Preparate cu nume ciudate explicate pe scurt

Oricât ar fi bucătăria românească extrem de gustoasă, există unele denumiri care pe mulți  îi trimit  spre piste false. 

1.   De pildă în lumea măcelarilor se vorbește de al cincilea sfert. Nicidecum nu este o greșeală sau o invenție în matematică.Tradiția spune că măcelarul se alege cu al cincilea sfert, incluzând aici: coada, burta, rinichii, inima dar și alte bunatăți demne de o Zahana adevărată nu ce se înțelege astăzi.

2.   Pizdulicea, este de departe de ce vă duce gândul, este doar o trufanda pe care măcelarii dar și cunoscătorii o știu și care nu prea se găseşte în meniurile  restaurantelor dar nici prin galantare sub această denumire poate și pentru că datorită denumirii lumea s-ar jena să cumpere. Pizdulicea nu este altceva decât o denumire populară a muşchiului inghinal al porcului sau al vitei. Din păcate pentru consumatori, de la animalul sacrificat cantitatea este foarte mică deci foarte prețioasă. Această bucată de carne este foarte fragedă având straturi de grăsime  fine. Gustul și savoarea sunt deosebite. Se recomandă a se prepara la gratar.

3.   Momiţele, nici ele nu sunt la ce vă duce rapid gândul adică la fudulii - organele sexuale ale unui animal.  Momiţele sunt de fapt ganglionii  sau glandele aflate la pieptul şi gâtul animalelor (porcine, ovine sau bovine-toate tinere ), folosite la prepararea anumitor feluri de mâncare. Cel mai des momițele se fac trase la tigaie în unt după curățare bineînteles. Dar se pot face după o fierbere prealabilă tot la tigaie cu legume sau doar cu ceapă. Oricum le-ati prepara este bine și recomandat ca în prealabil să le lăsați câteva ore  în apă rece cu puțin oțet, la rece, după care să fie date în clocot  la foc mic în apă cu sare. Se spumuiesc des, iar la 5 minute după primul clocot, se scot în apă rece, se lasă 2-3 minute și apoi se scurg foarte bine. Se învelesc într-un prosop curat și se lasă la scurs sub presă, minim o oră. Se curăță cu un cuțit bine ascuțit, de pielițe, zgârciuri sau grăsimi. Apoi sunt gata pentru pregătit.

4.  Vrăbioara se referă la o bucată de carne de vită din regiunea şalelor, care se prepară de obicei la grătar. Friptura de vrăbioară este suculentă şi foarte fragedă.

Vrăbioara nu este o vrăbiuță mai mare ci doar o bucată de carnE.

5.   Lapte de pasăre când mâncați, să nu credeți ca e cumva de la vreo pasăre. Este un desert uşor şi cremos care constă dintr-o cremă fină de vanilie obținută prin fierberea gălbenușului de ou cu adaos de zahăr, lapte și vanilie. La finalul fierberii se adaugă cu lingura mici grămăjoare de albuș de ou, bătut spumă cu zahăr și aromat cu vanilie.

6.   Laptele de Bou este o alta ciudățenie de denumire care nu ne duce direct la preparat. La acest preparat din Ardeal sau Maramureș în funcție de zona  există mai multe rețete.

7. Limbi de pisică dacă mâncați să nu credeți cumva ca au tăiat cofetarii vreo pisicuță.

8.  MINCIUNELE, înseamnă de fapt un desert  crocant-fraged și gustos care deobicei se pudrează cu zahar pudră dar merge și cu sirop de vișine.

9. Boi pe moare (zeamă de varză murată) sunt de fapt niște găluști din mămăligă tare fierte ușor în zeamă de varză.

10. Poale-n brâu sper să știe toată lumea că sunt doar niște plăcinte cu bânză de vaci.

11.  Păpușile de Dragavei. Radu Anton Roman  descrie rețeta oltenească astfel : Mănunchiuri de frunze de ștevie se țin pe grătar ,după care se îndepărtează frunzele arse și se amestecă într- o strachină cu ardei iute tocat și se manâncă cu o zeamă facută din morcov și ceapă.