Γιουβέτσι-Youvetzi (Giouvetsi)-Tocană în stil grecesc

Vasul de lut “γουβέτσι

Esenta preparatului este simplitatea: puține ingrediente, timp lung de gătire, multă aromă. Γιουβέτσι este un preparat tradițional grecesc rural, originar din zonele agricole ale Greciei centrale și ale Peloponezului. Numele vine de la vasul de lut “γουβέτσι / giouvetsi”, un fel de oală rotundă cu capac, folosită pentru mâncăruri lente la cuptor.

Povestea Youvetzi

γιουβέτσι

Giouvetsi, yiouvetsi sau youvetsi (greacă: γιουβέτσι, pronunțat [ʝuˈvetsi], din turcă güveç) este  preparat cu pui, miel sau vită și paste, fie kritharaki (orzo), fie hilopites (tăiței mici pătrați) și sos de roșii (de obicei condimentat cu ienibahar și uneori scorțișoară, cuișoare sau foi de dafin). Alte ingrediente comune includ ceapa/șalotele, usturoiul, supa de vită și vinul roșu. Se coace în mod caracteristic într-o oală de lut, un güveç (Este un vas de lut larg și cu pereți înalți, care poate fi glazurat sau neglasurat.Este ideal pentru gătirea lentă, deoarece menține căldura și permite aromelor să se combine.În unele regiuni din Turcia, oamenii își duc güveç-ul la brutăria locală pentru a fi gătit în cuptorul cu lemne.) și se servește cu brânză rasă.

Deobicei este gătit duminica sau la sărbători. Odată cu urbanizarea, carnea de vită a devenit varianta cea mai populară, iar multe familii îl pregătesc în tigăi adânci de cuptor, păstrând același stil: carne fragedă, sos bogat de roșii, paste orzo, totul finit cu kefalotyri sau graviera.

Rețeta Youvetzi (varianta tradițională cu vită)

 

Ingrediente:Porții: 4/Timp: ~2 ore/  I. Pentru carne: 800 gr. – 1 kg. carne de vită pentru tocane (spată, rasol, muschiuleț tăiat mare), 2 cepe medii tocate fin, 2–3 linguri ulei de măsline, 2 căței usturoi tocați, 150 ml. vin roșu sec, 400 ml. passata sau roșii date pe răzătoare, 2 linguri pastă de roșii, 1 linguriță zahăr (reduce aciditatea), 1 frunză de dafin, ½ linguriță scorțișoară ( gust autentic), sare marină neiodată, piper/II. Pentru paste: 400 gr. orzo / kritharaki, 1 – 1,2 litri supă fierbinte (vită sau legume), 50 gr. unt sau o lingură ulei de măsline/ III. Pentru final: 80–100 gr. kefalotyri ras (sau parmezan/grana), piper proaspăt măcinat.

 Mod de preparare: A. Rumenești carnea. Într-o cratiță mare încălzești uleiul. Adaugi bucățile de vită și le rumenești bine pe toate părțile. Scoți carnea pe o farfurie. B.  Faci baza sosului. În aceeași cratiță, adaugi ceapa și o călești 7–8 minute până devine aurie. Adaugi usturoiul. După 30 secunde torni vinul roșu și lași 2 minute să se evapore alcoolul. C. Fierbi carnea. Pui înapoi carnea. Adaugi passata, pasta de roșii, zahărul, dafinul, scorțișoara. Torni apă fierbinte cât să acoperi carnea. Fierbi la foc mic 1 – 1.5 ore, până când carnea devine fragedă. D.  Asamblare. Transferi totul într-o tavă de cuptor. (Sau continui în oala potrivită pentru cuptor.) Adaugi orzo-ul crud. Torni supă fierbinte doar cât să acopere pastele cu 1 cm. Dai la cuptor la 180°C ~25–30 min. Amesteci o dată la mijlocul timpului, ca să nu se lipească. E.Finalizare. Scoți tava, lași 10 minute să se “așeze”. Amesteci cu untul , adaugi kefalotyri ras și piper.F. Servești fierbinte.

 

Variante populare

 

• 1. Youvetzi cu miel. 
• Exact același procedeu, doar că mielul fierbe mai repede (45–60 min).
• Se pot adăuga cuișoare, scorțișoară și puțin piper negru extra.

 

• 2. Youvetzi cu pui
• Mai ușor: pulpe sau ciocănele. Se gătesc doar 35–40 min în sos.
• 3. Youvetzi la oală de lut (varianta de sărbătoare)
• Totul se face într-un vas giouvetsi tradițional, la cuptor timp îndelungat:
• Carnea se lasă 2 ore, apoi se adaugă orzo-ul și încă 30 min.

 

Cum se servește în Grecia?

• Cu salată verde cu mărar și lămâie
• Cu pâine prăjită în ulei de măsline
• Cu un pahar de vin roșu sec sau xinomavro

Avem și varianta de Youvetzi din Santorini, care este puțin diferită față de rețeta clasică: mai aromată, mai dulceagă, cu parfum de insule și cu ingrediente locale precum roșiile dulci vulcanice, scorțișoara și uneori puțină mastică sau vinul roșu local Mavrotragano.

 Youvetzi din Santorini – Poveste și specific

 

Santorini are roșii foarte concentrate și dulci (celebrele tomataki Santorinis). În multe familii, Youvetzi-ul este gătit: 

• cu miel sau capră, în loc de vită;
•  în tava de lut sau în “skepasti” (cuptor tradițional cu capac de piatră);
•  cu un strop de scorțișoară, piper negru, uneori și doi stropi de vin roșu local;
•  cu mai puțin sos și mai multă aromă de condimente și roșii coapte.

Este un fel de mâncare de duminică, gătit încet, care amintește de bucătăria cicladică veche – simplă, dar profundă.

 

Rețetă Youvetzi din Santorini (varianta tradițională cu miel)

Ingrediente/Porții: 4/Timp: ~2 ore/: I. Pentru carne: 1 kg. carne de miel (spată, gât, coaste cărnoase) tocată mare, 2 cepe tocate, 3 linguri ulei de măsline extra virgin, 2 căței usturoi zdrobiți, 150 ml. vin roșu (ideal sec din Santorini: Mavrotragano; merge și alt vin sec), 350–400 gr. pulpă de roșii foarte dulce sau roșii date pe răzătoare, 1 lingură pastă de roșii concentrată, 1 linguriță zahăr sau miere (pentru echilibru – tradițional), ½ linguriță scorțișoară, 2 cuișoare, 1 frunză dafin, sare marină neiodată, piper negru/ II. Pentru paste: 400 gr. orzo (kritharaki), 1 litru supă fierbinte (miel sau legume), 1 lingură unt sau ulei de măsline (opțional)/ III. Final: 80–100 gr. kefalotyri, graviera sau chiar mizithra uscată, piper negru proaspăt

Mod de preparare: A. Rumenești mielul. Încălzești uleiul. Rumenești bucățile de miel bine, până prind culoare. Scoți carnea pe o farfurie. B. Baza aromată. În aceeași oală, călești ceapa 6–8 min. Adaugi usturoiul. Torni vinul roșu și îl lași să se evapore puțin. C.  Sosul specific Santorini. Adaugi carnea înapoi. Pui roșiile, pasta, zahărul/mierea. Condimente: scorțișoară, piper, cuișoare, dafin. Torni apă fierbinte cât să acopere carnea. Fierbi încet 60–90 min până devine fragedă. D. Asamblare în stil Santorini. Torni tot sosul cu carnea într-o tavă de cuptor (de preferat de lut). Adaugi orzo-ul crud. Torni supa fierbinte până acoperă pastele cu 1 cm. Gătești la 180°C pentru 25–30 min. Amesteci la mijlocul timpului ca să nu se lipească. E. Final. Lași 10 minute la odihnă. Amesteci cu o lingură de ulei sau unt. Presari brânza rasă și piper.

 

Ce face Youvetzi-ul din Santorini special?

 

• Roșii foarte dulci și concentrate. Insula are sol vulcanic, puțină apă, mult soare → roșii mici, foarte dulci.
• Mireasma de scorțișoară și cuișoare
•  Tipică pentru vechile rețete cicladice.
•  Miel sau capră locală
•  Carne cu aromă intensă, ideală pentru gătit lent.
•  Vin roșu local, Mavrotragano aduce note de fructe negre și condimente.

Servire

•  Cu mizithra uscată sau kefalotyri presărat din abundență
•  Salată de roșii cu kappari (capere de Santorini)
•  Vin roșu sec sau vinsanto roșu tânăr

 

Avem și Youvetzi cu capră în stil Santorini – una dintre cele mai autentice variante cicladice, foarte iubită în sate precum Pyrgos, Emporio și Exo Gonia. Capra locală (katiki) are o aromă mai intensă decât mielul și se potrivește perfect cu roșiile dulci ale insulei.

 

Poveste scurtă

Pe insulele Ciclade, capra era mai accesibilă decât vită sau miel, așa că multe mâncăruri tradiționale folosesc carne de capră. Pe Santorini, Youvetzi cu capră se pregătea duminica sau la hramurile bisericilor (panigiria), în vase din lut sau în cuptorul tradițional (“skepasti”), cu condimente orientale subtile: scorțișoară, cuișoare și piper negru.

 Rețetă Youvetzi cu capră – Santorini (autentic)

Ingrediente/Porții: 4/Timp: 2–2.5 ore:  I. Carne și sos: 1 – 1.2 kg. carne de capră (spată, gât, coaste cărnoase), 3 linguri ulei de măsline extravirgin, 2 cepe medii, tocate fin, 2–3 căței usturoi pisați, 150 ml. vin roșu sec (ideal Mavrotragano; merge orice vin sec bun), 350–400 gr. roșii pasate sau date pe răzătoare, 1 lingură pastă de roșii, 1 linguriță zahăr sau 1 linguriță miere (de Santorini), ½ linguriță scorțișoară, 2 cuișoare (specific insular), 1 frunză de dafin, sare marină neiodată, piper negru proaspăt, 200–300 ml. apă fierbinte (doar dacă e nevoie pentru fierberea cărnii)/ II. Paste: 400 gr. orzo / kritharaki, 1 litru supă fierbinte (legume sau oase de capră), 1 lingură unt sau o lingură ulei de măsline/ III. Final: 80–120 gr. kefalotyri, graviera sau mizithra uscată, piper negru.

Mod de preparare: A. Rumenești carnea de capră. Încălzește uleiul într-o oală mare. Rumenește bucățile de capră pe toate părțile (5–7 min). Scoate carnea pe o farfurie. B.  Faci baza aromată. În aceeași oală, adaugă ceapa și gătește-o 6–8 min până devine aurie. Adaugă usturoiul, 30 de secunde. Toarnă vinul roșu și lasă să scadă 2 minute. C. Fierbi capra în sos. Pune carnea înapoi în oală. Adaugi roșiile, pasta, zahărul/mierea. Condimente: scorțișoară, cuișoare, dafin, sare și piper. Adaugi apă fierbinte cât să acopere parțial carnea. Fierbi la foc mic 1.5–2 ore, până când carnea devine foarte fragedă. 

Capra are fibre mai ferme decât mielul → necesită timp mai lung. D.  Asamblare în stil Santorini. Transferi tot conținutul oalei (carne + sos) într-o tavă de cuptor din lut, dacă ai. Adaugi orzo-ul crud. Torni supa fierbinte până acoperă pastele cu 1 cm. Gătești la 180°C pentru 25–35 min. Amesteci o dată la jumătate pentru a preveni lipirea. E. Finalizarea. Lași tava 10–15 min să “se așeze”. Amesteci cu puțin unt sau ulei. Presari din belșug kefalotyri sau graviera. Piper negru proaspăt la servire.

Note speciale pentru aroma autentică Santorini

• Folosește roșii cât mai dulci — roșiile de Santorini sunt faimoase pentru dulceață și aciditate scăzută.
• Cuișoarele și scorțișoara sunt tradiționale (dozajul e mic, dar crucial).
•  Capra trebuie să fie fragedă, aproape să se desprindă de pe os.
• Dacă ai acces la mizithra uscată, este cea mai tradițională brânză pentru topping.

 

Cum se servește? 

• Cu salată de roșii cu capere (kappares) de Santorini
•  Cu pâine prăjită în ulei
•  Cu vin roșu sec sau chiar Vinsanto roșu tânăr

Mai jos și varianta Youvetzi tis katsarolas cu capră – Santorini

Ingrediente/Porții: 4/Timp: 1.5–2 ore/: I.Pentru carne: 1 – 1.2 kg. carne de capră (spată, gât, coaste cărnoase), 3 linguri ulei de măsline extravirgin, 2 cepe tocate fin, 2–3 căței usturoi zdrobiți, 150 ml. vin roșu sec (Mavrotragano sau asemănător), 350–400 gr. pulpă de roșii dulci sau roșii răzuite, 1 lingură pastă de roșii, 1 linguriță zahăr sau 1 linguriță miere, ½ linguriță scorțișoară, 1–2 cuișoare ( tradițional), 1 frunză de dafin, sare marină neiodată, piper, apă fierbinte (cât trebuie pentru fierbere)/ II. Pentru paste: 400 gr. orzo/kritharaki, 700–800 ml. supă fierbinte (legume / capră), 1 lingură ulei de măsline sau puțin unt/ III. Final: 80–100 gr. kefalotyri, graviera sau mizithra uscată, piper negru

 

Mod de preparare: A. Rumenești carnea. Pune uleiul la încălzit într-o oală mare. Rumenește bucățile de capră până prind o culoare aurie. Scoate carnea pe o farfurie. B. Faci baza sosului. În aceeași oală, adaugă ceapa și gătește-o 7–8 minute. Adaugă usturoiul 30 sec. Toarnă vinul roșu și fierbe până se evaporă alcoolul. C.  Fierbi carnea în sos (fără cuptor). Pune carnea înapoi în oală. Adaugă roșiile, pasta, zahărul/mierea. Condimente: scorțișoară, cuișoare, dafin, sare și piper. Adaugă apă fierbinte cât să acopere carnea sau aproape. Pune capacul și fierbe la foc mic 1.5–2 ore, până se frăgezește foarte bine.

 La carnea de capră, răbdarea este cheia.

D.  Gătești orzo-ul în sos (metoda katsarolas). Când carnea este gata, mută bucățile de carne pe marginea oalei.Adaugă orzo-ul crud direct în sos. Toarnă supa fierbinte (700–800 ml.) peste paste. Gătește 12–15 minute la foc mediu, amestecând des ca să nu se lipească. 

• Dacă sosul scade prea tare, mai adaugă puțină supă fierbinte.
• Orzo-ul trebuie să rămână cremos, nu uscat.

E. Finalizare. Stinge focul și lasă oala 10 minute acoperită. Amestecă cu o lingură de ulei sau unt. Presară kefalotyri sau mizithra uscată. Adaugă piper negru proaspăt.

 

Ce o face specifică insulei Santorini?

•  Roșii foarte dulci → sos dens și puțin acid
•  Scorțișoară + 1–2 cuișoare → condimentele tipice Cicladelor
•  Gătire lentă pentru capră → aromă intensă
•  Final cu mizithra sau kefalotyri
•  Totul într-o singură oală, dens, cremos

 

Servire

•  Salată simplă de roșii cu capere
•  Pâine prăjită cu ulei de măsline
•  Vin roșu sec

Spor la treabă și poftă bună!

Φανταστικές και πολύ λαχταριστές τηγανοκουλούρες με τυράκι-Fantastikés kai polý lachtaristés tiganokouloúres me tyráki-Gogoși sau colăcei de aluat prăjit cu brânză

τηγανοκουλούρες

Începem cu o poveste scurtă, caldă și cu un strop de fantezie, cea mai potrivită pentru dulceața, magia și jocul copilăresc al τηγανοκουλούres.

Povestea Colăceilor Lunii

Într-un sat mic de pe malul mării Egee, trăia o fetiță pe nume Iríni, cunoscută pentru râsul ei care suna ca vântul printre scoici. În fiecare seară, înainte de culcare, ea obișnuia să privească luna rotundă și luminoasă și să-i spună: 

• Kaliníkhta, Selíni! („Noapte bună, Lună!”)

 Într-o noapte liniștită, luna i-a răspuns:

•  Iríni, mi-e foame de zâmbete. Ai ceva dulce pentru mine?

Fetița a tresărit, dar nu de teamă. Era obișnuită ca lucrurile minunate să i se pară firești. S-a dus la bucătărie unde bunica ei framânta un aluat moale, parfumat cu vanilie și coajă de portocală.  A întrebat-o:

• Bunico, luna vrea ceva dulce! Ce i-am putea da?
•  Μα τι λες, κοριτσάκι μου? („Ce spui, fetița mea?”), a râs bătrâna.

 Apoi a luat un bulgăre de aluat și l-a învârtit între palme până a devenit un mic colăcel. Dacă luna cere ceva, trimitem ceva rotund, ca ea. Au prăjit colăceii în ulei, iar mirosul a umplut casa: zahăr, scorțișoară, portocală, copilărie. Iríni i-a presărat cu zahăr, a pus câțiva pe farfurioară și a ieșit afară.

• A ridicat farfuria spre cer și a spus:
•  Uite, pentru tine!*

 O adiere caldă a trecut pe lângă ea, iar colăceii s-au ridicat încet, încet, dispărând în lumină. Luna a strălucit mai puternic, plină și bucuroasă. Și a răspuns:

• Mulțumesc, Iríni. În seara asta, voi lumina mai dulce.

De atunci, de fiecare dată când în sat se prăjeau τηγανοκουλούρες, luna părea puțin mai rotundă și mai fericită. Iar copiii știau că undeva, în cer, există un colțișor unde se păstrează colăceii pe care Iríni i-a oferit într-o noapte plină de magie.

Când vizitați Pelion , fiecare gospodină care vă deschide casa vă va  pregăti clătite într-o clipă , uneori dulci cu miere, alteori sărate cu  brânză feta, în funcție de momentul zilei. Magice și crocante, le veți adora pentru deliciul pe care îl capătă.

Iată o rețetă simplă și delicioasă pentru: Φανταστικές και πολύ λαχταριστές τηγανοκουλούρες με τυράκι-adică- gogoși/colăcei de aluat prăjit cu brânză, crocanți la exterior și moi în interior, în stil tradițional grecesc. 

Τηγaνοκουλούρες cu brânză

Τηγaνοκουλούρες cu brânză – varianta super gustoasă

 Ingrediente (pentru 10–12 bucăți): I. Pentru aluat: 500 gr. făină albă, 250 ml. apă călduță, 7 gr. drojdie uscată sau 20 g drojdie proaspătă, 1 linguriță zahăr, 1 linguriță sare, 2 linguri ulei de măsline, 100 gr. iaurt grecesc ( le face pufoase)/ II. Pentru umplutură: 200–250 gr. brânză sărată sfărâmată (feta, telemea sau mix), piper, 1 ou mic ( dacă vrei umplutura mai legată)/ III.  Pentru prăjit: ulei de floarea-soarelui (suficient pentru o tigaie cu strat de 1–2 cm)

Mod de preparare: A. Pregătirea aluatului. 1. Dizolvă drojdia în apa călduță cu zahărul și las-o 5 minute să se activeze. 2. Într-un bol, amestecă făina cu sarea. 3. Adaugă drojdia activată, uleiul și iaurtul. 4. Frământă până ai un aluat moale și elastic (cca 5–7 min). 5. Acoperă-l și lasă-l la dospit 1 oră, până își dublează volumul. B. Umplutura. 1. Sfarâmă brânza și amestec-o cu piper și oul (dacă îl folosești). 2. Trebuie să obții o pastă nu foarte lichidă. C. Formarea „τηγανοκουλούρες”. 1. Rupe bucăți din aluat de mărimea unei mingi de ping-pong. 2. Aplatizează fiecare bucată într-un disc. 3. Pune o linguriță de brânză în centru. 4. Închide marginile bine și apoi rulează ușor între palme ca să obții un colăcel ușor alungit sau rotund. 5. Poți face și formă de mini-covrig (opțional). D. Prăjirea. 1. Încinge uleiul la foc mediu. 2. Prăjește colăceii 2–3 minute pe fiecare parte până devin aurii și crocanți. 3. Scoate-i pe hârtie absorbantă.

Servire

• Sunt perfecți fierbinți, cu:
•  miere și susan (stil grecesc)
• sos de iaurt cu usturoi
•  roșii proaspete și măsline
•  sau pur și simplu simpli!

 

Mai jos și versiunea dulce a τηγανοκουλούρες, perfectă pentru mic dejun sau desert. Sunt moi, aromate și absolut irezistibile! 

 

Τηγανoκουλούρες – varianta dulce (fără brânză)

Τηγανoκουλούρες – varianta dulce (fără brânză)

Ingrediente (pentru 12–14 bucăți): I.  Pentru aluat: 500 gr. făină albă, 250 ml. lapte călduț, 7 gr. drojdie uscată sau 20 g drojdie proaspătă, 2 linguri zahăr, 1 plic zahăr vanilat sau 1 linguriță esență de vanilie, coaja rasă de la 1 portocală bio ( tradițional grecește – super aromat!), 1 ou, 50 gr. unt topit sau 3 linguri ulei, un praf de sare/ II. Pentru prăjit: ulei pentru prăjit./ III. Pentru decor:*Alege una sau combină: 1. zahăr pudră,2, scorțișoară amestecată cu zahăr,3. miere caldă + scorțișoară, 4. sirop de portocală/lămâie, 5. ciocolată topită

Mod de preparare: A.Aluatul dulce. 1. Amestecă drojdia cu laptele călduț și 1 lingură din zahăr; lasă 5 minute să se activeze. 2. Într-un bol mare pune făina, sarea, restul de zahăr, vanilia și coaja de portocală. 3. Adaugă oul, untul și drojdia activată. 4. Frământă 5–8 minute până obții un aluat elastic și ușor lipicios. 5. Acoperă și lasă la dospit 1 oră, până se dublează. B. Formarea colăceilor. 1. Rupe bucăți mici de aluat, cam cât o nucă mare. 2. Rulează-le în șnururi subțirele și formează mici gogoșele tip „covrig”. Dacă vrei varianta simplă, doar fă bile și aplatizează-le ușor. 3. Lasă-le 10 minute pe masă să se relaxeze aluatul. C. Prăjirea. 1. Încinge uleiul la foc mediu (nu prea fierbinte ca să nu se ardă). 2. Prăjește-le 1–2 minute pe fiecare parte, până devin aurii. 3. Scoate-le pe hârtie absorbantă. D. Decor și servire.

• Variante delicioase:
•  Clasic grecesc: unge-le cu miere caldă și presară scorțișoară.
• Zahăr + scorțișoară:** rostogolește-le direct în amestec cât sunt fierbinți.
• Zahăr pudră: varianta cea mai simplă și fresh.
•  Ciocolată: scufundă jumătate din colăcel în ciocolată topită.
• Sirop aromat: fierbe 200 ml apă + 150 g zahăr + felii de portocală 5 minute; toarnă puțin peste colăcei.

 

Spor la treabă și poftă bună!

Medieval Cherry Potage – Rețetă și poveste

Medieval Cherry Potage 
Preluată de pe pagina 

Medieval Cherry Potage – Rețetă și poveste

Cherry Potage (terci/supă de vișine sau cireșe) este o rețetă medievală dulce-acrișoară, originară din Evul Mediu european, cel mai adesea din Franța și Anglia. Era o mâncare de lux pentru perioada de post, servită la mesele aristocrației sau în mănăstiri, mai ales în timpul posturilor când carnea era interzisă, iar fructele conservate (uscat, compot, vin) erau la mare preț.

Este un fel de mâncare medieval care întruchipează atât rafinamentul, cât și simplitatea, îmbinând arome dulci și sărate într-un mod delicios, dar reconfortant. Acest fel de mâncare era considerat o delicatesă, preparat cu cireșe, vin și pâine albă - ingrediente care semnalau bogăția și sofisticarea în perioada medievală. Deși era simplă la preparare, ciorba de cireșe era o delicatesă rezervată elitei, oferind o privire asupra eleganței culinare a Evului Mediu.

Povestea rețetei

 

În Evul Mediu, potage-ul era un termen general pentru felurile de mâncare fierte într-un singur vas – o combinație între supă și tocăniță. Versiunea cu cireșe sau vișine apare în manuscrise de gătit din secolul al XIV-lea, cum ar fi „Le Ménagier de Paris” sau „Forme of Cury” (Anglia, sec. XIV), în care se găsesc rețete precum „Potage of Cherries” sau „Chewet of Cherries”.

Fructele erau combinate cu vin roșu, condimente scumpe (scorțișoară, cuișoare), migdale sau pâine uscată pentru îngroșare – un semn de rafinament, deoarece zahărul era rar și scump.

 

Rețetă: Medieval Cherry Potage (în stil istoric, adaptată modern)

 

Medieval Cherry Potage 

Ingrediente: 500 gr. cireșe sau vișine (proaspete sau conservate, fără sâmburi), 250 ml. vin roșu (sau must pentru o variantă fără alcool), 2–3 linguri miere sau zahăr brun, 50 gr. pesmet uscat sau făină de migdale (pentru îngroșare), ½ linguriță scorțișoară, 2 cuișoare întregi, puțină sare, Opțional: migdale mărunțite sau lapte de migdale (istoric folosit în post)

 

Mod de preparare: Fierbe vinul cu condimentele (scorțișoară, cuișoare) timp de 5–10 minute, pentru a se parfuma. Adaugă cireșele/vișinele și continuă fierberea la foc mic timp de 10–15 minute. Îndulcește cu miere după gust. Îngroașă sosul adăugând treptat pesmet sau făină de migdale, până atinge consistența dorită – între supă groasă și compot dens. Scoate cuișoarele. Servește cald sau rece, decorat cu migdale.

Servire

• În Evul Mediu, potage-ul se servea în boluri de lemn, cu pâine alături.
• Azi, îl poți servi ca desert neobișnuit, de post, sau ca sos lângă carne de pasăre într-o reinterpretare gourmet.

 

Rețetă originală (Forme of Cury – sec. XIV). Rețeta, așa cum este citată din Mnesitheus în Colecțiile Medicale ale lui Oribasius (Cartea 4, Capitolul 4, Secțiunea 1), surprinde practicile medicinale și culinare ale vremii sale. În plus, o versiune similară a acestei rețete a fost înregistrată în The Forme of Cury, o carte de bucate engleză din secolul al XIV-lea atribuită maeștrilor bucătari ai regelui Richard al II-lea. Scrisă în jurul anului 1390, The Forme of Cury este una dintre cele mai vechi cărți de bucate englezești cunoscute, oferind o perspectivă asupra culturii extravagante a ospățurilor regalității engleze medievale.

Iată mai jos și  o versiune considerată originală din epoca medievală pentru Cherry Potage, așa cum apare în celebrul manuscris culinar englezesc „Forme of Cury” (~1390), compilat de bucătarii regelui Richard al II-lea.

Text original (engleza medievală):

  "Cheryse."

 

Take cheryses and do away the stones and grynde hem wel.

 

Take almounde mylke and do the cheryse therinne.

 

Boyle it, and do therinne sugur and gode poudre[s] and serve it forth.

Traducere modernă:

„Cireșe”

 

Ia cireșe și scoate-le sâmburii, apoi zdrobește-le bine.

 

Adaugă lapte de migdale și pune cireșele în el.

 

Fierbe, apoi adaugă zahăr și condimente bune. Servește.

 Nota istorică:

• Laptele de migdale era frecvent folosit în post sau în perioade fără lapte animal.
• „Gode poudres” = „condimente bune” – cel mai probabil scorțișoară, ghimbir, cuișoare.

 

Avem și o rețeta minimalistă, dar esența ei este păstrată azi în reinterpretări moderne de tip supă, sos sau desert cu fructe.

Adaptare modernă fidelă manuscrisului:

Ingrediente: 400 gr. cireșe (proaspete sau din compot), fără sâmburi, 300 ml. lapte de migdale neîndulcit, 3 linguri zahăr sau miere, ½ linguriță scorțișoară, 1 vârf cuțit ghimbir pudră, Opțional: migdale măcinate pentru consistență.

 

Mod de preparare: Zdrobește cireșele sau pasează-le ușor. Fierbe laptele de migdale cu fructele timp de 10–15 minute la foc mic. Adaugă zahărul și condimentele. Lasă să mai fiarbă până se îngroașă ușor. Servește cald sau rece – simplu ori cu pâine prăjită medieval-style.

 Spor la treabă și poftă bună!

 Preluare de pe site-ul https://eatshistory.com/a-medieval-dessert-cherry-pottage-pudding/

Γίγαντες με λουκάνικο στο φουρνο-Gigantes me Loukaniko – Fasole uriașă la cuptor cu cârnați

Fasole uriașă la cuptor cu cârnați-
Γίγαντες με λουκάνικο στο φουρνο

Gigantes me Loukaniko" este o tocană grecească gătită cu fasole uriașă (gigantes) împreună cu cârnați-loukaniko, gătită în sos de roșii și legume, asemănătoare cu o tocană de fasole roșie. Felul se prepară în mod tradițional prin fierberea fasolei uriașe, sotarea legumelor și a cârnaților într-o tigaie, apoi combinarea acestora într-un vas de copt și gătirea lentă în cuptor. Este o mâncare rustică, de iarnă, foarte aromată.

Loukaniko

Povestea și atmosfera din jurul preparatului “Gigantes me Loukaniko”

 

1. Mâncarea de iarnă a satelor din munți 

În zonele montane ale Greciei — în Epir, Macedonia, Arcadia — iernile sunt reci, deși lumea nu se așteaptă la asta. Acolo, familiile pregăteau la începutul iernii două provizii importante:

• fasolea gigantes, mare, uscată, și foarte hrănitoare
•  loukaniko, cârnații afumați făcuți în gospodărie după tăierea porcului

Ziua în care familia scotea primul cârnat afumat din pod era considerată “întoarcerea norocului” — un semn că anul a mers bine. De aceea, mâncarea cu fasole și loukaniko simboliza prosperitatea.

2. Originea practică: „mâncarea care avea grijă singură de ea” 

O poveste spusă de bătrâni este că acest fel de mâncare a apărut din nevoia păstorilor de a lăsa ceva pe foc timp de câteva ore cât mergeau cu turmele. Fasolea fiartă, pusă într-o tavă mare de lut împreună cu sosul de roșii și cârnații, era lăsată încet la marginea cuptorului cu lemne.

Când se întorceau, totul era gata, aromat cu fum și condimente. De aici și expresia folosită în unele sate:

• „Μυρίζει το σπίτι από τους γίγαντες”- (“Casa miroase a gigantes”) – sinonim cu „vine lumea acasă”.

3. Legătura cu postul și cu sărbătorile

Deși este o mâncare cu carne, în unele sate din nord se făcea exclusiv în perioada Crăciunului, pentru că era considerată „hrană de sărbătoare”, cu ingrediente rare: fasole mare și cârnați afumați.

În insulele grecesti, unde carnea era prețioasă, se făcea doar cu fasole și sos, iar loukaniko se adăuga doar în familiile mai înstărite sau „când venea preotul în vizită”.

4. O legendă mică despre numele „gigantes”

Cuvântul “gigantes” înseamnă „giganți” și vine evident de la mărimea boabelor de fasole. Dar există și o povestioară glumeață:

• Un bătrân din Epir spunea că „fasolea asta mare o făceau în vremurile vechi giganții care trăiau în munți”. O exagerare veselă, dar povestea a rămas în multe familii și azi când un copil întreabă „de ce e fasolea așa de mare?” bunicii zâmbesc:
• “Ca să poată mânca și uriașii.”

 5. Fasolea ca simbol de noroc

În Grecia Antică, fasolea era asociată cu renașterea și cu abundența. În unele zone rurale, se spunea că dacă mănânci gigantes în primele zile ale anului, vei avea belșug „cât o vale întreagă”.

De aceea multe familii gătesc gigantes în ianuarie — nu neapărat cu loukaniko, ci în diferite variante — pentru noroc și bogăție.

6. În taverne: povestea unui fel „de duminică” 

În tavernele tradiționale din Pelion, Meteora sau Zagori, Gigantes me Loukaniko se servește adesea duminica. Proprietarii spun că este mâncarea care “unește masa”. 

Se aduce tava mare în mijlocul mesei și toți iau cu lingura, fără grabă, cu pâine. Este considerată o mâncare ospitalieră, cea cu care nu dai greș când ai musafiri.

Ai mai jos trei tipuri de povestiri, fiecare cu altă atmosferă:

• una literară, ca pentru o carte de bucate
• una mitologică, în stil de legendă
• una regională, ancorată istoric

 

1. Poveste literară – “Tava de duminică”

În satul Kastanitsa din Arcadia (Καστάνιτσα, Tsakonian: Γαστένιτσα), deasupra pădurilor de castani, duminica avea un miros care nu se schimba niciodată: mirosea a roșii coapte, a cârnați afumați și a fasole uriașă. Maria, bătrâna satului, spunea mereu că o casă se cunoaște după felul în care miroase la mijlocul zilei.

Dimineața, încă înainte să se lumineze bine, ea scotea din pod săculețul mic cu gigantes. Erau boabe albe, netede, ca niște pietre șlefuite de apă. În timp ce fierbeau încet, Maria pregătea cârnații — tăia bucăți groase de loukaniko și le rumenea ușor în tigaie. Grăsimea se topea, iar aroma se răspândea prin toată casa, atrăgându-l până și pe motanul satului.

• „O mâncare bună trebuie să povestească ceva”, îi spunea nepotului ei. Și tava finală, scoasă din cuptor, chiar povestea. Sosul roșiatic era cald și dens, cârnații își lăsaseră toate aromele în el, iar fasolea — mare și moale — plutea ca niște insule albe.

La prânz, familia se aduna în jurul mesei lungi din lemn. Nimeni nu se grăbea. Se rupea pâine, se înmuia în sos, se râdea. Gigantes me Loukaniko nu era doar o mâncare: era legătura lor, ritualul lor de duminică, felul în care se întâlneau din nou după o săptămână întreagă de muncă. 

Și Maria spunea, de fiecare dată:

• „O tavă de gigantes aduce pace în casă.”

 

2. Legendă mitologică – “Darul giganților” 

Se povestește că demult, pe pantele muntelui Ossa, trăiau câțiva dintre ultimii giganți ai Eladei. Nu erau înfricoșători, cum se spune în povești, ci blânzi și prietenoși cu oamenii. Cel mai mare dintre ei, pe nume Argyros, avea un dar ciudat: putea face pământul să rodească plante mai mari decât oriunde în lume.

Într-o iarnă foarte grea, satele din vale au rămas fără provizii. Zăpada acoperea totul. Oamenii au urcat muntele și au cerut ajutorul giganților. Argyros a zâmbit, a lovit ușor cu toiagul lui pământul și a făcut să crească din zăpadă niște boabe uriașe de fasole, luminoase ca niște perle albe.

• „Acestea vă vor ține în viață”, le-a spus. „Dar ca să nu le uitați gustul, adăugați-le în sosul vostru cel mai bun.”

Oamenii s-au întors acasă. Fasolea giganților s-a fiert ușor, iar în tăvile de lut au pus și cârnații afumați pe care îi păstrau pentru sărbători. Sosul roșu a prins culoarea focului din vatră. Iar mâncarea astfel născută a preluat numele celor care au dăruit fasolea:

• Gigantes me Loukaniko – Mâncarea giganților.

Se mai spune că atâta timp cât oamenii gătesc acest fel, spiritul lui Argyros veghează asupra lor în iernile grele.

 3. Poveste regională – Epir, patria cârnaților afumați

În satele muntoase ale Epirului — Metsovo, Kalarites, Syrrako — iernile sunt lungi, iar tradiția afumării cărnii e veche de secole. Acolo, loukaniko nu este doar un cârnat; este o moștenire transmisă în familie. Fiecare gospodărie avea propria rețetă: unele adăugau portocală, altele fenicul, altele vin roșu.

Tot în Epir crește și una dintre cele mai bune varietăți de fasole gigantes, pentru că solul rece și umed dă boabe mari și untoase.

Așa s-a născut probabil varianta modernă a mâncării: fasole epiriotă, cârnați afumați în casă, roșii din conservele făcute vara, ierburi de munte uscate la soare.

În tavernele din jurul precipitului Vikos, turiștii sunt surprinși când li se aduce pe masă o tavă mare, fierbinte, cu gigantes lucind în sosul gros de roșii. Localnicii spun cu mândrie:

• „Aceasta este iarna noastră, pusă în farfurie.”

Pentru epirioți, mâncarea reprezintă răbdare, familie și gospodărie — trei valori care se simt în fiecare lingură.

Iată o rețetă tradițională grecească de Gigantes me Loukaniko – fasole uriașă la cuptor cu cârnați, într-un sos bogat de roșii și ierburi. 

 

Ingrediente (4–6 porții): I.Pentru fasole: 500 gr. fasole gigantes (sau fasole mare, boabe uriașe), 1 linguriță sare marină neiodată, 2 foi de dafin/ II. Pentru sos: 2–3 linguri ulei de măsline, 1 ceapă albă mare tocată fin și una roșie, 2–3 căței de usturoi tocați, 1 morcov mare tăiat cubulețe, 2 ardei kapia tăiați grosolan, 1 țelină apio (o tulpină) tocată, 2 fire de praz, 400 gr. roșii pasate sau 300 gr. roșii cuburi din conservă, 1 linguriță pastă de roșii, 1 linguriță zahăr (pentru echilibrare), 1 linguriță oregano, 1 linguriță cimbru sau puțin throubi ( Cimbrul de vară sau de grădină, este o plantă aromatică, similară cu oregano și cimbru și folosită de ani de zile în gătit. În Grecia antică, cimbrul de vară era adăugat în vin, în timp ce astăzi decoctul său este folosit pentru a clăti butoaiele înainte de turnarea vinului pentru a elimina ciupercile, iar proprietățile sale vindecătoare sunt cunoscute încă din antichitate, așa cum au fost relatate de Teofrast și Dioscoride. Romanii îl foloseau ca afrodisiac. Cimbru de vară este folosit fie ca decoct, fie ca și condiment. Poate fi folosit în preparate precum leguminoase (în principal fasole și mazăre), carne la grătar, ciuperci, supe, tocănițe și carne tocată, printre altele. Decoctul său este considerat tonic cu acțiune antibacteriană și antimicrobiană, ajută digestia și combate tusea.), 1/2 legătură pătrunjel tocat, sare marină neiodată, piper după gust/III. Pentru cârnați: 250–300 gr. loukaniko grecesc sau cârnați afumați de bună calitate- (Loukaniko este un tip de cârnați grecești, aromați de obicei cu coajă de portocală, semințe de fenicul și ierburi precum oregano și usturoi, și preparați din carne de porc sau miel. Este un fel de mâncare tradițional și versatil, servit frecvent ca mezze (aperitiv), prăjit în tigaie sau la grătar, uneori cu brânză saganaki.), 1 linguriță boia dulce afumată, 1 lingură ulei de măsline.

 

Mod de preparare: A. Pregătirea fasolei. Înmoaie fasolea peste noapte în apă cu sare. Dimineața, aruncă apa, clătește fasolea și pune boabele la fiert cu dafin. Fierbe 50–60 minute până devin aproape moi ( în funcție de fasole), dar nu sfărâmicioase. Scurge și păstrează 1 cană din apa de fierbere. B. Cârnații. Taie loukaniko în felii de 1 cm. Prăjește-le ușor în ulei (1 lingură) până prind culoare. Scoate-le deoparte. C. Sosul. În aceeași tigaie adaugă ceapa, morcovul, prazul, aredii și țelina. Călește 5–7 minute. Pune usturoiul și gătește încă 1 minut. Adaugă roșiile, pasta de roșii, zahărul, oregano, cimbru și puțină apă păstrată de la fasole. Fierbe sosul 10–15 minute, până se îngroașă ușor. Potrivește de sare și piper. D. Montarea și coacerea. Într-o tavă adâncă, pune fasolea fiartă, cârnații și sosul. Amestecă ușor, adaugă pătrunjelul. Dacă pare prea dens, completează cu puțină apă din fierbere. Coace la cuptor 45–60 minue la 180°C., până devine aurie la suprafață și lichidul scade.

 

Cum se servește? 

• Caldă, cu pâine prăjită, pita sau lipie.
• Extra bună cu brânză feta pe deasupra.
• Merge perfect cu un pahar de vin roșu ușor (Agiorgitiko, Xinomavro).

 

Spor la treabă și poftă bună!

Pêche Melba

https://mikuy.fr/peche-melba-dauguste-escoffier/

Pêche Melba – Povestea

Pêche Melba este un desert creat în 1892/1893 de marele chef francez Auguste Escoffier, la Hotelul Savoy din Londra, în onoarea celebrei soprane australiene Nellie Melba (Helen Porter Mitchell).

Cum a apărut?

Nellie Melba cânta la Covent Garden, iar Escoffier, care lucra pe atunci la hotelul Savoy din Londra, era fascinat de talentul ei. Cu ocazia unui spectacol în opera Lohengrin, scena conținea o lebădă, iar Escoffier a creat un desert special: 

• piersici albe poșate,
•  servite pe un „pat” de înghețată de vanilie,
•  prezentate într-o cupă de gheață sculptată sub formă de lebădă.

Abia în 1900, la Paris, Escoffier a adăugat celebrul coulis de zmeură, iar desertul a devenit „Pêche Melba” în forma pe care o cunoaștem astăzi. Este considerat un simbol al deserturilor fine, simplu, dar perfect echilibrat.

 

Pêche Melba – Rețeta Originală Escoffier

 

Ingrediente (4 porții): I. Pentru piersici: 4 piersici albe bine coapte, dar ferme, 500 ml. apă, 200 gr. zahăr, 1 baton vanilie sau 1 linguriță extract, II. Pentru montaj: 4 porții generoase de înghețată de vanilie de calitate, 250 gr. zmeură proaspătă, 2–3 linguri zahăr (pentru sos), câteva picături zeamă de lămâie.

Mod de preparare: A. Pregătirea piersicilor poșate. Fierbe apa cu zahărul și vanilia – devine un sirop aromat. Taie piersicile în jumătăți și scoate sâmburele. Pune-le în siropul fierbinte și poșează-le 3–4 minute (nu mai mult, să nu se zdrobească). Stinge focul și lasă-le să se răcească în sirop. Când sunt reci, îndepărtează coaja foarte ușor cu mâna. B.  Sosul de zmeură (coulis). Pasează zmeura cu zahărul și câteva picături de lămâie. Strecoară prin sită (Escoffier servea un sos fin, fără sâmburi). C.  Montajul. Într-o cupă sau farfurie adâncă pune o cupă mare de înghețată de vanilie. Așază alături jumătățile de piersică poșate. Toarnă generos coulis de zmeură peste piersici. Decorează cu câteva zmeure întregi.

 

Cum trebuie să fie un Pêche Melba autentic

• Simplu – doar piersici, vanilie și zmeură.
• Răcoritor, nu foarte dulce.
• Fără frișcă, fără biscuiți, fără toppinguri suplimentare (Escoffier nu le folosea).

Spor la treabă și poftă bună!

Χοιρινό κότσι στη γάστρα με σάλτσα μπύρας -Choirinó kótsi sti gástra me sáltsa býras-Ciolan de porc la cuptor în vas de lut/cu capac, cu sos de bere

Χοιρινό κότσι-Cilan la cuptor

Povestea preparatului Χοιρινό κότσι στη γάστρα με σάλτσα μπύρας – adică ciolan de porc la cuptor în vas de lut/cu capac, cu sos de bere – delicios și crocant, o mâncare tradițională grecească cu influențe central-europene. 

Χοιρινό κότσι (ciolanul de porc) a devenit popular în Grecia prin influența germană și bavareză în secolul al XIX-lea, când regele Otto (originar din Bavaria) a condus țara. Totuși, grecii au reinterpretat acest preparat îndrăgit în stilul lor: cu bere grecească (de exemplu Mythos sau Fix), condimente mediteraneene și coacere lentă în gástra – vasul tradițional din ceramică sau fontă. 

În Grecia rurală, acest fel apare adesea la mesele festive sau de sărbători, fiind servit cu cartofi la cuptor, legume sau pâine rustică pentru a înmuia sosul aromat.

Ingrediente: 1 ciolan de porc (1,5–2 kg)-cu șorici, 330 ml. bere blondă (sau brună, după preferință), 4–5 căței de usturoi-zdrobiți, 2 cepe albe  mari-tăiate felii, 2 morcovi feliați grosier, 2–3 linguri muștar (ideal tip Dijon), 2 linguri miere sau sirop de rodie, 2 linguri ulei de măsline, sare marină neiodată și piper, câteva cuișoare, ierburi aromatice: cimbru, rozmarin, 2 foi de dafin, 1 lingură boia dulce afumată.

 

Mod de preparare: A. Pregătirea cărnii: Crestează șoriciul ciolanului în romburi. Freacă-l bine cu sare, piper, muștar și usturoi. B. Gătire în gástra  (Gástra" este o cuvânt grecesc (γάστρα) care se poate referi la un tip de vas de gătit, asemănător cu o oală rotundă. Originea cuvântului este din greaca veche, unde "gástra" însemna "burta unui vas". În context grecesc: "Gástra" se referă adesea la un vas de gătit tradițional, o oală metalică cu picioare, folosită pentru a găti încet peste foc. Este adesea folosită pentru a găti miel sau alte cărnuri cu legume.) B. În vasul de lut sau fontă, pune ceapa, morcovii și ciolanul. Toarnă berea, mierea și adaugă ierburile aromatice. C. Coacere lentă: Acoperă vasul și dă-l la cuptor la 160°C pentru aproximativ 3 ore. D. Finalizare crocantă: Descoperă vasul și ridică temperatura la 200°C. Lasă încă 30–40 de minute până șoriciul devine crocant, iar sosul se reduce. E. Servire: Servește-l cu cartofi copți în același sos de bere, sau cu legume rumenite în cuptor.

Secret de bucătar:

 

• Acoperirea cu capac sau folie în prima parte a coacerii păstrează carnea suculentă. Ultima etapă de coacere descoperită face șoriciul crocant.
• Îți propun o garnitură tradițională grecească ideală pentru acest preparat și un desert clasic pentru a completa masa în stil mediteranean, autentic și festiv. 
• Garnitură: Πατάτες λεμονάτες στο φούρνο (Cartofi la cuptor cu lămâie, în stil grecesc). O garnitură clasică pentru orice carne la cuptor, inclusiv pentru χοιρινό κότσι. 
• Ingrediente: 1 kg cartofi, tăiați în sferturi, 3 linguri ulei de măsline, sucul de la 1–2 lămâi, 3 căței de usturoi, zdrobiți, 1 lingură oregano uscat, sare marină neiodată, piper, 150 ml. apă, puțin muștar sau boia. 
• Preparare: Amestecă toate ingredientele într-o tavă, astfel încât cartofii să fie bine acoperiți. Coace 1 oră la 200°C, întorcându-i la jumătatea timpului. Pentru crustă frumoasă, lasă-i încă 10 minute sub grill.

 

• Desert:

  

  Ραβανί (Ravani) 

  
  Ραβανί (Ravani) – Prăjitură cu griș și sirop de citrice.

Un desert simplu și aromat, perfect după un fel principal bogat. 

• Ingrediente: I. Pentru prăjitură: 4 ouă, 200 gr. zahăr, 150 g griș fin, 100 g făină, 150 ml. iaurt grecesc, 100 ml. ulei, coaja rasă de la 1 portocală sau lămâie bio, 1 plic praf de copt, vanilie/ II. Pentru sirop: 300 ml apă, 250 gr. zahăr, 1 baton scorțișoară, sucul de la 1 portocală. 
• Preparare: A.Prăjitura: Bate ouăle cu zahărul, adaugă iaurt, ulei, griș, făină și restul ingredientelor. Coace la 180°C aproximativ 35–40 de minute. B. Siropul: Fierbe ingredientele 5 minute. C. Finalizare: Toarnă siropul peste prăjitura caldă și las-o să absoarbă.

 

Servire recomandată: 

• Fel principal: χοιρινό κότσι cu cartofi grecești la cuptor.

• Desert: ravaní cu portocale, servit cu o lingură de iaurt grecesc rece.

Spor la treabă și poftă bună!

Cheesecake Biscoff cu Mere

Cheesecake Biscoff cu Mere

Iată rețeta de Cheesecake Biscoff cu mere – o variantă aromată, catifelată și perfectă pentru toamnă–iarna.

Când Biscoff-ul a întâlnit mărul românesc 

Cheesecake-ul cu Biscoff și mere nu este o rețetă tradițională veche, ci o întâlnire modernă între două lumi culinare: 

• Biscoff-ul provine din Belgia, din anii ’30, când biscuiții caramelizați se serveau în trenurile europene cu o cafea tare. Aroma lor de caramel ars și scorțișoară a devenit simbolul călătoriilor elegante dintre Bruxelles și Paris – un gust „de drum lung”, cum spuneau comercianții.
• Mărul, în schimb, putem spune că  e simbolul toamnei: livezi, miros de frunze ude, prăjituri simple de casă. 
• Când dulcețea intensă a Biscoff-ului se combină cu aciditatea naturală a merelor, apare un contrast care amintește de rețetele bunicilor, dar într-o formă modernă și decadentă.

Prima apariție a cheesecake-ului cu Biscoff și mere este asociată cu patiserii belgieni din anii 2000, care căutau să reinventeze deserturi clasice folosind ingredientele locale: biscuiții Lotus și merele Jonagold. În scurt timp, rețeta a devenit virală în cafenelele urbane – o prăjitură „de toamnă”, dar cu aer cosmopolit. 

Astăzi, varianta cu mere caramelizate este considerată un desert perfect care își inspiră:

• aroma copilăriei + gustul modern belgian + textura fină americană a cheesecake-ului.

 

Cheesecake Biscoff cu Mere – Rețetă detalitată

 

Ingrediente: I.  Baza. 250 gr. biscuiți Lotus Biscoff, 100 gr. unt topit/ II. Strat de mere caramelizate. 4 mere mari (Golden sau Idared)-curățate și tăiate cubulețe, 40 gr. unt, 70 gr. zahăr brun, 1 linguriță scorțișoară, ½ linguriță nucșoară, 1 linguriță zeamă de lămâie, coaja rasă de la o lămâie bio/ III. Crema de cheesecake. 600 gr. cremă de brânză (tip Philadelphia), 200 ml. smântână pentru frișcă, 150 gr. zahăr, 1 linguriță extract de vanilie, 3 ouă mari, 3 linguri cremă de biscuiți Lotus (Biscoff spread)/ IV. Topping. 150 gr. cremă de biscuiți Lotus (Biscoff spread) topită ușor, câteva felii sau cubulețe de mere caramelizate (păstrate din stratul de mijloc), biscuiți Lotus zdrobiți pentru decor.

 

Mod de preparare: A. Baza. Mărunțește biscuiții fin. Amestecă cu untul topit. Pune compoziția într-o tavă rotundă cu fund detașabil (22–24 cm). Tasează bine cu dosul lingurii. Dă la frigider 20–30 de minute. B. Merele caramelizate. Într-o tigaie, topește untul. Adaugă merele, zahărul brun, scorțișoara și nucșoara. Gătește 8–10 minute la foc mediu, până devin moi și lucioase. Adaugă zeama de lămâieși cpaja rasă. Lasă să se răcorească. (Păstrează câteva linguri pentru decor!) C. Crema de cheesecake. Bate crema de brânză cu zahărul până devine fină. Adaugă vanilia și crema de Biscoff. Încorporează ouăle pe rând, fără a bate excesiv. La final adaugă smântâna lichidă. D. Montare și coacere. Toarnă jumătate din cremă peste baza de biscuiți. Pune un strat uniform de mere caramelizate. Toarnă restul de cremă. Coace la 160°C, 55–65 min. Cheesecake-ul trebuie să fie ușor moale în centru. Lasă să se răcească complet, apoi mută în frigider 4–6 ore. E. Topping. Încălzește ușor crema (spread) Biscoff  (10-15 secunde). Toarnă peste cheesecake într-un strat subțire. Adaugă merele puse deoparte. Presară biscuiți zdrobiți.

 

Avem mai jos și o variantă necoaptă, doar la frigider. E un desert  foarte fin, de făcut  rapid și nu are ouă. Poți să o faci în 20–25 de minute plus timpul de răcire.

 

Cheesecake Biscoff cu Mere – Varianta FĂRĂ COACERE

 

Ingrediente: I. Baza. 250 gr. biscuiți Lotus Biscoff, 120 gr. unt topit, II. Mere caramelizate (fără coacere). 4 mere mari tăiate cubulețe, 40 gr. unt, 80 gr. zahăr brun, 1 linguriță scorțișoară, ½ linguriță nucșoară, 1 linguriță zeamă de lămâie, coaja rasă de la o lămâie bio. III. Crema. 500 gr. cremă de brânză (tip Philadelphia), 250 ml. smântână pentru frișcă (rece), 120 gr. zahăr pudră, 1 linguriță vanilie, 3 linguri cremă de Biscoff, 2 plicuri gelatină sau 10 gr. foi de gelatină-(poți folosi agar-agar dacă vrei variantă vegetală) IV. Topping. 150 gr. Biscoff spread topit ușor, mere caramelizate (păstrezi 3–4 linguri din compoziție), biscuiți Lotus Biscoff zdrobiți.

 

Mod de preparare: A. Baza. Mărunțește biscuiții. Amestecă cu untul topit. Pune în forma de 22–24 cm și tasează bine. Dă la rece 15–20 minute. B. Mere caramelizate. Într-o tigaie, pune untul, zahărul și merele. Gătește 8–10 min, până devin aurii și moi. Adaugă scorțișoara, nucșoara și zeama de lămâie și coaja rasă. Lasă la răcit complet. C. Crema. Bate frișca nu foarte tare (semi-bătută). Bate separat crema de brânză cu zahărul pudră, vanilia și crema de Biscoff. Hidratează gelatina: foi → în apă rece 5–7 min/ pudră → în 50 ml apă rece 5 min. Dizolvă gelatina la bain-marie (nu fierbe!) Amestec-o cu 2–3 linguri din crema de brânză ca să se tempereze, apoi toarnă în crema principală. Încorporează frișca în 2–3 etape, cu spatula. D. Montarea. Pune jumătate din cremă peste baza rece. Adaugă un strat uniform de mere caramelizate. Adaugă restul de cremă. Nivelează și lasă la frigider minimum 6 ore, ideal peste noapte. E. Topping. Topește ușor crema (spread0 Biscoff  (10–15 secunde). Toarnă peste tort. Decorează cu mere caramelizate + biscuiți zdrobiți.

 Rezultatul

 

• Un cheesecake fin, cremos, aerat, cu straturi clare și gust intens de Biscoff, contrabalansat de merele acrișoare și caramelizate. 
• Varianta aceasta e mai dulce și mai „catifelată” decât cea coaptă.

 

Perfect — îți dau toate cele trei variante cerute: fără zahăr și cu pere în loc de mere. Le poți combina între ele după cum vrei.

 

1. Cheesecake Biscoff cu Mere – Varianta FĂRĂ ZAHĂR

 

Baza. 250 gr. biscuiți Biscoff fără zahăr (există variante “speculoos sugar-free”; dacă nu găsești, folosește biscuiți digestivi fără zahăr + 1 linguriță mix condimente speculoos), 120 gr. unt topit/ Mere caramelizate (fără zahăr). 4 mere, 40 gr. unt, 2–3 linguri îndulcitor  eritritol, scorțișoară + nucșoară + lămâie+ coajă lămâie bio/ Cremă. 500 gr. cremă de brânză, 250 ml. smântână pentru frișcă, 120 gr. îndulcitor eritritol pudră, vanilie, 3–4 linguri cremă de Biscoff fără zahăr (sau pastă speculoos dietetică), 10 gr. gelatină/ Topping. cremă Biscoff dietetică topită, mere caramelizate fără zahăr. Se prepară identic ca varianta necoaptă. Textura rămâne excelentă, iar gustul este surprinzător de apropiat de cel original.

 

2. Cheesecake Biscoff cu PERE – Varianta cu o aromă mai elegantă.

Perele dau un gust mai floral, mai rafinat, mai „franțuzesc”.

 

Pere caramelizate. 4 pere ferme (Conference sau Abate), 40 gr. unt, 70 gr. zahăr brun, 1 linguriță scorțișoară, ½ linguriță ghimbir pudră (merge perfect la pere!), 1 linguriță zeamă de lămâie și coaja rasă de la o lămâie bio.

 

Mod de preparare: 

• Cubulețe pere → unt + zahăr → 6–7 minute. 
• Perele se gătesc mai repede decât merele → grijă să nu devină piure.
•  Lasă la răcit. 

Montarea. La fel ca la rețeta originală:

• strat cremă → pere → strat cremă → topping Biscoff.

 

 Bonus: combinații posibile.

 

Dacă vrei un cheesecake „de autor”, poți combina:

•   Pere + ghimbir + Biscoff → foarte elegant, aromă specială de desert franțuzesc. 
•  Mere + caramel sărat + Biscoff → o variantă de toamnă.
•  Pere + cardamom + vanilie → delicat, oriental, perfect pentru Crăciun.

Spor la treabă și poftă bună!

Ζυμαρικά με Σολομό στον Φούρνο- Zymariká me Solomó ston Foúrno- Paste cu somon la cuptor

Paste cu somon la cuptor

De ce să încerci reţeta asta?

• Rețetă ușoară cu Feta și roșii cherry -20 Minute -doar 5 ingrediente
• Acest fel de mâncare combină tot ceea ce căutăm într-o masă:
• Bogat în proteine (datorită somonului)
• Acizii grași Omega-3 pentru sănătatea creierului

  

Secretele succesului acestei rețete.

•  Ceea ce face această rețetă specială este simplitatea ei. Somonul, bogat în acizi grași omega-3 și proteine de înaltă calitate, este perfect combinat cu felie sărată și roșii dulci de cherry. Pastele absorb toate aromele, creând un fel de mâncare care este de fapt mai mare decât suma părților sale.

Valoare nutrițională

•  Cu doar 657 de calorii pe porție, acest fel de mâncare oferă:

•   51 gr. proteine pentru creșterea și recuperarea musculară
•   37 gr. de carbohidrați pentru energie
•  29 gr. grăsimi sănătoase pentru sațietate

 

Sfaturi pentru rezultatul perfect

• Pentru a obține cel mai bun rezultat posibil:
•    Alege somonul proaspăt de înaltă calitate
•    Folosește roșiile de cherry mature pentru mai multă dulceață
•     Nu gătiți prea mult somonul – 15-18 minute este suficient
•     Încearcă diferite tipuri de paste pentru varietate

 

Variante ale rețetei

 

• Puteți adapta cu ușurință rețeta la preferințele dvs.:

• Înlocuiți feta cu brânză de capră sau mozzarella
• Adăugați spanac sau rucola pentru nutrienți suplimentari
• Încercați pastele cu ingrediente vegetale pentru mai multe proteine

Această rețetă este ideală pentru:

• Cei care doresc să crească aportul de proteine
• Sportivii care au nevoie de mese rapide și hrănitoare
• Angajații cu timp limitat pentru a găti
• Începătorii din bucătărie care doresc rezultate garantate

 

Ingrediente: 300 gr. file de somon, 200 gr. de roșii cherry, 120 gr. brânză feta, 240 gr. de paste penne, 3 linguri de ulei de măsline, sare marină neiodată, piper.

Paste cu somon la cuptor

 

Mod de preparare:  Într-o tigaie mică sau un vas rezistent la cuptor, puneți somonul în centru, roșiile cherry din jurul acestuia și felia feta ruptă în bucăți.  Se toarnă uleiul de măsline, sarea, piperul și, opțional, niște oregano sau busuioc. Coaceți într-un cuptor preîncălzit la 180°C timp de 15-18 minute, până când somonul este gătit și feta se topește ușor. Zdrobiți cu o furculiță și amestecați ușor.  Adăugați pastele fierte în tigaie, amestecați bine pentru a lega toate ingredientele.  Serviți direct - dacă doriți, stropiți cu puțină lămâie și puneți eventual și o felie suplimentară deasupra.

Cu această rețetă, demonstrăm că mâncarea sănătoasă și gustoasă nu trebuie să fie complicată. Unele ingrediente de calitate, o tigaie si 20 de minute sunt tot ce ai nevoie pentru o masa care te va excita! 

Spor la treabă și poftă bună!