Σαλάτα παντζάρι-Pantzaria Salata -Salată de sfeclă roșie rețetă monahală

Salată de sfeclă roșie

Aveți mai jos rețeta de Pantzaria me Skordaliá, așa cum apare în manuscrisele culinare ale mănăstirilor, în limbajul vechi grecesc (koiné modernizată),  după un manuscris de mănăstire, cu textul arhaic grecesc și traducerea în română.

Παντζάρια με σκορδαλιά τοῦ Μοναστηριοῦ- Pantzaria me Skordaliá tou Monastiriou Athōnitou

Textul original (greacă veche monahală):

Παντζάρια καλά πλυμένα, με ρίζαν καὶ φύλλα, βράζομεν ὡς μαλακωθῶσιν. Ἐν ἄλλῳ σκεύει ἑτοιμάζομεν τὴν σκορδαλιάν· ψωμὶ παλαιὸν μουσκεύομεν ἐν ὕδατι, καὶ ἐκθλίβομεν. Ἐν γουδίῳ θλῶμεν σκόρδον μετὰ ἁλός, προστιθέμεν τὸ ψωμίον, καὶ σταγόνα κατὰ σταγόνα τὸ ἔλαιον τὸ καθαρὸν τῆς ἐλαίας, καὶ ὀλίγον ὄξος. Ἐπιχέομεν τὰ παντζάρια με τὴν σκορδαλιάν, ἐπιρραίνoμεν ἐλαίῳ καὶ ὄξει, καὶ ἀναπέμπομεν εὐχαριστίαν τῷ Θεῷ ὑπὲρ τοῦ καρποῦ τῆς γῆς.

Traducere în română:

Sfecla, bine spălată, cu rădăcină și frunze, se fierbe până se înmoaie.

În alt vas se pregătește skordaliá: pâinea veche se înmoaie în apă și se stoarce. În mojar se zdrobește usturoiul cu sare, se adaugă pâinea și, picătură cu picătură, se toarnă uleiul curat de măsline și puțin oțet. Se toarnă peste sfeclă skordaliá, se stropește cu ulei și oțet și se înalță mulțumire lui Dumnezeu pentru rodul pământului. 

✝️ Comentariu athonit:

Această rețetă este menționată în vechile „κανόνες διατροφής” (canoane alimentare) ale monahilor, ca hrană simplă, smerită, dar hrănitoare. Se servește vinerea, în posturile mari sau în ajunul praznicelor, ca simbol al curățeniei trupului și sufletului.

Salată de sfeclă cu cremă de usturoi rețetă monahală

 

Ingrediente pentru sfeclă: I.  3–4 sfecle roșii cu tot cu frunze, 2 linguri oțet de vin roșu, 3 linguri ulei de măsline extravirgin, sare de mare neiodată/  II. Ingrediente pentru skordaliá 1. de post (fără cartofi, fără lactate): 4–6 căței de usturoi (după gust), 3 felii pâine albă de o zi (sau neagră, tradițională), fără coajă ½ cană apă (pentru înmuiat pâinea), ½ cană ulei de măsline, 2 linguri oțet de vin alb sau suc de lămâie, sare marină neiodată după gust, 2. Varianta cu cartofi: 2 cartofi mari, fierți și pasați, 4–5 căței de usturoi pisați, 100 ml ulei de măsline extravirgin, 2 linguri oțet de vin alb sau suc de lămâiem, sare după gust/  170 gr. radicchio, 2 portocale-curățate de coajă- feliate subțire, ½ cană semințe de rodie, piper negru proaspăt măcinat.

 

Mod de preparare: A. Sfecla:Spală-le bine și fierbe-le întreagi (cu coajă) în apă cu puțină sare 40–45 de minute, până când se pot străpunge ușor cu o furculiță. Scoateți, lasați să se răcească, curățați și tăiați-le rondele sau cuburi.( Alternativ, le poți coace în hârtie de copt și folie de aluminiu la cuptor pentru gust mai intens).După ce s-au răcit puțin, curăță-le de coajă (se desprinde ușor) și taie-le felii, cuburi sau rondele. Frunzele se fierb separat 5 minute, apoi se scurg. B. Skordalia:Varianta cu cartofi (mai ușoară):2 cartofi mari, fierți și pasați, 4–5 căței de usturoi pisați, 100 ml. ulei de măsline extravirgin, 2 linguri oțet de vin alb sau suc de lămâie, sare după gust/Varianta cu pâine (tradițională în unele insule): Înmoi pâinea în apă, și  stoarceți bine. Zdrobești usturoiul cu sare într-un mojar sau blender. Adaugi pâinea stoarsă sau cartofii fierți și continui să amesteci până devine pastă și omogen. Încorporezi treptat uleiul de măsline și oțetul (alternând puțin câte puțin), până se obține o cremă groasă, alb-gălbuie. C. Gustă și reglează aciditatea. D. Asamblare: Așează sfecla și frunzele pe o farfurie mare. Pune deasupra sau alături câteva linguri de skordalia. Așează și feliile de portocală, aruncă peste semințele de rodie. Stropește cu puțin ulei de măsline și oțet. Condimentează cu puțin piper. Las-o 15–20 de minute la rece să se îmbine aromele.

Tradiție monahală:

• În mânăstiri, această salată se servește:
• în zilele de post fără ulei, fără dressing, doar sfeclă și oțet;
• în zilele cu ulei, cu skordaliá și ulei din belșug;
• de sărbători, uneori se adaugă și nuci măcinate deasupra pentru binecuvântare și bogăție sufletească.
• Se servește rece sau la temperatura camerei, ca aperitiv.
• Merge excelent cu pește prăjit, legume la grătar sau simplu, cu pâine de casă.

 

Spor la treabă și poftă bună!

Σαμάλι-Samali prăjitura tradițională grecească cu griș și iaurt

Samali 

Se spune că Samali a apărut în Salonic, pe vremea Imperiului Otoman, când orașul era un amestec viu de greci, evrei și turci. Dar tot istoria ne spune că desertul își are originea în Siria și a ajuns până în Smyrna -Izmir, unde era vândut în tarabe și magazine în aer liber, de acolo ajungând și șa Salonic.

Este similar cu ravani (alt desert cu griș), cu excepția faptului că conține și mastic și  de obicei, mai puține sau cjiar deloc ouă. În unele variante, se adaugă nucă de cocos rasă la ingrediente, iar în altele poate fi combinat cu înghețată.

Dar să continuăm cu legenda. Se spune  că o femeie pe nume Samalia ( Numele Samalia își are originile în limbile semitice antice vorbite în Orientul Mijlociu. Se crede că a evoluat din rădăcina cuvântului „shama'a”, care înseamnă „a auzi” sau „a asculta” în arabă și ebraică. Această legătură sugerează că numele ar fi putut fi asociat inițial cu atenția sau ascultarea. Una dintre cele mai vechi mențiuni ale numelui Samalia se găsește în Talmudul babilonian, un text central al iudaismului rabinic. Aici, este menționat ca numele unei femei care a trăit în timpul amoraimilor, învățații evrei care au trăit în Babilonia și Palestina între secolele al III-lea și al VI-lea d.Hr.), soția unui cofetar armean, a greșit odată rețeta de revani : a pus dublu griș și a uitat ouăle. Ca să nu arunce aluatul, l-a turnat într-o tavă, l-a lăsat să se odihnească și l-a copt încet. Rezultatul a fost o prăjitură densă, moale și parfumată, care absoarbe siropul perfect — iar vecinii au început să o ceară mereu „ca pe a Samaliei”. Numele s-a păstrat: Samali (Σαμάλι).

De atunci, prăjitura s-a răspândit în toată Grecia, mai ales în nord și în insulele din Marea Egee.

Este desertul de vară prin excelență — se servește rece, cu un strop de apă de trandafiri sau o lingură de înghețată de vanilie alături.

În unele sate, Samali se coace și astăzi în tăvi de cupru, la cuptorul comun al satului, iar femeile o duc în ștergare brodate, ca ofrandă de hram sau la pomeniri.

În Salonic, Samali se vindea până prin anii ’70 la micile tonete din port, împreună cu kataifi și galaktoboureko.

Cofetarii foloseau mastiha de Chios, o rășină rară cu aromă de pin și smirnă, care dădea desertului o notă rece și curată, aproape medicinală. O picătură de apă de trandafiri era adăugată la final, ca un omagiu femeilor din casele de pe malul mării, care o foloseau în ritualurile de Paști și de logodnă.

 

O altă legendă spune că  dulcele Samali din Salonic a fost servit pentru prima dată la o nuntă mixtă — între o fată grecoaică și un tânăr turc  ca simbol al unirii gusturilor celor două lumi.

De atunci, a rămas „prăjitura împăcării”, oferită la sărbători, la hramuri și chiar la pomeniri, pentru sufletele împăcate cu lumea.

Mai jos rețeta originală grecească de Samali, așa cum se face de generații în Macedonia și Salonic.

 Ingrediente (pentru o tavă de 25x35 cm): I. Pentru prăjitură: 250 gr. griș grosier, 250 gr. griș fin, 200 gr. iaurt grecesc gras scurs (10%), 150 ml. lapte integral, 150 gr. zahăr, 1 pliculeț praf de copt, 1 linguriță esență de migdale amare (sau vanilie, dacă preferi mai blând), 100 gr. unt topit, migdale întregi decojite, pentru decor/ II. Pentru sirop: 500 ml. apă, 400 gr. zahăr, sucul de la 1/2 lămâie, coaja de la 1/2 lămâie bio, 1 lingură miere ( pentru aromă mai profundă)

 

Mod de preparare: A. Pregătește siropul: Pune într-o cratiță zahărul, apa și coaja de lămâie. Fierbe 7–8 minute. Adaugă sucul de lămâie, mai lasă 1 minut, apoi ia de pe foc. Când e cald, adaugă mierea. Lasă-l să se răcească complet. B. Pregătește compoziția de Samali: Într-un bol mare, amestecă cele două tipuri de griș, zahărul și praful de copt. Într-un alt vas, amestecă iaurtul, laptele, esența și untul topit. Toarnă lichidul peste ingredientele uscate și omogenizează bine. Lasă amestecul să stea 20 de minute, ca grișul să se umfle. C. Coacerea: Unge tava cu unt și toarnă compoziția. Nivelează și, cu un cuțit uns cu unt, marchează romburi sau pătrate. Așază câte o migdală în mijlocul fiecărui romb. Coace la 180°C, aproximativ 40–45 de minute, până devine auriu. D. Siroparea: Când prăjitura este fierbinte, toarnă peste ea siropul rece (în 2–3 reprize). Las-o să se odihnească și să absoarbă siropul complet. Se taie în formă de diamant, iar în centrul suprafeței superioare se plasează o migdală.

Spor la treabă și poftă bună!

Prăjitură cu coacăze roșii și rodie

Prăjitura cu coacăze roșii și rodie

️Prăjitura cu coacăze roșii  și rodie este un desert fin, fructat și ușor acrișor — perfect pentru sezonul rece sau pentru o masă elegantă.

Ingrediente (pentru o formă rotundă de 22–24 cm): I. Pentru blat: 200 gr. făină albă, 1 linguriță praf de copt, ½ linguriță bicarbonat de sodiu, un praf de sare, 120 gr. unt moale, 150 gr. zahăr brun, 3 ouă mari, 1 linguriță extract de vanilie, 120 gr. iaurt grecesc (sau smântână lichidă), coaja rasă de la 1 lămâie bio, 100 gr. coacăze roșii proaspete (sau congelate, scurse bine), 100 gr. boabe de rodie proaspete/ II. Pentru topping/glazură (opțional): 100 ml. suc de rodie, 2 linguri miere sau zahăr, 1 linguriță zeamă de lămâie, boabe proaspete de rodie și coacăze pentru decor.

 

Mod de preparare: A. Preîncălzește cuptorul la 175°C și tapetează o formă rotundă cu hârtie de copt. B. Amestecă ingredientele umede: Bate untul cu zahărul până devine pufos. Adaugă ouăle pe rând, apoi vanilia, coaja de lămâie și iaurtul. C. Amestecă ingredientele uscate: Într-un alt bol, combină făina, praful de copt, bicarbonatul și sarea. D. Combină cele două amestecuri: Încorporează treptat ingredientele uscate în cele umede, amestecând ușor. E. Adaugă fructele: Încorporează delicat coacăzele și boabele de rodie (păstrează câteva pentru decor). Sfat: dacă folosești coacăze congelate, nu le dezgheța complet — altfel colorează prea mult aluatul. F. Coacere: Toarnă compoziția în formă și netezește suprafața. Coace 40–45 minute, până trece testul scobitorii. G. (opțional) Sirop/glazură: Fierbe sucul de rodie cu mierea și zeama de lămâie 5 minute, până se îngroașă ușor. Toarnă peste prăjitura călduță pentru un plus de luciu și aromă. H. Decor: Presară boabe de rodie și coacăze proaspete. Poți adăuga zahăr pudră sau frunze de mentă pentru contrast.

 

Sugestii de servire

 

• Cu o lingură de iaurt grecesc rece, frișcă bătută sau înghețată de vanilie.
• Poate fi servită și ca tartă rustică, dacă pui compoziția într-o tavă mai lată și presari fructele deasupra.

Spor la treabă și poftă bună!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Perfect 😋

Iată o variantă grecească rafinată și aromată a rețetei — un Meatloaf cu fructe uscate și brânză feta, inspirat de bucătăria mediteraneană:

 

🇬🇷 Ruladă grecească de carne (Meatloaf) cu fructe uscate și feta

 

🧺 Ingrediente (pentru 4–6 porții)

 

600 g carne tocată (de vită sau amestec vită-porc)

 

1 ou

 

1 ceapă mică, tocată fin

 

2 căței de usturoi, zdrobiți

 

2 linguri ulei de măsline extravirgin

 

2 linguri pesmet (sau 2 felii de pâine înmuiate în lapte)

 

1 lingură muștar dijon

 

1 linguriță oregano uscat

 

1 linguriță cimbru sau mentă uscată

 

sare și piper proaspăt măcinat, după gust

 

50 g smochine uscate, tocate mărunt

 

40 g caise uscate, tocate

 

30 g stafide aurii

 

100 g brânză feta, sfărâmată

 

1 lingură miere (opțional, pentru un contrast subtil dulce-sărat)

 

Pentru glazură:

 

2 linguri pastă de roșii

 

1 lingură ketchup sau sos de roșii

 

1 linguriță oțet balsamic sau miere

 

🔪 Mod de preparare

 

Călește baza: Într-o tigaie, încinge uleiul de măsline și sotează ceapa până devine translucidă. Adaugă usturoiul, amestecă 30 secunde, apoi lasă să se răcească puțin.

 

Amestecă ingredientele: Într-un bol mare, pune carnea tocată, oul, pesmetul (sau pâinea stoarsă), muștarul, oregano, cimbrul, sarea și piperul.

Adaugă ceapa călită, fructele uscate și feta. Amestecă totul ușor, fără să zdrobești brânza complet.

 

Formează rulada: Modelează un sul lung și neted și așază-l într-o tavă tapetată cu hârtie de copt.

 

Glazura: Amestecă pasta de roșii, ketchupul și oțetul balsamic (sau mierea). Unge rulada cu acest amestec.

 

Coacere: Pune tava în cuptorul preîncălzit la 180°C și coace timp de 45–55 minute, până când carnea e frumos rumenită și glazura lucioasă.

 

Odihnă: Lasă rulada să se odihnească 10 minute înainte de a o tăia felii.

 

🍽️ Sugestii de servire

 

cu un piure de cartofi sau de năut,

 

sau cu salată grecească clasică (roșii, castraveți, măsline, feta),

 

stropită cu puțin ulei de măsline crud și zeamă de lămâie la final.

Ελληνικό Ρολό κιμά με αποξηραμένα φρούτα και φέτα-Ellinikó Roló kimá me apoxiraména froúta kai féta-Rulou grecesc cu carne tocată, fructe uscate și brânză feta

Rulou grecesc cu carne tocată, fructe uscate și brânză feta

Iată o variantă grecească rafinată și aromată a rețetei  Meatloaf cu fructe uscate și brânză feta, inspirat de bucătăria mediteraneană, care combină aromele a două mâncăruri grecești preferate. Una este μπιφτέκια (chiftele grecești la cuptor), iar cealaltă este aroma ardeilor roșii umpluți cu brânză feta (un aperitiv tradițional grecesc). Dacă ați încercat cumva aceste mâncăruri, atunci puteți înțelege cât de gustoasă este această chiftea.

 Ingrediente (pentru 4–6 porții): I. Pentru chiftele: 600 gr. carne tocată (de vită sau amestec vită-porc), 1 ou, 1 ceapă mică, tocată fin, 2 căței de usturoi, zdrobiți, 2 linguri ulei de măsline extravirgin, 2 linguri pesmet (sau 2 felii de pâine înmuiate în lapte), 1 lingură muștar dijon, 1 linguriță oregano uscat, 1 linguriță cimbru sau mentă uscată, sare marină neiodată și piper proaspăt măcinat, după gust, 50 gr. smochine uscate-tocate mărunt, 40 gr. caise uscate-tocate, 30 gr. stafide aurii, 100 g brânză feta-sfărâmată, 1 lingură miere  pentru un contrast subtil dulce-sărat), un pic de ouzo de bună calitate/ II. Pentru glazură: 2 linguri pastă de roșii, 1 lingură  sos de roșii, 1 linguriță oțet balsamic sau miere.

 

Mod de preparare: A. Călește baza: Într-o tigaie, încinge uleiul de măsline și sotează ceapa până devine translucidă. Adaugă usturoiul, amestecă 30 secunde, apoi lasă să se răcească puțin. B.  Amestecă ingredientele: Într-un bol mare, pune carnea tocată, oul, pesmetul (sau pâinea stoarsă), muștarul, oregano, cimbrul, sarea și piperul. Adaugă ceapa călită, fructele uscate și feta. Amestecă totul ușor, fără să zdrobești brânza complet. C. Formează rulada: Modelează un sul lung și neted și așază-l într-o tavă tapetată cu hârtie de copt. D. Glazura: Amestecă pasta de roșii,  oțetul balsamic și mierea. Unge rulada cu acest amestec. E. Coacere: Pune tava în cuptorul preîncălzit la 180°C și coace timp de 45–55 minute, până când carnea e frumos rumenită și glazura lucioasă. F. Odihnă: Lasă rulada să se odihnească 10 minute înainte de a o tăia felii.

 

Sugestii de servire

• cu un piure de cartofi sau de năut,
• sau cu salată grecească clasică (roșii, castraveți, măsline, feta),
• stropită cu puțin ulei de măsline crud și zeamă de lămâie la final.

Spor la treabă și poftă bună!

Γλυκά Ψητά Κυδώνια με Μαυροδάφνη- Glyká Psitá Kydónia me Mavrodáfni- Gutui coapte cu vin Mavrodaphne

Glyká Psitá Kydónia me Mavrodáfni-
 Gutui coapte cu vin Mavrodaphne

Iată rețeta  „Γλυκά Ψητά Κυδώνια με Μαυροδάφνη”, adică Gutui coapte cu vin Mavrodaphne (un desert aromat tradițional grecesc)

 Ingrediente: 3 gutui mari, 250 ml. vin roșu dulce Mavrodaphne (sau alt vin roșu licoros, tip Porto), 150 gr. zahăr brun, 1 baton de scorțișoară, 2 cuișoare, 1 anason stelat. 1 linguriță extract de vanilie sau 1 plic zahăr vanilat, coajă de la o portocală bio, 1 lingură miere (pentru final), un praf de sare neiodată, puțin unt (pentru uns vasul).

 

Mod de preparare: A.Pregătirea gutuilor: Spală bine gutuile, taie-le în jumătăți și scoate cotorul (cu grijă, sunt tari). Nu le curăța de coajă. B. Așezarea în vas: Unge o tavă adâncă de cuptor cu puțin unt și așează gutuile cu partea tăiată în sus. C. Pregătire sirop: Într-un bol, amestecă vinul Mavrodaphne cu zahărul, scorțișoara, anasonul stelat, cuișoarele, vanilia și coaja de portocală. Toarnă amestecul peste gutui. D. 

Gutui coapte cu vin Mavrodaphne

Coacerea: Acoperă tava cu folie de copt și peste de aluminiu și coace în cuptorul preîncălzit la 180°C timp de aproximativ 1 oră și 15 minute. Apoi îndepărtează foliile și mai lasă 20-30 minute până când gutuile devin moi și capătă o culoare roșu-rubinie. E. Finalul: Lasă-le să se răcească în siropul format. Poți turna puțină miere deasupra înainte de servire.

Servire:

• Se servesc calde sau reci, simple sau cu:
• înghețată de vanilie,
• iaurt grecesc gros,
• sau frișcă bătută ușor.

Spor la treabă și poftă bună!

Καταΐφι Κρητική Πορτοκαλόπιτα-Kataḯfi Kritikí Portokalópita- Kataif Portokalopita cretan

Kataḯfi Kritikí Portokalópita

Iată povestea cretană a desertului Kataifi Portokalopita, așa cum este spusă în satele de la poalele munților Lefka Ori (Λευκά Όρη - Munții Alb), acolo unde portocalii parfumează aerul și dulciurile se nasc din răbdare și generozitate:

În sudul însorit al insulei Creta, acolo unde marea întâlnește livezile de portocali, s-a născut o prăjitură care poartă mirosul și căldura pământului mediteranean: Kataifi Portokalopita — prăjitura cu portocală și aluat de kataifi.

Se spune că desertul a apărut în regiunea Chania, în secolul al XIX-lea, într-o perioadă în care Creta era sub influență otomană. Cofetarii greci au preluat de la maeștrii orientali aluatul fin, tras în fire subțiri ca mătasea — kataifi, folosit în baclavale și alte dulciuri turcești — dar au adăugat în el sufletul cretan: portocala.

Pe atunci, în satele din vestul insulei, femeile făceau deserturi cu ce aveau din belșug — lapte, griș, iaurt, miere și portocale. Din dorința de a îmbina tradiția orientală cu gusturile locale, au înlocuit siropul de trandafiri cu sirop de portocală parfumată cu scorțișoară și au adăugat iaurt în cremă pentru a o face mai răcoritoare.

Legenda spune că prima Kataifi Portokalopita a fost servită la o nuntă dintr-un sat de lângă Kissamos, unde mireasa provenea dintr-o familie de comercianți de portocale, iar mirele era fiul unui cofetar. El a vrut să-i dăruiască un desert „cu aroma livezilor ei”, iar dulcele a devenit simbolul iubirii dintre soare și pământ — între dulceața siropului și prospețimea fructului.

De atunci, desertul a rămas un dulce al sărbătorilor și al bucuriei, preparat iarna, când portocalele sunt la apogeu. În casele din Creta, Kataifi Portokalopita se servește după mesele de duminică, stropită cu miere și presărată cu fistic — o prăjitură care poartă parfumul soarelui mediteranean și blândețea ospitalității grecești.

Așa cum spun bătrânii din Creta: „Ο ήλιος της Κρήτης δεν λάμπει μόνο στον ουρανό, λάμπει και στο γλυκό” -„Soarele Cretei nu strălucește doar pe cer, ci și în prăjitura noastr.”

Acum mai jos varianta cretană tradițională a desertului Kataifi Portokalopita, care combină textura crocantă a kataifi-ului cu o cremă densă de griș, iaurt și portocale. Această versiune este mai rustică, mai consistentă și cu un parfum intens de portocală — așa cum se face în satele din Creta sau Rethymno. 

Ingrediente (pentru o tavă de 25×35 cm): I.  Pentru stratul de kataifi: 300 gr. aluat kataifi, 150 gr. unt topit (sau ghee), opțional 100 gr. nuci mărunțite (migdale, fistic) pe care dacă dorești, le presari  mărunțite între straturi./ II. Pentru crema de portocale: 500 ml. lapte integral, 100 gr. griș fin, 120 gr. zahăr, 2 ouă mari, 150 gr. iaurt grecesc scurs (cel puțin 5% grăsime), coaja rasă de la 2 portocale bio, 1 linguriță extract de vanilie, 1 lingură unt, 1 lingură lichior de portocale (Grand Marnier, Cointreau etc.)/ III.  Pentru sirop: 250 gr. zahăr, 250 ml. apă, sucul și coaja de la 1 portocală bio, 1 bețișor scorțișoară, 1 linguriță zeamă de lămâie/ IV.  Pentru decor: Opțional- fistic mărunțit sau migdale prăjite feliate, felii subțiri de portocală confiată.

 

Mod de preparare: A. Pregătește aluatul kataifi: Desfă aluatul kataifi cu degetele, pentru a-l aerisi și separa firele. Toarnă untul topit peste el și amestecă ușor până când tot aluatul este acoperit uniform. Pune jumătate din kataifi în tavă și presează ușor.  Păstrează restul pentru stratul final. B. Prepară crema de griș și iaurt: Într-o cratiță, adaugă laptele, zahărul și coaja de portocală. Când laptele începe să se încălzească, adaugă treptat grișul în ploaie, amestecând continuu. Fierbe 3–5 minute, până se îngroașă ușor. Ia de pe foc și adaugă untul, vanilia și lichiorul (dacă folosești). După ce se răcește ușor, adaugă ouăle bătute și iaurtul — amestecă bine până devine o cremă densă și lucioasă. C. Asamblare: Toarnă crema peste primul strat de kataifi. Acoperă cu restul de kataifi și presează ușor. D. Coace la 180°C. timp de 35–40 de minute, până devine frumos auriu. E. Siropul de portocale: Fierbe zahărul, apa, sucul și coaja de portocală împreună cu scorțișoara timp de 8–10 minute. Adaugă zeama de lămâie și lasă siropul să se răcească complet. F. Finalizarea: Toarnă siropul rece peste prăjitura fierbinte, imediat după ce o scoți din cuptor. Las-o cel puțin 3 ore (ideal peste noapte) ca să absoarbă siropul complet.

 Sugestii tradiționale cretane

• Se servește rece, sau la temperatura camerei, cu fistic mărunțit și o lingură de iaurt rece sau frișcă naturală.
• În unele sate, se adaugă și puțin ulei de măsline extravirgin în aluatul kataifi — pentru o aromă locală autentică.
• Este un desert perfect după mese cu carne sau pește, pentru că răcorește și revigorează.
• Decorează cu coajă de portocală confiată, fistic mărunțit sau frișcă ușoară.
• Se potrivește perfect cu un espresso grecesc sau un ceai parfumat.

 

Spor la treabă și poftă bună!

Basbousa cu umplutură de migdale-بسبوسة

Basbousa cu umplutură de migdale

Basbousa cu umplutură de migdale

Basbousa cu umplutură de migdale

Iată „Povestea Basbousei cu umplutură de migdale”,  o mică povestire orientală, cu parfum de mirodenii, iubire și amintiri. 

Se spune că, odinioară, într-un orășel de la marginea Nilului, trăia o tânără pe nume Basbousa o fată cu ochii ca mierea topită și mâinile moi ca aluatul de griș. Era fiica unui brutar modest, dar iscusit, iar mirosul de unt și zahăr ars îi umplea casa din zori până-n noapte.

Într-o zi, la târgul de primăvară, Basbousa l-a zărit pe Karim, cofetarul tânăr care lucra la palatul sultanului. El vindea prăjituri fine, glazurate cu miere și fistic, iar lumea se aduna în jurul lui ca la spectacol.

Basbousa nu avea prăjituri sofisticate, doar o tăviță cu un dulce simplu de griș și iaurt. Dar zâmbetul ei l-a făcut pe Karim să uite pentru o clipă de palat, de sultan și de toate rețetele lui scumpe.

În serile care au urmat, fata și-a dorit să-l vadă din nou. Și-a spus că, dacă inima ei e simplă, măcar desertul să fie deosebit. Așa că a început să frământe grișul cu unt topit, să adauge iaurt cremos, apoi în tăcere a ascuns în mijlocul prăjiturii o umplutură de migdale și miere, ca o taină a inimii.

Când l-a revăzut pe Karim, i-a oferit o bucată mică, caldă, abia scoasă din cuptor.

-Nu e frumoasă ca prăjiturile tale, i-a spus ea cu sfială, dar e făcută din tot ce am mai bun.

-Cofetarul a mușcat o dată, apoi încă o dată.Migdalele se topeau, mierea curgea blând printre straturi, iar gustul era ca o poveste spusă la apus.

-Basbousa, a murmurat el, prăjitura ta e magie.

În zilele următoare, Karim a dus desertul la palat. Sultanul, curios, a cerut o felie. După ce a gustat, a întrebat: Cum se numește minunea asta? Iar Karim, fără să ezite, a răspuns: Se numește Basbousa, Măria Ta.

 De atunci, prăjitura s-a răspândit în tot Egiptul și dincolo de el — din Levant până în Balcani. Oamenii o pregătesc de sărbători, cu migdale, miere și flori de portocal, fără să știe că fiecare tăviță poartă încă o poveste: povestea unei fete care a pus dragoste în aluat și a devenit nemuritoare prin gustul dulce al prăjiturii sale.

Se spune că, dacă pui o migdală în mijlocul fiecărei felii de basbousa și o oferi cu inima curată, cine o gustă va simți pentru o clipă că a fost iubit.

Așa s-a născut Basbousa cu umplutură de migdale un desert al dragostei și al răbdării.

Wikipedia spune că în Oxford Companion to Food  (ediția a 3-a) se  sugerează că basbousa s-ar fi putut dezvolta dintr-un fel de mâncare numit ma'mounia, creat în jurul secolului al X-lea. Ma'mounia se prepara prin fierberea orezului în grăsime și sirop. Această rețetă a fost ulterior adaptată pentru a folosi griș, aluatul fiind gătit mai întâi și apoi înmuiat în sirop.

O altă interpretare a originii sale sugerează că basbousa a fost preparată pentru prima dată în secolul al XVI-lea în Imperiul Otoman , probabil în ceea ce este Turcia de astăzi, pentru a celebra cucerirea Erevanului.

*Rețetă: Basbousa cu umplutură de migdale în arabă بسبوسة

Ingrediente: I. Pentru aluat: 2 căni griș fin, 1 cană iaurt gras, ½ cană unt topit (sau ghee), ½ cană zahăr, 1 linguriță praf de copt, un praf de sare, 1 linguriță esență de vanilie sau apă de flori de portocal, II. Pentru umplutură: 150 gr. migdale măcinate (poți adăuga și câteva bucățele pentru textură), 2 linguri miere, 1 linguriță scorțișoară, puțin unt topit-doar cât să lege compoziția, III. Pentru sirop: 1 cană apă, 1 cană zahăr, 1 lingură zeamă de lămâie, 1 lingură apă de trandafiri sau flori de portocal

 

Mod de preparare: A.  Pregătește siropul: Fierbe apa cu zahărul timp de 10 minute, adaugă lămâia și apa de trandafiri, apoi lasă să se răcească complet. B. Fă umplutura: Amestecă migdalele măcinate cu mierea, scorțișoara și untul. Trebuie să obții o pastă densă, aromată. C. Prepară aluatul: Într-un bol, amestecă grișul, zahărul, praful de copt și sarea. Adaugă iaurtul, untul topit și vanilia. Amestecă ușor, fără să frămânți excesiv. D. Asamblează: Unge o tavă cu unt. Pune jumătate din compoziția de griș și nivelează. Adaugă stratul de umplutură de migdale. Acoperă cu restul de griș și netezește suprafața. Taie în romburi și pune câte o migdală întreagă deasupra fiecărei porții. E. Coace: Dă la cuptor la 180°C. pentru 35–40 de minute, până se rumenește frumos. F. Finalul dulce: Scoate Basbousa fierbinte și toarnă siropul rece deasupra, în mai multe etape, până când prăjitura îl absoarbe complet. Las-o să se odihnească o oră — timp în care grișul își trage aromele, iar stratul de migdale devine catifelat.

 

 De servit:

 

• Taie felii aurii, servește-le cu ceai de mentă sau cafea arabică.
• E un desert care nu se mănâncă pe fugă, ci se savurează — încet, ca o amintire frumoasă.
• Poți adăuga deasupra puțină nucă de cocos rasă sau fistic mărunțit pentru un efect oriental.
• Merge de minune cu ceai de mentă sau cafea arabică.

  

*Iată și varianta libaneză de Basbousa cu cremă de migdale și lapte este una dintre cele mai delicate și luxoase versiuni ale desertului.

Are două straturi de griș moale și o umplutură cremoasă, ușor aromată cu migdale și apă de flori de portocal.

 

Ingrediente (pentru o tavă de 25×25 cm): I.  Pentru aluatul de basbousa: 250 gr. griș fin, 100 gr. iaurt grecesc sau lapte bătut, 100 gr. zahăr, 100 gr. unt topit (sau ghee), 1 linguriță praf de copt, 1 linguriță esență de vanilie, un praf de sare/ II.  Pentru crema de migdale: 400 ml. lapte integral, 2 linguri amidon de porumb (făină de porumb), 2 linguri zahăr, 100 gr. migdale măcinate fin (sau pastă de migdale), 1 linguriță apă de flori de portocal (sau apă de trandafiri), 1 linguriță unt/ III.  Pentru sirop: 200 gr.zahăr, 200 ml. apă, 1 lingură zeamă de lămâie, 1 linguriță apă de flori de portocal/ IV.  Decor: migdale întregi sau fistic mărunțit, puțină nucă de cocos (opțional)

 

Mod de preparare: A. Prepară siropul: Fierbe zahărul și apa 8–10 minute, adaugă zeama de lămâie, apoi aroma florală. Lasă-l să se răcească complet. B. Crema de migdale: Într-o cratiță, amestecă amidonul cu puțin lapte rece până se dizolvă. Adaugă restul de lapte, zahărul și pune pe foc mic, amestecând continuu până se îngroașă. Când crema devine densă, adaugă migdalele măcinate, untul și apa de flori de portocal. Las-o să se răcească ușor — trebuie să fie cremoasă, nu lichidă. C. Aluatul de basbousa: Amestecă grișul, zahărul, praful de copt și sarea. Adaugă untul topit și iaurtul, amestecând până obții o compoziție moale. Las-o să se odihnească 10 minute ca grișul să se umfle puțin. D. Asamblarea: Unge tava cu unt. Toarnă jumătate din compoziția de basbousa și nivelează. Întinde crema de migdale deasupra, uniform. Adaugă restul compoziției de basbousa și nivelează cu o spatulă umedă. Taie în pătrate sau romburi și pune câte o migdală sau puțin fistic pe fiecare. E. Coacerea: Coace la 180°C. timp de 35–40 minute, până devine frumos aurie. F. Siropul: Toarnă siropul rece peste basbousa fierbinte, imediat ce o scoți din cuptor. Las-o cel puțin 1–2 ore să absoarbă siropul și să se frăgezească.

 

Sugestii de servire

 

• Se servește ușor rece sau la temperatura camerei.
• Decorează cu fistic mărunțit, fulgi de migdale sau nucă de cocos.
• Merge minunat cu cafea arabică, ceai de cardamom sau lapte rece.

 

 

*Mai jos și varianta siriană (mai bogată, cu cremă Ashta și sirop de trandafiri) “Basbousa bil Ashta” (بسبوسة بالقشطة), care este una dintre cele mai rafinate forme ale prăjiturii cu griș din tot Orientul Mijlociu. 

Are o textură moale, o umplutură cremoasă Ashta (un fel de cremă de lapte) și este îmbibată într-un sirop parfumat cu apă de trandafiri.

 

Ingrediente (pentru o tavă de 25×25 cm):I. Pentru aluatul de basbousa: 250 gr. griș fin (semolina), 100 gr. iaurt gras (sau lapte bătut), 100 gr. zahăr, 100 gr. unt topit (sau ghee), 1 linguriță praf de copt, un praf de sare, 1 linguriță apă de trandafiri sau esență de vanilie/ II.  Pentru crema Ashta: 500 ml. lapte integral, 2 linguri amidon de porumb (făină de porumb), 2 linguri făină albă, 2 linguri zahăr, 1 linguriță apă de trandafiri (sau flori de portocal), 1 lingură smântână sau frișcă lichidă ( pentru extra finețe)/ III.  Pentru siropul parfumat: 200 ml. apă, 200 gr. zahăr, 1 lingură zeamă de lămâie, 1 linguriță apă de trandafiri (sau apă de flori de portocal) IV.  Pentru decor:fistic mărunțit (tradițional sirian), petale de trandafir.

 

Mod de preparare: A. Prepară siropul: Fierbe zahărul cu apa 8–10 minute până se leagă ușor. Adaugă zeama de lămâie și apa de trandafiri. Lasă-l să se răcească complet — se toarnă doar rece peste prăjitura fierbinte. B. Crema Ashta (umplutura): Într-o cratiță, amestecă amidonul, făina și zahărul cu puțin lapte rece până se dizolvă complet. Adaugă restul de lapte și pune pe foc mediu, amestecând continuu până se îngroașă. Când e densă ca o cremă de vanilie, adaugă apa de trandafiri și smântâna. Las-o să se răcească  trebuie să fie moale, dar fermă, ușor de întins. C. Aluatul de basbousa: Într-un bol, amestecă grișul, zahărul, praful de copt și sarea. Adaugă untul topit, apoi iaurtul și aroma. Amestecă până obții o compoziție moale. Las-o 10–15 minute să se hidrateze grișul. D. Asamblarea: Unge tava cu unt. Întinde jumătate din compoziția de basbousa. Adaugă stratul de cremă Ashta (răcită, dar moale). Pune restul de compoziție deasupra și nivelează ușor cu o spatulă umedă. Taie în pătrate sau romburi (tradițional) și lasă o migdală sau puțin fistic în mijloc. E. Coacerea: Coace la 180°C., timp de 35–40 de minute, până devine auriu deschis. F. Siropul: Imediat ce o scoți din cuptor, toarnă siropul rece peste basbousa fierbinte. Las-o să absoarbă siropul cel puțin 1 oră. G. Decorare și servire: Presară fistic mărunțit și, opțional, petale de trandafir. Servește ușor rece textura va fi fragedă, cremoasă și delicat parfumată. 

 

Note tradiționale siriene:

 

• Unele variante folosesc și un strat subțire de smântână Kaymak peste cremă pentru mai multă bogăție.
• În Damasc, se servește adesea cu sirop de trandafiri și miere pentru un plus de aromă.

 Spor la treabă și poftă bună!

 

 

 

 

Halawet el Jibn- În arabă حلاوة الجبن -Un dulce cu brânză

Halawet el Jibn-Un dulce cu brânză

Hai să îți spun povestea fascinantă a Halawet el Jibn, un desert care poartă cu el tradiția și aromele Orientului Mijlociu: Halawet el Jibn – povestea dulce a brânzei și siropului.

În inima Levantului, între străduțele înguste ale Damascului și Beirutului, deserturile au mereu o poveste. Halawet el Jibn, care se traduce literalmente „dulceață de brânză”, nu este doar un desert – este un simbol al rafinamentului arabesc și al ingeniozității culinare.

Originar din Siria și Liban, Halawet el Jibn s-a născut din dorința de a transforma brânza simplă în magie dulce. Brânza Akkawi, moale și ușor sărată, a fost combinată cu siropul de zahăr parfumat cu apă de trandafiri pentru a crea un echilibru perfect între dulce și ușor acrișor.

În vechile vremuri, această prăjitură se prepara doar cu ocazii speciale: la nunți, sărbători religioase sau vizite importante. Fiecare familie avea propriul său secret – un strop mai mult de apă de trandafiri, un amestec special de fistic sau migdale, sau o cremă Ashta mai bogată. Rulourile fine, umplute cu cremă moale, erau considerate o formă de artă comestibilă, aproape poetică, servită cu ceai sau cafea arabă.

Se spune că primele Halawet el Jibn erau făcute în casele domnitorilor, iar servirea lor era un gest de ospitalitate supremă: dulceața brânzei și a siropului însemna bun venit și prietenie, iar aroma de trandafiri aducea un strop de paradis în farfurie.

Astăzi, Halawet el Jibn se găsește în cofetăriile din Beirut, Damasc sau Cairo, dar rețeta tradițională rămâne aceeași: aluat de brânză moale, cremă delicată de Ashta, sirop parfumat și fistic crocant. Fiecare mușcătură este o călătorie în trecutul Levantului, unde dulcele era un simbol al generozității și al eleganței.

Halawet el Jibn este un desert arabesc clasic, dulce și cremos, făcut din brânză de tip mozzarella sau Akkawi, umplut cu cremă de smântână (Ashta) și aromat cu sirop de zahăr și apă de trandafiri.

Halawet el Jibn – rețetă tradițională

 

Ingrediente (pentru 6–8 porții): I.  Pentru aluatul de brânză: 400 gr. brânză mozzarella nesărată (sau Akkawi- care este un tip de brânză albă, sărată și moale, originară din regiunea Palestinei, în special din orașul Akka -Acre. Este fabricată de obicei din lapte de vacă, dar poate fi făcută și din lapte de capră sau de oaie, având o textură netedă, elastică și un gust ușor sărat, asemănător cu mozzarella. Akkawi este o brânză versatilă, utilizată în principal ca brânză de masă, dar și în deserturi sau sărată, înmuiată și scursă de sare), 100 gr. făină de grâu (sau amidon de porumb pentru textură mai fină), 2 linguri zahăr, 100 ml. apă II.  Pentru umplutura Ashta: 250 ml. lapte integral, 2 linguri amidon de porumb, 2 linguri zahăr, 1 linguriță apă de trandafiri (sau apă de flori de portocal),1 linguriță unt sau smântână grasă. III.  Pentru sirop: 200 gr. zahăr, 100 ml. apă, 1 linguriță zeamă de lămâie, 1 linguriță apă de trandafiri, IV. Pentru decor: fistic mărunțit, apă de trandafiri (un strop)

 

Mod de preparare: A. Siropul: Fierbe zahărul cu apa 8–10 minute până se leagă ușor. Adaugă zeama de lămâie și apa de trandafiri. Lasă să se răcească. B. Crema Ashta (umplutura): Dizolvă amidonul în puțin lapte rece. Pune restul de lapte și zahărul pe foc mediu și adaugă amidonul dizolvat. Amestecă continuu până se îngroașă. Adaugă untul și apa de trandafiri. Lasă să se răcească ușor. C. Aluatul de brânză: Taie brânza și pune-o într-o cratiță împreună cu zahărul și apa. Pune pe foc mic și amestecă continuu până devine o pastă lipicioasă, omogenă. Adaugă făina treptat și frământă până obții un aluat elastic. D. Asamblarea: Împarte aluatul în bile mici. Întinde fiecare bilă într-o fâșie subțire, lungă. Pune 1–2 linguri de cremă Ashta pe margine și rulează aluatul ca un rulou.                 E. Servirea: Așază rulourile pe farfurie. Toarnă siropul rece peste ele. Presară fistic mărunțit și, opțional, strop de apă de trandafiri. Se servește imediat sau ușor răcit.

 

Sfaturi tradiționale

 

1. Poți folosi brânză Akkawi sărată, dar trebuie să o ții 24h în apă să se desăreze.
2. Se pot adăuga și fulgi de nucă de cocos sau migdale tocate pentru decor.
3. În Liban și Siria, se servește deseori la sărbători sau la Ramadan.

 

Spor la treabă și poftă bună!