Migratia greceasca din anii 1922 si gastronomia-Reteta de Galaktobouriko - Γαλακτοβουρικό

În Grecia, refugierea populației elene din Turcia este considerată ca o parte a evenimentelor cunoscute sub numele de „Catastrofa din Asia Mică” (în limba greacă: Μικρασιατική καταστροφή sau η Μεγάλη Τραγωδία „Marea tragedie”).

Dintr-un document otoman din 1914 care prezintă cifrele oficiale ale recensământului din acel an reiese ca numărul total al cetățenilor era de 20.975.345, dintre care cei de etnie elenă  reprezentau 1.792.206 persoane.

„Convenția cu privire la schimbul populațiilor elenă și turcă” a fost semnată la Lausanne, Elveția, pe 30 ianuarie 1923, de guvernele celor două țări. Punerea ei în aplicație a privit aproximativ 2 milioane de oameni, care și-au pierdut de jure cetățenia cu care se născuseră și au fost transformați cu forța în refugiați.

Schimburile de populație dintre Grecia și Turcia din 1923 au fost bazate pe identitatea religioasă a cetățenilor Regatului Greciei și Republicii Turcia și a avut ca subiecte cetățenii ortodocși greci ai Turciei, respectiv cetățenii musulmani ai Greciei. A fost primul schimb forțat de populație pe scară mare a secolului al XX-lea, prima expulzare în masă reciprocă a secolului.

În momentul în care convenția a intrat în vigoare, cea mai mare parte a populației ortodoxe elene antebelice din regiunea egeeană a Turciei se refugiase deja în zonele încă sub controlul Greciei, îndeosebi în Tracia Răsăriteană, dar pe care Grecia trebuia să le evacueze. De aceea, schimbul a privit în principal grecii din centrul sau sudul Anatoliei și din Pont, adică aproximativ 190.000 de persoane.

Convenția a ratificat în acest fel un fapt deja împlinit : din cei aproximativ 1.300.000 de greci implicați pe hârtie în acest schimb, doar 150.000 au fost transferați în mod pașnic, deoarece majoritatea grecilor își părăsiseră în fugă locuințele odată cu retragerea armatelor grecești, după înfrângerile repetate din războiul greco-turc. De fapt, emigrarea forțată a populației grecești, aflată deja într-un stadiu avansat, a fost transformată într-un schimb de populație sprijinit de garanțiile comunității internaționale.

Strămutări importante ale populației apăruseră deja după încheierea Războaielor Balcanice, Primului Război Mondial și a Războiului de Independență al Turciei. Acestea au inclus schimburi de populație și expulzări a aproximativ 500.000 de turci din Grecia și a aproximativ 1.500.000 de greci din Asia Mică, Anatolia și Tracia Răsăriteană din Turcia.

Convenția a afectat următoarele grupuri de populație : aproape întreaga populație creștină ortodoxă (care aveau ca limbă maternă limba greacă sau limba turcă) din Asia Mică, inclusiv minoritatea vorbitoare de turcă dar de religie creștin-ortodoxă din Anatolia centrală (Caramanlizi), regiunea Ionia (Smyrna, Aivalîk), regiunea Pontului (Trapezunda, Sampsunta), Prusa (Bursa), regiunea Bitinia (Nicomedia, Nicomedia), Halchidon (azi Kadıköy), Tracia Răsăriteană și alte regiuni au fost ori măcelăriți, ori expulzați din teritoriul turc. Este vorba de aproximativ o jumătate de milion, care s-au adăugat cei aproximativ un milion de greci, care fuseseră deja alungați de militarii turci mai înainte de semnarea tratatului. Aproximativ 500.000 de musulmani au fost expulzați din Grecia, în special turci, dar și alți musulmani: Albanezi geamizi, Dănmei (evrei trecuți la islam, ziși și Avdeți), Meglenoromâni, Pomaci (bulgari musulmani) și Țigani musulmani. 

Turcii și alți musulmani din Tracia Apuseană au fost execeptați de la acest transfer, precum și grecii din Istanbul și insulele Mării Egee Imbros (Gökçeada) și Tenedos (Bozcaada). Datorită măsurilor discriminatorii luate în Turcia împotriva grecilor, așa cum a fost legea din 1932 care împiedica cetățenii turci de religie ortodoxă să practice o serie de 30 de meserii, de la cea de croitor și tâmplar, până la cele de medic sau jurist [9], comunitatea elenă din Istanbul a trecut printr-un proces de declin, demonstrat de statisticile demografice. 

Compoziția etnică a populației insulei Creta s-a modificat deasemenea în mod semnificativ. Turcii și grecii musulmani din Creta au emigrat în principal în Anatolia, dar și în Siria, Liban sau Egipt. În schimb, greci din Asia Mică, în principal cei din Smirna, au emigrat în Creta, aducând cu ei dialectele, obiceiurile și bucătăria specifice.

  

Totuși deportările forțate au ridicat uriașe probleme sociale, politice și de drept. Există de exemplu în Turcia o serie de localități părăsite de când locuitorii lor au fost expulzați, care nu au mai fost repopulate, așa cum este cazul satului Carmilissos (azi Kayaköy - citește Caiachioi), în timp ce în Grecia dimpotrivă, sute de mii de oameni ruinați și sortiți sărăciei s-au îngrămădit în suburbiile marilor orașe, multe familii emigrând definitiv spre Statele-Unite, Canada sau Australia pentru a scăpa de mizerie. Și pe planul cultural au fost mari pierderi, patrimoniul istoric, cultural sau religios al creștinilor din Turcia fiind în mare parte distrus, cum este de exemplu cazul faimoasei Mânăstiri Sumela din Pont (unde se găseau printre altele și icoane, hrisoave și evenghelii din Țările Române, donate de domnii acestora).

Dar aceasta migratie a adus si multe lucruri bune in gastronomia Greciei. Un exemplu este aceasta reteta de Galaktobouriko -

Γαλακτοβουρικό. Acest super desert grecesc copt în cuptor  a fost transportat în valiza  imigranților greci care au fugit în Grecia din toată Asia Mică (Constantinopol, Smyrna, Pontul etc.), în jurul anului 1922 fiind putem spune o combinatie de delicatesă franceză imbinata cu delicatețea unui sirop din Orientul Mijlociu . Nu este  cel mai simplu desert de făcut, dar eu cred că merită tot efortul. 

καλή τύχη! Mult noroc!

 Sursa wikipedia

Ingrediente:

• Pentru cremă:

2,8 litri de lapte proaspăt (sau 12 cești), 3 căni cu zahăr, 1 ½ cească cu griș-semolina fin, 6 ouă, 3 linguri de unt (nesărat), 2 batoane de vanilie (sau capsule cu pulbere de vanilie), 1 pachet de foi de placinta tip Fillo(fara grasimi), unt topit .

• Pentru sirop:

3 ½ căni cu zahăr, 2 ½ căni cu apă, coaja de la 1 lămaie, 1 linguriță cu suc de lămâie

Mod de preparare:

Într-o oală mare, se fierbe laptele. Apoi se adaugă grișul și se amestecă bine cu o lingura de lemn pană cand este bine integrat în lapte. Se ia de pe foc. Intr-un vas se bat ouăle cu zahărul si apoi se adaugă vanilia. Cand amestecul de lapte si griș nu mai este fierbinte, se toarnă încet peste ouă prin amestecarea în mod continuu. Nu se opreste amestecarea pentru a preveni coacerea ouălelor. Apoi se adaugă untul si se amestecă din nou. Atunci când este gata, se pune deoparte. Deschideți pachetul cu foi. Ungeti cu unt bine suprafața vasului de coacere și începeti prin plasarea a jumătate din foi. Asigurați-vă că ungeti cu  unt topit fiecare foaie înainte de a o pune pe  celălaltă. De exemplu dacă pachetul are  10 foi, puneți 5  la partea de jos după care turnati crema peste. Deasupra cremei asezati una cate una restul de foi. Ultima foaie se unge si ea pe deasupra cu unt dar se presară si cu câteva picături de apă. Cu ajutorul unui cuțit ascuțit, taiati ușor la suprafață Galaktoboureko dvs. pentru a lăsa să se gătească in adancime. Se coace într-un cuptor preîncălzit la 180 ° C timp de 45 de minute sau pană este gata. Puteți verifica dacă este gata Galaktoboureko prin atingerea cu un cutit a cremei pentru a vedea daca aceasta este gata. În cazul în care cuțitul este  acoperit cu cremă, mai gatiti pentru incă 10-20 de minute. Apoi, încercați din nou până când cuțitul iese curat. Cand este gata scoateti din cuptor.

• Si acum să vedem cum facem siropul:

Puneti toate ingredientele într-un vas și  fierbeti timp de 8 minute. Atunci când este gata, se toarnă siropul peste Galaktoboureko caldut încetul cu încetul. Crema va absorbi  repid siropul fierbinte lasand loc pentru cat mai mult. Mergeți mai departe și goliți tot  siropul pană cand desertul va fi scăldat în sirop. 

*Un Galaktoboureko  tradițional adevărat, este întotdeauna "scăldat" în siropul său.  

Se lasă deoparte să se răcească Galaktoboureko  și apoi se taie în bucăți și se servește.

Spor la treabă!