximativ 20 mm.

Rețeta clasică din Puglia este orecchiette alle cime di rapa (frunzele de  nap), dar uneori se înlocuiește cu broccoli. Orecchiette sunt, de asemenea,  în mod tradițional gătite cu un sos pe bază de roșii, cu sau fără chifteluțe în miniatură și o brumă de ricotta forte din lapte de oaie.

Pentru cei care nu știu unde este regiunea italiană Puglia, cel mai ușor mod de a explica este să spună că Puglia este călcâiul cizmei italiene. Deci, da, o regiune sudică a Italiei, cu multă coastă și un climat mediteranean cald! Este o regiune în principal agricolă. 40% din uleiul de măsline al Italiei provine de acolo, la fel ca o mare parte din grâul dur al țării. Bucătăria locală se bazează pe produse locale de sezon și pe gătit de casă. Mâncare simplă, dar delicioasă.

Ingrediente: 2 linguri ulei de măsline, 1 lingură ceapă tocată, 2 căței de usturoi tăiați felii,  ½ linguriță de semințe de fenicul, 2 salsiccia (cârnați de porc) cu fenicul și anason în stil italian, 1 conserva de roșii decojite, un praf de sare de mare neiodată si piper negru, fulgi de ardei iute, 60 ml. vin alb sec, 30 gr. unt nesărat, 1 buchet frunze de nap (mărunțite grosier) sau 1 buchet broccoli (tocat în trei), 200 gr. orecchiette, 3 -4 linguri, de ricotta forte din lapte de oaie -după gust-( este un tip de brânză densă și înțepătoare, fermentată. Această brânză are ca perioadă de maturație de la 60 de zile la câțiva ani, iar aroma sa este asemănătoare cu cea a brânzei cu mucegai albastru), brânză pecorino rasă fin pentru a servi.

Mod de preparare: Într-o tigaie, cuprinzătoare, încălziți uleiul de măsline cu usturoiul, ceapa și semințele de fenicul până când este parfumat, aproximativ 1 minut după care adăugați cârnații în tigaie și căliți ușor la foc mediu. Adăugați sare (pentru a ajuta cârnații să-și elibereze sucul), împreună cu piper și un praf de fulgi de ardei iute. După ce  cârnații sunt făcuți (aproximativ 8-10 minute), adăugați un strop de vin alb, iar mai apoi roșiile.Fierbem sosul aproximativ o jumătate de oră la foc mic. Răzuiți bucățile caramelizate de pe fundul cratiței, apoi adăugați untul și amestecați.Odată ce focul este stins, diluați sosul cu ricotta forte. Gătiți pastele în multă apă cu sare conform instrucțiunilor de pe pachet. Adăugați broccolini în apa clocotită pentru ultimele 2 minute de gătit. Scurgeți pastele și broccoli, economisind un polonic de apă de la  gătitul pastelor. Transferați pastele și broccoli în tigaie, împreună cu apa rezervată pentru paste. Se amestecă totul, apoi se mai condimentează după gust. Împărțiți pastele în boluri, acoperind cu o cantitate generoasă de pecorino ras sau una două  linguri de Caciocavallo ras.

Spor la treabă și poftă bună!

.