Halvadopita din Syros este desertul secolului al XIX-lea, un desert din 1822. Este cel mai popular suvenir din Syros, împreună cu loukoumia. Odată cu crearea Ermoupolisului (1822-1823) în anii revoluției grecești din perioada 1821-1829, halvadopita a venit și în Siros, în bagajele refugiaților din alte insule și mai ales după momentul înăbușirii rebeliunii din Chios de către otomani în 1822 și Psara în 1824. Cei sosiți pe insulă, cunoșteau bine arta dulciurilor turcești și a halvalei, deoarece mulți ani au pregătit aceste dulciuri în Pyli oraș din zona Trikala. Halvadopita și Loukumia merg mână în mână, dar acesta din urmă și-a câștigat treptat faima, în ciuda faptului că halvadopita este considerat un produs mai nobil, mai elaborat și mai cuprinzător, întrucât este produs cu miere fină de cimbru, albușuri, zahăr și rădăcină de saponaria (halvadoriză)-χαλβαδόριζα.
Proporțiile ingredientelor pot varia, dar conform tehnicii de preparare a preparatului din Asia Mică, un ingredient deosebit și foarte important al plăcintei halvado este halvadoriza, care, deși nu îi dă aromă sau gust, este esențială pentru succesul desertului. Halvadoriza crește în Caucaz, se mai numește și tsueni sau iarbă de săpun și se folosește și la curățătoria chimică. Deși denumirea compusă conține cuvântul „rădăcină”, de fapt se folosesc ramurile foarte dure ale plantei, care necesită un ferăstrău pentru a fi tăiate. Halvadoriza este furnizată uscată, se inmoaie seara în apă să se umfle după care a doua zi se fierb în ceaunul de aramă ca să iasă putin decoct. Cu acest suc și împreună cu albușurile se face bezeaua plăcintei halvado. Halvadoriza, pe de o parte, joacă rolul unui conservant natural, pe de altă parte, dă volum umpluturii. Ultimul, dar foarte elementar element al halvadopitei, este vafa, aluatul alb subțire în interiorul căruia este conținută umplutura. Este în esență un aluat azimă, de diametru mare, făcut cu amidon, apă și sare.
Noi vom face însă astăzi o variantă mult mai ușoară, folosind foi din comerț și fără halvadoriza.
Ingrediente pentru umplutură: 300 gr. halva cu tahini și aromă de vanilie, 180 gr. tahini, 6 linguri miere de cimbru, 1 linguriță scorțișoară, suc de la o lămâie, 150 gr. migdale măcinate/Alte materiale
: 1 pachet foaie alfa rustica "kichi cu faina integrala", ulei de măsline pentru uns foile, 2 linguri seminte de susan pentru pus pe deasupra.Mod de preparare: Cu două ore înainte de a începe, lăsăm foaia rustică de alfa „kichi cu făină integrală” să se dezghețe timp de aproximativ două ore la temperatura camerei în ambalajul său pentru a-și păstra umiditatea. 1) Pregătiți umplutura. Se sfărâmă halvaua într-un castron. 2) Adăugați tahini, miere, scorțișoară, migdale și amestecați bine până la o consistență de umplutură groasă. 3) Ungeți o tavă rotundă și așezați 2 foi de alfa „kichi cu făină integrală” , ungându-le pe fiecare cu ulei de măsline. 4) Întindeți jumătate din umplutură uniform pe toată suprafața. 5) Acoperiți cu încă 2 foi, ungându-le pe fiecare. 6) Întindeți restul de umplutură uniform și acoperiți cu ultimele 2 foi, ungându-le pe fiecare.7) Îndoiți foile la margini și ungeți-le bine.8) Presărați semințele de susan și tăiați plăcinta în bucăți. 9) Dați la copt halvadopita în cuptorul preincalzit, la 180 gr. C, timp de 45-50 de minute, până când aluatul devine maron- auriu.10) Lăsați plăcinta să se racească și serviți la temperatura camerei.
Spor la treabă și poftă bună!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Pentru siguranta postarilor proprietarul blogului isi rezerva dreptul de a modera comentariile dvs.Din start vor fi sterse comentariile Anonime.Va multumim pentru intelegere