PISSALADIÈRE - Nu e pizza, e poezie cu ceapă caramelizată și anșoa

Pissaladière. Deja miroase a sudul Franței!

Nu e pizza. 

Nu e focaccia. 

E mai mult de atât.

Povestea despre Pissaladière - by Papagheorghiu

Prima dată am mâncat-o la Nisa, într-o piață mică, de la o doamnă care o scotea din cuptor pe o tavă neagră, uriașă. Aluatul era moale, dar nu pufos. Deasupra - un strat gros, lucios, de ceapă caramelizată ore întregi, măsline negre de la Nisa și anșoa. Atât. Nimic mai mult. Nici brânză, nici roșii.

Am aflat că: "Pissaladière vine de la pissala, pasta aia de anșoa a pescarilor. E mâncarea săracilor care a ajuns pe mesele bogătașilor." E de fapt sora focacciei din Liguria, trecută granița în Provence.

Și m-am îndrăgostit de acest preparat. 

Pentru că e genul de mâncare care nu se grăbește. Ceapa trebuie să plângă încet, 40 de minute, până devine dulceață.

Rețeta mea de mai jos, este simplificată, dar este așa cum o fac eu acasă:

Ingrediente:

1. 250 gr. aluat de pâine (eu îl fac, dar merge și cumpărat de la brutărie)
2. 500 gr. ceapă albă, tăiată julienne fin
3. 10 fileuri de anșoa în ulei
4. 1 pumn de măsline negre, fără sâmburi (tip Kalamata sau de Nisa)
5. 4 linguri ulei de măsline extravirgin
6. cimbru uscat, piper, puțin pătrunjel proaspăt

Cum o fac:

1. Călesc ceapa în ulei de măsline, la foc mic-mic, cu un praf de sare și un capac deasupra. 35-40 de minute. Nu o prăjesc, o mângâi. Când e aurie și dulce ca mierea, o las să se răcească.
2. Întind aluatul pe tavă, îl ung cu puțin ulei, pun toată ceapa deasupra, aranjez anșoa în cruce și măslinele ca niște ochi negri.
3. La cuptor, 200°C, 20-22 de minute, până aluatul e auriu pe margini.

• O mănânci caldă, cu un pahar de rosé rece. Și închizi ochii.

Nu e fast-food. E o poveste din Provence, coaptă încet.

Ai mâncat vreodată?

 O faci cu anșoa sau fără? 

Că știu, mulți fug de ele, dar ele sunt sufletul. 😊