Asta e o rețeta originală din insula Marathi - o rețetă de suflet.
Pește gătit ca pe Insulă cu Fenicul, Lămâie și Capere
Ψάρι με Μάραθο, Λεμόνι και Κάπαρη
E rețeta care miroase a mare, a barcă și a prânz de duminică la bunica.
INGREDIENTE - pentru 4 persoane:
- 2 dorade medii sau 2 bibani de mare, întregi, și curățați (aprox 400-500 gr. fiecare)
- 4 linguri ulei de măsline extravirgin
- Zeama și coaja de la 1 lămâie mare
- 2 căței de usturoi, tocați foarte fin
- 2 linguri capere, clătite și scurse
- 2 linguri frunze de fenicul proaspăt (mărarul de fenicul, partea verde pufoasă), tocate
- O linguriță oregano uscat
- Sare de mare și piper negru proaspăt măcinat
- Felii de lămâie pentru servit
MOD DE PREPARARE:
1. Tamponează peștele bine cu șervețele. Cu un cuțit ascuțit, fă 2 crestături adânci, oblice, pe fiecare parte.
2. Asezonează peștele pe interior și exterior cu sare, piper și oregano.
3. Într-un bol mic, amestecă uleiul de măsline, zeama și coaja de lămâie, usturoiul și frunzele de fenicul tocate. Asta e magia.
4. Unge cu jumătate din amestec peștii, să intre bine și în crestături și în burtă.
5. Pune peștii pe grătarul încins. Frige la foc mediu 6-8 minute pe fiecare parte, până când carnea devine opacă și se desprinde ușor cu furculița. Nu-i chinui, întoarce-i o singură dată.
6. În restul de dressing rămas, amestecă caperele și lingurește totul fierbinte peste peștele abia luat de pe foc. O să sfârâie și o să miroasă a vacanță.
7. Servește imediat, cu felii de lămâie alături.
NOTIȚELE LUI PAPAGHEORGHIU:
- Peștele proaspăt trebuie să aibă încă gust de mare.
- Lasă lămâia, feniculul și caperele să-i ridice aroma, nu să o acopere.
- Servește cu pâine de sat, cu verdețuri fierte (horta) sau cu o simplă salată de roșii și castraveți.
ȘTIAI CĂ? Feniculul sălbatic (marathos în greacă) dă numele insulei Marathi. Crește sălbatic pe pantele stâncoase ale insulei și e prețuit în Mediterana de mii de ani.
POVESTEA DIN SPATE REȚETEI
În Marathi, o insuliță din Dodecanez atât de mică încât o străbați pe jos în 20 de minute, nu există restaurante. Există o singură tavernă, două bărci și bunicile care știu când bate vântul.
Lumea de azi își amintește cum bunicul se întorcea la prânz cu dorada încă sărind în găleată. Bunica nu avea rețetar. Avea o lămâie din pom, fenicul cules dimineața de pe stânci, capere puse de ea la borcan în oțet de anul trecut și uleiul de la vecin.
Nu măsura nimic. Spunea: "Peștele trebuie să audă marea în el."
Rețeta asta nu e despre tehnică. E despre respect. Nu acoperi peștele cu sosuri grele. Îl lași să fie pește, doar îl ajuți să-și amintească de unde vine - cu acid de lămâie, cu anasonul dulce al feniculului și cu sarea explozivă a caperelor.
Dacă închizi ochii când mănânci, auzi valurile lovind stâncile din Marathi.
Poftă bună. Sau cum zic grecii: Kali Orexi!

0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Pentru siguranta postarilor proprietarul blogului isi rezerva dreptul de a modera comentariile dvs.Din start vor fi sterse comentariile Anonime.Va multumim pentru intelegere