În Grecia, refugierea populației elene din Turcia este considerată ca o parte a evenimentelor cunoscute sub numele de „Catastrofa din Asia Mică” (în limba greacă: Μικρασιατική καταστροφή sau η Μεγάλη Τραγωδία „Marea tragedie”).
Dintr-un document otoman din 1914 care prezintă cifrele oficiale ale
recensământului din acel an reiese ca numărul total al cetățenilor era de 20.975.345,
dintre care cei de etnie elenă reprezentau 1.792.206 persoane.
„Convenția cu privire la schimbul populațiilor elenă și
turcă” a fost semnată la Lausanne, Elveția, pe 30 ianuarie 1923, de guvernele
celor două țări. Punerea ei în aplicație a privit aproximativ 2 milioane de
oameni, care și-au pierdut de jure cetățenia cu care se născuseră și au fost
transformați cu forța în refugiați.
Schimburile de populație dintre Grecia și Turcia din 1923 au
fost bazate pe identitatea religioasă a cetățenilor Regatului Greciei și
Republicii Turcia și a avut ca subiecte cetățenii ortodocși greci ai Turciei,
respectiv cetățenii musulmani ai Greciei. A fost primul schimb forțat de
populație pe scară mare a secolului al XX-lea, prima expulzare în masă
reciprocă a secolului.
În momentul în care convenția a intrat în vigoare, cea mai
mare parte a populației ortodoxe elene antebelice din regiunea egeeană a
Turciei se refugiase deja în zonele încă sub controlul Greciei, îndeosebi în
Tracia Răsăriteană, dar pe care Grecia trebuia să le evacueze. De aceea,
schimbul a privit în principal grecii din centrul sau sudul Anatoliei și din
Pont, adică aproximativ 190.000 de persoane.
Convenția a ratificat în acest fel un fapt deja împlinit :
din cei aproximativ 1.300.000 de greci implicați pe hârtie în acest schimb,
doar 150.000 au fost transferați în mod pașnic, deoarece majoritatea grecilor
își părăsiseră în fugă locuințele odată cu retragerea armatelor grecești, după
înfrângerile repetate din războiul greco-turc. De fapt, emigrarea forțată
a populației grecești, aflată deja într-un stadiu avansat, a fost transformată
într-un schimb de populație sprijinit de garanțiile comunității internaționale.
Strămutări importante
ale populației apăruseră deja după încheierea Războaielor Balcanice, Primului
Război Mondial și a Războiului de Independență al Turciei. Acestea au inclus
schimburi de populație și expulzări a aproximativ 500.000 de turci din Grecia
și a aproximativ 1.500.000 de greci din Asia Mică, Anatolia și Tracia
Răsăriteană din Turcia.
Convenția a afectat următoarele grupuri de populație :
aproape întreaga populație creștină ortodoxă (care aveau ca limbă maternă limba
greacă sau limba turcă) din Asia Mică, inclusiv minoritatea vorbitoare de turcă
dar de religie creștin-ortodoxă din Anatolia centrală (Caramanlizi), regiunea
Ionia (Smyrna, Aivalîk), regiunea Pontului (Trapezunda, Sampsunta), Prusa
(Bursa), regiunea Bitinia (Nicomedia, Nicomedia), Halchidon (azi Kadıköy),
Tracia Răsăriteană și alte regiuni au fost ori măcelăriți, ori expulzați din
teritoriul turc. Este vorba de aproximativ o jumătate de milion, care s-au
adăugat cei aproximativ un milion de greci, care fuseseră deja alungați de
militarii turci mai înainte de semnarea tratatului. Aproximativ 500.000 de
musulmani au fost expulzați din Grecia, în special turci, dar și alți
musulmani: Albanezi geamizi, Dănmei (evrei trecuți la islam, ziși și Avdeți),
Meglenoromâni, Pomaci (bulgari musulmani) și Țigani musulmani.
Turcii și alți musulmani din Tracia Apuseană au fost
execeptați de la acest transfer, precum și grecii din Istanbul și insulele
Mării Egee Imbros (Gökçeada) și Tenedos (Bozcaada). Datorită măsurilor
discriminatorii luate în Turcia împotriva grecilor, așa cum a fost legea din
1932 care împiedica cetățenii turci de religie ortodoxă să practice o serie de
30 de meserii, de la cea de croitor și tâmplar, până la cele de medic sau
jurist [9], comunitatea elenă din Istanbul a trecut printr-un proces de declin,
demonstrat de statisticile demografice.
Compoziția etnică a populației insulei Creta s-a modificat
deasemenea în mod semnificativ. Turcii și grecii musulmani din Creta au emigrat
în principal în Anatolia, dar și în Siria, Liban sau Egipt. În schimb, greci
din Asia Mică, în principal cei din Smirna, au emigrat în Creta, aducând cu ei
dialectele, obiceiurile și bucătăria specifice.
Totuși deportările forțate au ridicat uriașe probleme
sociale, politice și de drept. Există de exemplu în Turcia o serie de
localități părăsite de când locuitorii lor au fost expulzați, care nu au mai
fost repopulate, așa cum este cazul satului Carmilissos (azi Kayaköy - citește
Caiachioi), în timp ce în Grecia dimpotrivă, sute de mii de oameni ruinați și
sortiți sărăciei s-au îngrămădit în suburbiile marilor orașe, multe familii
emigrând definitiv spre Statele-Unite, Canada sau Australia pentru a scăpa de
mizerie. Și pe planul cultural au fost mari pierderi, patrimoniul istoric,
cultural sau religios al creștinilor din Turcia fiind în mare parte distrus,
cum este de exemplu cazul faimoasei Mânăstiri Sumela din Pont (unde se găseau
printre altele și icoane, hrisoave și evenghelii din Țările Române, donate de
domnii acestora).
Dar aceasta migratie a adus si multe lucruri bune in gastronomia Greciei. Un exemplu este aceasta reteta de Galaktobouriko -
Γαλακτοβουρικό. Acest super desert grecesc copt în cuptor a fost transportat în valiza imigranților greci care au fugit în Grecia din toată Asia Mică (Constantinopol, Smyrna, Pontul etc.), în jurul anului 1922 fiind putem spune o combinatie de delicatesă franceză imbinata cu delicatețea unui sirop din Orientul Mijlociu . Nu este cel mai simplu desert de făcut, dar eu cred că merită tot efortul.
καλή τύχη! Mult noroc!
Sursa wikipedia
Ingrediente:
- Pentru cremă:
2,8 litri de lapte proaspăt (sau 12 cești), 3 căni cu zahăr, 1 ½ cească cu griș-semolina fin, 6 ouă, 3 linguri de unt (nesărat), 2 batoane de vanilie (sau capsule cu pulbere de vanilie), 1 pachet de foi de placinta tip Fillo(fara grasimi), unt topit .
- Pentru sirop:
3 ½ căni cu zahăr, 2 ½ căni cu apă, coaja de la 1 lămaie, 1 linguriță cu suc de lămâie
Mod de preparare:
Într-o oală mare, se fierbe laptele. Apoi se adaugă grișul
și se amestecă bine cu o lingura de lemn pană cand este bine integrat în lapte. Se ia de pe foc. Intr-un vas se bat ouăle cu zahărul si apoi se adaugă
vanilia. Cand amestecul de lapte si griș nu mai este
fierbinte, se toarnă încet peste ouă prin amestecarea în mod continuu.
Nu se opreste amestecarea pentru a preveni coacerea ouălelor. Apoi se
adaugă untul si se amestecă din nou. Atunci când
este gata, se pune deoparte. Deschideți pachetul cu foi. Ungeti cu unt bine suprafața vasului de
coacere și începeti prin plasarea a jumătate din foi. Asigurați-vă că ungeti cu unt topit
fiecare foaie înainte de a o pune pe celălaltă. De exemplu dacă pachetul are 10 foi, puneți 5 la partea de jos după care turnati crema peste. Deasupra cremei asezati una cate una restul de foi. Ultima foaie se unge si ea pe deasupra cu unt dar se presară si cu câteva
picături de apă. Cu ajutorul unui cuțit ascuțit, taiati ușor la suprafață
Galaktoboureko dvs. pentru a lăsa să se gătească in adancime. Se coace într-un cuptor preîncălzit la 180 ° C timp de 45 de
minute sau pană este gata. Puteți verifica dacă este gata Galaktoboureko prin atingerea cu un cutit a
cremei pentru a vedea daca aceasta este gata. În cazul în care cuțitul este
acoperit cu cremă, mai gatiti pentru incă 10-20 de minute. Apoi,
încercați din nou până când cuțitul iese curat. Cand este gata scoateti din cuptor.
- Si acum să vedem cum facem siropul:
Puneti
toate ingredientele într-un vas și fierbeti timp de 8
minute. Atunci când este gata, se toarnă siropul peste
Galaktoboureko caldut încetul cu încetul. Crema va absorbi repid
siropul fierbinte lasand loc pentru cat mai mult. Mergeți mai departe și
goliți tot siropul pană cand desertul va fi scăldat în sirop.
*Un Galaktoboureko tradițional adevărat, este întotdeauna "scăldat" în siropul său.
Se lasă deoparte să se răcească Galaktoboureko și
apoi se taie în bucăți și se servește.
Spor la treabă!
Spor la treabă!
