Γαρίδες σαγανάκι-Creveți saganaki în stil grecesc

Ingrediente pentru doua persoane:

0,750 kg. crevete proaspăt, curățat și decorticat, 3  căței de usturoi tocați mărunt, 1 ardei gras tocat mărunt, 2 cepe roșii tocate, 4-5 roșii coapte mari tocate, 1  lingură pastă de roșii, ulei de măsline cât este necesar, 1 linguriță miere de cimbru, sare marină neiodată si piper proaspăt măcinat, 1 anason stelat, 20 ml. Ouzo de calitate, 200 gr. Feta sfărâmată, oregano proaspăt, pătrunjel pentru decorat (opțional)

Mod de preparare:

Încălziți uleiul de măsline într-o tigaie mare  la foc mare. Încălziți și cuptorul. Când uleiul este fierbinte, adăugați ceapa, usturoiul, adăugați rapid și mierea și piperul  și lăsați timp de 3 minute sau până se înmoaie. Adăugați cam la jumatatea timpului și pasta de tomate. Adăugați creveții pe care în prealabil i-ați pudrat cu ulei de măsline sare și piper și lăsați-i  timp de 2 minute. Se adaugă apoi Ouzo iar când acesta evaporă tăria, se adaugă roșiile date în prealabil pe răzătoare și  sarea după care se aduce la fierbere. După ce a dat în clocot, se lasă la foc mic să fiarbă timp de 5 minute. Adăugați  3/4 din Feta  și oregano tot și dați la cuptor  să mai fiarbă încă câteva  minute (5-6 minute) sau până se topește brânza. Transferați în farfurie și zdrobiți Feta rămas deasupra și garnisiți cu pătrunjel.

Atentie puteți elimina partea cu cuptorul și atunci tot timpul va sta la fier deasupra pe aragaz.

Spor la treabă și poftă bună!

De la Radu Anton Roman citire despre identitatea gastronomică românească

“Românii, forfotind neliniștiți și săraci între imperii, s-au lăsat atrași în cele mai servile aventuri culinare. Frontieră constantă a unor civilizații și continente incerte și mobile, mereu amenințați și mereu înfometați (poate chiar din cauza vecinătăților), daco-romano-migratorii au copiat en gros și fără discernământ, seduși de la prima întâlnire, toate gătelile ce ne-au invadat prin milenii (de obicei grație unor banale ocupații sau mode temporare). Așa se face că, sub titlul emfatic și narcisist de «bucătărie românească», găsești – în cârciumi mai ales, fie ele locante de soi sau bombe imposibile – mai toate felurile turcești, arabe, austriece, grecești, franceze deseori, rusești, evreiești, poloneze ori chiar și altele, de și mai aiurea. Ce-s musacaua, ciorba, chifteaua, salata de «biof», ciolanul pe fasole, plăcinta (placenta în latină), supa, clătitele și altele atât de «neaoșe» bucate altceva decât depuneri, aluviuni, fie ale ocupației otomane, fie ale influențelor franceze, germane, fanaro-grecești sau care or mai fi ele?! Cu toate astea, cele mai multe din aceste lucrări n-au reușit nicicum (țară de sălbatici și nebuni!) să păstreze modelul. Mai mult, l-au aranjat discret pe românește, în asemenea măsură, încât nu mai recunoști nici măcar tema originară! Ca o haină primită în dar de la cineva prea gras sau prea slab, fustița de stambă importată a fost răscroită, modificată, transformată în șervete de bucătărie sau guler de cămașă, în bici, în sită de mătase, în altceva! Totuși, românii nu-și iubesc bucătăria (cel puțin aparent). Toate bunătățile bunicii zac în caiete prăfuite de rețete, abandonate. Ca să nu mai spun, cu jale mare, că marea bucătărie țărănească din România e încă nedescoperită! În aproape două sute de ani de existență modernă, s-au reușit (cu eforturi și sacrificii incredibil de inutile uneori) toate importurile culinare posibile, dar nimeni n-a încercat să afle ce era mai la îndemână: cât de bine, de spectaculos și de divers mâncăm noi, românii, de două milenii.
De fapt, întreaga Românie e încă o țară nedescoperită (nu numai gastronomic), iar bucătăria românească a rămas, datorită nepăsării și ignoranței vechi de două sute de ani (nu stau acum să explic ce și cum, să tai firul ăsta necomestibil în patru, că mi se arde friptura), extrem de regionalizată, insulară, aproape inaccesibilă.
Foarte puțini mai știu să gătească românește, iar și mai puțini o fac. Se mănâncă pizza și hamburger, chebab ori sushi. De ce? Din aceleași motive – nu le mai amintesc aici – pentru care mai toți românii, înstăriți sau săraci lipiți pământului, beau vodcă proastă de cereale (din sticle cu etichete foviste), când au, pe toate drumurile, la un preț mai mic, rachiu nobil de fructe sau țuică aleasă!”
Text scris de Cosmin Dragomir și preluat de pe http://selgroscautapasiunea.ro/cinci-ciorbe-ardelenesti-culese-de-radu-anton-roman/